Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1606/2025 AI generated

Territorial jurisdiction for termination of hereditary indivision: exclusive competence of deceased’s last domicile until partition

Case Number Decizia nr. 1606/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Barlad Court, which prevails over the Bicaz Court, ordering the latter to transfer the file and resume proceedings. The dispute concerned a civil action for the partition of hereditary property and the termination of the state of indivision following a death, where the two lower courts had mutually declinatory claimed territorial incompetence. The decisive legal basis was Article 118(1)(2) of the Code of Civil Procedure, which grants exclusive territorial jurisdiction to the court of the deceased’s last domicile for claims regarding inheritance and inter-heir claims until the property is divided, overriding the general rule for real estate disputes under Article 117 because the indivision stemmed from succession and had not yet been liquidated.

Legislator headnote

AI generated

art. 117 din C. proc. civ, art. 118 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 118 alin. (1) C. proc. civ, art. 117 C. proc. civ, art. 117 alin. (3) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for termination of hereditary indivision: exclusive competence of deceased’s last domicile until partition: Prin sentinţa civilă nr. 952/2025 din 14 martie 2025, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate de pârâta B., prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz, reţinând, în esenţă, în motivare, că cererea de chemare în judecată vizează împărţeala bunurilor succesorale imobile, casă şi teren intravilan, situate în satul D., formulată după finalizarea procedurii succesorale prin emiterea certificatului de moştenitor nr. x la 17 iunie 1997 de BNP E., în dosarul succesoral nr. x/1997, ceea ce atrage competenţa teritorială exclusivă a Judecătoriei Bicaz, în raport de prevederile art. 117 din C. proc. civ.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction division of an estate negative conflict of jurisdiction rule of legal domicile real property state succession

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 27 mai 2024 pe rolul Judecătoriei Bârlad, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., partajarea averii succesorale rămase după defunctul C..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 952/2025 din 14 martie 2025, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate de pârâta B., prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz, reţinând, în esenţă, în motivare, că cererea de chemare în judecată vizează împărţeala bunurilor succesorale imobile, casă şi teren intravilan, situate în satul D., formulată după finalizarea procedurii succesorale prin emiterea certificatului de moştenitor nr. x la 17 iunie 1997 de BNP E., în dosarul succesoral nr. x/1997, ceea ce atrage competenţa teritorială exclusivă a Judecătoriei Bicaz, în raport de prevederile art. 117 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 362/2025 din 21 mai 2025, Judecătoria Bicaz a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Bârlad, şi constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului spre soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin raportare la obiectul principal al cererii de chemare în judecată care vizează în esenţă, sistarea stării de indiviziune succesorală şi având în vedere că a fost dezbătută succesiunea în procedură notarială, competenţa teritorială a instanţei este stabilită de prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., respectiv de instanţa în circumscripţia căreia se află ultimul domiciliu al defunctului. Cum ultimul domiciliu al defunctului s-a aflat în Bârlad, judeţul Vaslui, competenţa teritorială aparţine acestei instanţe.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:

"În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menţionat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moştenire este competentă instanţa de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieşirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moştenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moştenirii, adică după desăvârşirea împărţelii între moştenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competenţă teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moştenire".

Pe de altă parte, potrivit art. 117 C. proc. civ.:

"1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. 2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul. 3)

Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".

Rezultă, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., că atunci când indiviziunea rezultă din succesiune - până la sistarea acestei stări - sunt incidente prevederile art. 118 din acelaşi cod, în considerarea izvorului acestei modalităţi a dreptului de proprietate (moştenirea).

Ca atare, criteriul de determinare a competenţei teritoriale este dat de ultimul domiciliu al defunctului (art. 118 alin. (1) C. proc. civ.).

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu numita B., a solicitat să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile succesorale rămase după urma defunctului C., în condiţiile în care, în cadrul dezbaterii succesorale au fost identificaţi moştenitorii ca fiind părţile din prezentul dosar, şi bunurile ce fac parte din masa succesorală.

Astfel, se reţine că la 21 martie 1996 a intervenit decesul lui C., iar la 27 ianuarie 2019 a decedat soţia sa, F., pe urma căreia, conform certificatului de moştenitor nr. x din 08.07.2019 şi a certificatului de moştenitor suplimentar nr. 117 din 29 noiembrie 2019, s-a constatat calitatea de moştenitoare a numitei B., nepoată de soră predecedată.

Prin urmare, demersul judiciar al reclamantului vizează sistarea stării de indiviziune asupra unor bunuri provenind din succesiune, situaţie faţă de care în cauză sunt incidente, cu privire la competenţă, dispoziţiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. mai sus menţionate.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că defunctul C. şi F. au avut ultimul domiciliu în localitatea Bârlad, aflată în circumscripţia Judecătoriei Bârlad. Astfel, în certificatul de deces seria x nr. x emis de SPCLEP Bârlad la 02 februarie 2019, aflat la dosarului Judecătoriei Bârlad, dar şi din cuprinsul certificatului de moştenitor nr. x din 17 iunie 1997 emis de Biroul notarial public E., aflat la dosarului Judecătoriei Bârlad, reiese că defuncţii F. şi C. au avut ultimul domiciliu pe str. x, Bârlad.

Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi" şi având în vedere că ultimul domiciliu al defuncţilor se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Bârlad, iar textul legal se referă la instanţa "ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi", competenţa aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.