Inheritance and land title dispute: negative jurisdictional conflict resolved by affirming exclusive competence of the deceased's last domicile court

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 28 decembrie 2022 sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat pe calea acţiunii oblice, să se constate că pârâta, în calitate de soţie supravieţuitoare, moşteneşte masa succesorala rămasă după defunctul C., respectiv terenurile arabile situate în extravilanul comuna Remetea Mică, judeţul Timiş, în suprafaţă totală de 2 ha, identificate în titlul de proprietate nr. x din 26.07.1993 în Tarlaua 963, parcela x în suprafaţă de 4900 mp, şi în Tarlaua 971, parcela x în suprafaţă de 1 ha şi 5100 mp.

Pe calea acţiunii directe, reclamanta a solicitat: să se constate că antecesorul său, D., a dobândit cu titlu de cumpărare terenurile arabile situate în extravilanul com. Remetea Mica, jud. Timiş, în suprafaţă totală de 2 ha, identificate în titlul de proprietate nr. x din 26.07.1993 în Tarlaua 963, parcela x în suprafaţă de 4900 mp, si în Tarlaua 971, parcela x în suprafaţă de 1 ha si 5100 mp; să autorizeze reclamanta să efectueze demersurile în vederea parcurgerii procedurii preempţiunii si obţinerii avizelor necesare înstrăinarii terenurilor mai sus identificate, situate în extravilan, prevăzute de Legea nr. 17/2014, precum şi cele necesare efectuării primei întabulari în cartea funciară pe numele persoanei înscrise în titlul de proprietate antementionat, în locul defunctului C., respectiv pârâta B.; să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare şi să dispună înscrierea dreptului reclamantei în cartea funciară.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 29959 din 02 octombrie 2024, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman, reţinând, în esenţă, în motivare, pe de o parte că petitul privind dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctului C. este un capăt principal de cerere, ceea ce atrage incidenţa art. 98 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, în raport de prevederile art. 954 C. civ., având în vedere că din certificatul de deces depus la dosar, rezultă că ultimul domiciliu al defunctului se află în circumscripţia Judecătoriei Roman, în Valea Ursului, sat Chiliu, judeţul Neamţ, în aplicarea art. 118 C. proc. civ., competenţa teritorială în soluţionarea cauzei aparţine Judecătoriei Roman.

Prin sentinţa civilă nr. 1817 din 05 iunie 2025, Judecătoria Roman a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Timişoara, şi constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului spre soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin raportare la obiectul principal al cererii de chemare în judecată care vizează în esenţă, constatarea dreptul de proprietate (drept real) al reclamantului asupra unori terenuri situate în extravilanul comuna Remetea Mică, judeţul Timiş, în aplicarea dispoziţiilor art. 123 alin. (1), art. 117 alin. (1) coroborat cu art. 30 alin. (3) şi cu art. 98 din C. proc. civ., competenţa teritorială în soluţionarea cauzei aparţine Judecătoriei Timişoara.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Roman şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, cea de-a doua instanţă reţinând că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Timişoara ca urmare a faptului că obiect al cererii principale deduse judecăţii vizează constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unor terenuri aflate în extravilanul comunei Remetea Mică, judeţul Timiş şi care, în aplicarea prevederilor art. 117 din C. proc. civ., revine spre competentă soluţionare instanţei în circumscripţia căreia se află respectivele imobile, respectiv Judecătoria Timişoara.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanţa cu mai multe capete de cerere printre care unul urmăreşte dezbaterea succesiunii după defunctul C., iar celelalte capete de cerere vizează constatarea că antecesorul reclamantei, D., a dobândit cu titlu de cumpărare terenurile arabile în discuţie şi să autorizeze reclamanta să efectueze demersurile în vederea parcurgerii procedurii preempţiunii şi obţinerii avizelor necesare înstrăinarii terenurilor mai sus identificate, situate în extravilan, prevăzute de Legea nr. 17/2014, precum si cele necesare efectuării primei întabulari în cartea funciara pe numele persoanei înscrise în titlul de proprietate antemenţionat, în locul defunctului C., respectiv pârâta B., şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare pentru terenurile în discuţie ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 07 martie 1999 sub semnătură privată de D., în calitate de cumpărător, şi C., în calitate de vânzător.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reiese că numitul D. decedat la 24.12.2011 conform certificatului de moştenitor nr. x din 29.11.2012 eliberat de Notar public E..

Înalta Curte reţine că Judecătoria Timişoara, la termenul de judecată din 18 septembrie 2024 a dispus disjungerea capetelor de cerere având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare şi obligaţia de a face, şi formarea unui dosar distinct, situaţie în raport de care criteriul reţinut de Judecătoria Roman în motivarea soluţiei de declinare a competenţei în raport de locul situării imobilului, reglementat de art. 117 din C. proc. civ., nu este incident cauzei, instanţa reţinând spre soluţionare doar capătul de cerere vizând dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului C. în privinţa căruia, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

În continuare, în determinarea instanţei competente teritorial în soluţionarea capătului de cerere cu care instanţa a dispus soluţia de declinare, conform celor mai sus relevate, Înalta Curte reţine că potrivit art. 118 pct. 2 C. proc. civ. " (1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, (...)".

În acest sens, potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

Aşadar, potrivit normelor de competenţă exclusivă reglementate de art. 118 C. proc. civ., ceea ce interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să judece cauza este ultimul domiciliu al defunctului.

Din certificatul de deces seria x nr. x eliberat de Consiliul local al Municipiului Timişoara la 08 octombrie 2009, depus la dosar, reiese că defunctul C. a decedat la 15.08.2004, iar ultimul său domiciliu a fost în Valea Ursului, sat Chiliu, judeţ Neamţ. - fila x verso dosar Judecătoria Timişoara, localitate care se află în circumscripţia Judecătoriei Roman, conform Hotărârii Plenului CSM nr. 1217/2023 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ.

Sunt irelevante în determinarea instanţei competente în soluţionarea pricinii trimiterile pe care Judecătoria Roman le-a făcut la prevederile art. 123 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 30 alin. (3) şi 98 alin. (1) din C. proc. civ. de vreme ce măsura disjungerii capetelor de cerere privitoare la pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare, respectiv având ca obiect obligaţie de a face face, dispuse de către instanţa iniţial investită, conform celor anterior reţinute, împiedică punerea în discuţie a caracterului accesoriu al acestor capete de cerere în raport de cererea principală, măsura disjungerii reprezentând o măsură administrativă, dispusă de instanţă pentru o mai bună administrare a justiţiei, nesupusă cenzurii.

Pe cale de consecinţă, în cazul concret dedus judecăţii, din coroborarea prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. cu dispoziţiile imperative ale art. 954 alin. (2) C. civ., Înalta Curte va reţine că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Roman, urmând a dispune, în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.