Jurisdictional conflict resolved: undue-payment claim assigned to Brașov District Court under defendant-domicile rule.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a Civilă sub nr. x/2023, la 24.07.2023, reclamantul Consiliul general al Municipiului Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 7000 iei, reprezentând "plată nedatorată".

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 220 din 28 februarie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Braşov, reţinând, în esenţă, în motivare, că faţă de valoarea obiectului cererii deduse judecăţii, în raport de prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., competenţa materială aparţine judecătoriei, şi având în vedere că domiciliul pârâtului este în Braşov, competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 5636/2024 din 05 iunie 2024, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, reţinând în motivare că plata efectuată după sesizarea organului de executare constituie o plată circumscrisă unei executări silite, motiv pentru care, în ipoteza desfiinţării titlului executoriu, instituţia aplicabilă este întoarcerea executării, incidentă şi în cazul de faţă în care se solicită restituirea unei sume ce a fost reţinută în dosarul execuţional nr. x/2019 al B.E.J. "B.". Cum Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin încheierea de şedinţă din 27.08.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B. privind pe creditorul A. şi pe debitorul Consiliul General al Municipiului Bucuresti, în aplicarea prevederilor art. 724 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa aparţine Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2607 din 13 martie 2025, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov şi constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului spre soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile speciale de competenţă instituite de art. 724 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod privitoare la competenţa instanţei de executare, ci este aplicabilă regula generală în materia competenţei teritoriale, instituită de art. 107 din C. proc. civ. în raport de care competenţa revine Judecătoriei Braşov.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, pentru următoarele argumente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, initial, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, reclamantul Consiliul general al Municipiului Bucureşti a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 7000 RON, prezentând plată nedatorată, în temeiul prevederilor art. 1341-1344 art. 1635 şi art. 1649 din C. civ.

Declinarea de competenţă dispusă de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă a vizat competenţa materială a acţiunii raportat la valoarea obiectului cererii deduse judecăţii care se afla sub pragul de 200 000 RON, şi care, în aplicarea art. 94 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ., revenea, în primă instanţă, judecătoriilor, iar în privinţa competenţei ratione loci, raportat la domiciliul pârâtului, în temeiul art. 107 din C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Braşov este competentă în soluţionarea pricinii.

Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov, referitor la competenţa teritorială, reţinând că plata efectuată de bună voie, înainte de sesizarea organului de executare, în baza unei hotărâri judecătoreşti desfiinţate ulterior acestei plăţi în căile de atac, nu face obiectul unei întoarceri a executării, ci atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1344 şi art. 1635 din C. civ. privitoare la plata nedatorată, a dat eficienţă împrejurării că, în cauză, plata a fost efectuată după sesizarea organului de executare şi ca atare, aceasta constituie o plată circumscrisă unei executări silite, fiind aplicabilă instituţia întoarcerii executării care, prin dispoziţiile art. 724 coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., reglementează o competenţă de ordine publică în favoarea instanţei de executare.

Cum prin încheierea din 27.08.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulate de Biroul executorului judecătoresc B. la cererea debitorului A., pentru creditorul Consiliul general al Municipiului Bucureşti, a declinat competenţa teritorială în soluţionarea cauzei în favoarea acestei judecătorii, ca instanţă de executare, în aplicarea art. 724 şi art. 651 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ. "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor". Textul legal consacră principiul disponibilităţii, specific dreptului civil, care, pe de o parte, presupune că părţile au posibilitatea de a sesiza autorităţile judiciare, de a dispune de obiectul procesului şi de mijloacele de apărare, iar pe de altă parte, presupune faptul că judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât în baza cererii părţii interesate şi numai în limitele sesizării.

Totodată, conform art. 22 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ., "(4). Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă. (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora".

În cauză, reclamantul a indicat natura şi obiectul acţiunii.

Astfel, se reţine că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 1341-1344 şi art. 1635-1749 din C. civ. şi motivată corespunzător temeiului juridic invocat, potrivit manifestării de voinţă a reclamantului .

Prin urmare, reclamantul a dedus judecăţii o acţiune întemeiată pe instituţia plăţii nedatorate, reglementată de dispoziţiile art. 1341-1344 şi art. 1635-1749 din C. civ. şi a motivat pretenţiile deduse judecăţii de împrejurarea că prin decizia definitivă nr. 1410 din 18 mai 2021 Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă a anulat, în parte, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 03.10.2019 şi a tuturor actelor subsecvente din dosarul de executare nr. 2912/2019 al BEJ B. cu privire la suma de 7000 RON reprezentând onorariu executor şi a respins capătul de cerere privind întoarcerea executării pentru suma de 7000 RON, iar prin 04 aprilie 2020, ca urmare a înfiinţării popririi, a fost consemnată în contul executorului judecătoresc suma de 8020 RON reprezentând cheltuieli de executare, suma poprită fiind achitată.

Ca atare, reclamantul a apreciat că având în vedere că există dovada consemnării sumei de 8200 RON prin poprirea conturilor bancare raportat la motivul reţinut de instanţă pentru respingerea capătului de cerere privind întoarcerea executării - nedepunerea extrasului de cont- se impune obligarea pârâtului A. la restituirea sumei de 7000 RON.

În respectarea principiului disponibilităţii, astfel cum este reglementat de art. 9 C. proc. civ., având în vedere pretenţiile cu care reclamantul a înţeles să învestească instanţa, temeiul juridic invocat, precum şi faptul că, în calificarea juridică a pretenţiilor părţii, judecătorul nu poate schimba temeiul juridic de care se prevalează aceasta (conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ.), Înalta Curte constată că soluţionarea prezentei cauze nu intră în sfera executării silite, reglementate de art. 724 şi art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

În continuare, cât priveşte criteriile de determinare a instanţei competente teritorial, regula de drept comun în această materie se regăseşte în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Regula înscrisă în art. 107 din C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

În cauză, pârâtul A. are domiciliul în Braşov, Str. x, astfel cum reiese din referatul din 15.09.2023 întocmit cu ocazia interogării de către Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă a bazei de date de D.E.P.A.B.D.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ. conform cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul" şi cum domiciliul pârâtului se află în judeţul Braşov, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Braşov, competenţa de soluţionare aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.