Suspension of proceedings in civil delay complaints is incompatible with the procedure's urgent nature and reasonable time rights

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin decizia nr. 560 din 29 aprilie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Secretariatul CNCI, invocată de către pârâta CNCI prin întâmpinare.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CNCI cu privire la capătul de cerere având ca obiect soluţionarea notificărilor, invocată de către aceasta prin întâmpinare, ca lipsită de obiect.

A admis excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, doar în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a notificărilor, excepţie invocată de către pârâta CNCI prin întâmpinare.

A admis excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată cu privire la solicitarea de obligare a CNCI la emiterea deciziei de compensare, invocată de către aceasta prin întâmpinare.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ANRP cu privire la cererea de soluţionare a notificărilor şi de plată a despăgubirilor, invocată de către aceasta prin întâmpinare.

A admis excepţia prematurităţii cererii de emitere a titlului de plată de către ANRP, invocată de către aceasta prin întâmpinare.

A admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului cu sediul în Bucureşti, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

A obligat pe pârâta AAAS să soluţioneze notificările nr. x/09.11.2001 şi nr. y/09.11.2001, care fac obiectul dosarelor administrative conexate nr. x, privind imobilul situat în Bucureşti, str. x (nr. 68 în notificare), colţ cu str. x.

A respins, în rest, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul CNCI, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

A respins cererea reclamanţilor de soluţionare pe fond a notificărilor de către instanţa judecătorească, ca tardiv formulată.

A respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei CNCI la emiterea deciziei de compensare, ca prematur formulată.

A respins cererea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu pârâta ANRP de soluţionare a notificărilor şi de plată a despăgubirilor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins cererea reclamanţilor de emitere a titlului de plată de către ANRP, ca prematur formulată.

A respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariile de experţi, ca neîntemeiată.

2. Contestaţia la tergiversare:

Pentru urgentarea redactării deciziei nr. 560 din 29 aprilie 2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 27 februarie 2025 reclamantul B. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 525 C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 martie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus suspendarea judecării contestaţiei privind tergiversarea procesului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată:

Împotriva încheierii de şedinţă din 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie petentul B. a declarat recurs, cale de atac înregistrată la 6 mai 2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, recurentul-petent a arătat că s-a aflat în imposibilitate de prezentare la termenul de judecată din 25 martie 2025 din cauza stării de sănătate, fiind imobilizat la pat.

4. Apărările formulate în cauză:

Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a depus întâmpinare, comunicată, precizând că a solicitat judecata cauzei în lipsă în apelul ce face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost fixat termen de judecată la 14 octombrie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, hotărârea recurată fiind nelegală din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Odată îndeplinite condiţiile stabilite de textul legal menţionat, instanţa de judecată este obligată să dispună suspendarea judecăţii.

Măsura de suspendare a judecăţii se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumţie este dedusă din faptul neprezentării părţilor la termenul de judecată la care au fost legal citate şi din inexistenţa la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că măsura suspendării judecăţii a fost dispusă în cauza având ca obiect contestaţie privind tergiversarea procesului - procedură cu caracter incidental, ce se află în strânsă legătură cu actele de procedură efectuate în dosarul principal, în care a fost pronunţată hotărârea a cărei redactare se doreşte a fi urgentată.

Astfel, prin dispoziţiile art. 522-523 din C. proc. civ., legiuitorul a reglementat contestaţia la tergiversarea procesului, ca un mijloc procedural pus la îndemâna părţilor, în scopul accelerării desfăşurării şi finalizării procesului civil, prin înlăturarea dificultăţilor survenite pe parcursul derulării acestuia, dificultăţi care ar putea împiedica soluţionarea într-un termen "optim şi previzibil".

Din examinarea cazurilor în care contestaţia la tergiversarea procesului poate fi formulată (enumerate la art. 522 alin. (2) C. proc. civ.), reiese că acest mijloc procedural reprezintă un remediu care îşi găseşte aplicarea în ipoteza în care instanţa de judecată cauzează o amânare nejustificată a procesului civil sau nu dispune măsurile necesare în vederea asigurării soluţionării într-un termen rezonabil.

Această instituţie juridică se află în strânsă legătură cu dreptul la un proces echitabil, consacrat ca un drept fundamental în art. 21 alin. (3) din Constituţie şi în art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi ca un principiu al procesului civil - în reglementarea art. 6 din C. proc. civ. - potrivit căruia în conţinutul dreptului la un proces echitabil este inclusă şi durata optimă şi previzibilă a procedurii, care se raportează la complexitatea cauzei, la comportamentul părţilor şi la miza litigiului.

Aşadar, prin natura sa, contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular, cu o reglementare specială, destinat să înlăture întârzierile ivite pe parcursul soluţionării cauzelor civile, de natură să afecteze termenul optim şi previzibil în care procesul civil ar trebui finalizat, având ca scop evitarea depăşirii duratei rezonabile a acestuia.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 604 din 16 iulie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 524 alin. (3) C. proc. civ. (paragr. 17-18), care a statuat că "Natura contestaţiei nu este aceea a unei căi de atac împotriva hotărârii/hotărârilor judecătoreşti pronunţate, ci a unui remediu procesual care să dinamizeze judecarea cauzei, pe de o parte, prin identificarea punctelor în care instanţa care judecă cererea principală nu a îndeplinit în termenul prevăzut de lege anumite acte ce ţin de judecata cauzei, nu a luat măsurile legale pentru a responsabiliza participanţii la proces sau nu şi-a îndeplinit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil şi, pe de altă parte, prin luarea măsurilor necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii. Astfel, scopul instituirii procedurii a fost acela de a se remedia rapid şi eficient situaţiile în care judecarea cauzei stagnează fie din motive neimputabile instanţei, dar cu privire la care aceasta nu a luat măsurile legale necesare dinamizării procesului, fie din motive imputabile instanţei care nu a efectuat lucrările cauzei în termenul defipt de lege sau a avut o conduită procesuală ce denotă lentoare."

Raportând aceste considerente la soluţia pronunţată de curtea de apel prin încheierea recurată, Înalta Curte constată că măsura suspendării judecăţii contestaţiei la tergiversarea procesului contravine dispoziţiilor legale care o reglementează şi scopului pentru care a fost legiferată.

În cauză, prin contestaţia la tergiversarea procesului care formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, petentul B. a reclamat neredactarea în termen a deciziei nr. 560 din 29 aprilie 2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

Deşi este real că, potrivit prevederilor art. 411 alin. (1) teza I C. proc. civ., judecătorul va suspenda cauza când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei şi nici nu a solicitat judecata în lipsă, suspendarea judecăţii nu este compatibilă cu caracterul incidental al contestaţiei la tergiversarea procesului şi cu scopul pentru care a fost instituit acest remediu procesual.

Caracterul incidental al procedurii reglementate prin art. 522 C. proc. civ. reiese din însăşi economia acestei norme legale, care condiţionează formularea contestaţiei la tergiversare de existenţa unui proces pendinte, în situaţia nerespectării de către instanţa învestită cu soluţionarea acestuia a termenelor prevăzute de lege pentru desfăşurarea procedurii de judecată.

Prin urmare, judecata contestaţiei la tergiversare reclamă, la rândul său urgenţă, astfel încât o eventuală măsură de suspendare a soluţionării sale eludează faptul că scopul reglementării acesteia în normele de drept procesual civil a avut ca premisă soluţionarea într-un termen optim a procesului în legătură cu care a fost promovată.

Urgenţa în soluţionarea acestei proceduri reiese şi din faptul că abuzul în exercitarea sa este sancţionat distinct de legiuitor prin dispoziţiile art. 526 C. proc. civ., astfel încât o astfel de procedură să nu devină, ea însăşi, un mijloc de tergiversare a procesului.

Înalta Curte aminteşte că, în repetate rânduri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancţionat lipsa mijloacelor legale de a acţiona în cazul depăşirii termenului rezonabil, stabilind, în jurisprudenţa sa, că îndeplinirea condiţiei termenului rezonabil nu se limitează la crearea unui sistem judiciar eficient, care să nu permită întârzieri procedurale ori administrative, ci implică şi oferirea unor remedii efective pentru situaţia depăşirii duratei rezonabile a procedurilor judiciare, conform art. 13 din Convenţie.

Având în vedere normele speciale care guvernează contestaţia la tergiversarea procesului, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de petentul B., cu consecinţa casării încheierii din data de 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi a trimiterii dosarului aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii contestaţiei privind tergiversarea procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petentul B. împotriva încheierii de şedinţă din 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează încheierea recurată şi dispune trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.