Nullity of appeal against inadmissible revision due to failure to substantiate legal grounds

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului E. să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de aproximativ 150 mp (amplasamentul şi suprafaţa exactă urmând a fi identificate prin intermediul unei expertize administrate în cauză), componentă a imobilului situat în Bucureşti, str. x (art. 563 din C. civ.); stabilirea liniei de hotar şi grăniţuirea imobilelor aflate în proprietatea părţilor, respectiv imobilul situat în Bucureşti, str. x aparţinând reclamanţilor şi imobilul situat în Bucureşti, str. x (art. 560, 561 din C. civ.); obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri către reclamanţi, egale cu contravaloarea lipsei de folosinţă a suprafeţei de teren de aproximativ 150 mp, parte componentă a imobilului situat în Bucureşti, str. x, începând cu data de 01.04.2015 şi până la eliberarea efectivă a suprafeţei de teren indicate (art. 555, 563, 1357 din C. civ.); obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

La data de 04.05.2018, pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. Pârâtul a solicitat completarea cărţii funciare nr. x cu suprafaţa de 327,5 mp actualizată, cuprinsă între punctele 1-2-3-4-5-6-7-14-15-16-17-18-1 din anexa nr. 2 F. cu raportare la titlul de proprietate reprezentat de sentinţa civilă nr. 257/1996, pronunţarea unei hotărâri obiective, temeinice şi legale în baza căreia să se poată obţine autorizaţia de construcţie pe suprafaţa de 327,5 mp, respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi neprobată cu înscrisuri oficiale emise în perioada anilor 1991 până în prezent, desfiinţarea/anularea absolută/radierea/rezilierea falsului titlu de proprietate nr. x/31.08.1991, a falsului proces-verbal de punere în posesie nr. x/13.02.2006, a falsei cărţi funciare nr. x, a falsului număr cadastral x, stabilirea cheltuielilor de judecată de bun simţ privind onorariul pentru avocat şi expert, constatarea şi reţinerea că emitenţii înscrisurilor false sus menţionate sunt arestaţi cu pedepse cuprinse între 1 şi 7 ani de închisoare, pronunţarea şi motivarea şi statuarea în dispozitivul hotărârii asupra tuturor capetelor acţiunii nr. 1-11.

Prin sentinţa civilă nr. 7318/08.11.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul E., în favoarea Tribunalului Bucureşti, unde cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr, în data de 07.12.2018.

Prin sentinţa civilă nr. 979/28.08.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională, ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 342A/07.03.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelantul - pârât E., ca nefondat; a admis apelul declarat de apelanţii - reclamanţi A., B., C., D.; a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că: a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul situat în Bucureşti, str. x, în suprafaţă de 149 mp având următoarele puncte de contur: M - 400 - N - 12 - O - P - 14 - 15, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert G.; a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 15 - M, potrivit aceluiaşi raport de expertiză; a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor lunar contravaloarea în RON a 133,33 euro, cu titlu de contravaloare lipsă de folosinţă, începând cu data de 01.04.2015 şi până la eliberarea efectivă a terenului sus - menţionat; a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 14.121 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă; a păstrat cealaltă dispoziţie a instanţei (privind respingerea cererii reconvenţionale, ca nefondată); a obligat apelantul - pârât să plătească apelanţilor - reclamanţi suma de 5.725 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 342A/07.03.2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pârâtul E. a formulat recurs, pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă l-a constatat nul, prin decizia civilă nr. 1594/11.06.2024.

Împotriva aceleiaşi decizii, nr. 342A/07.03.2023, pârâtul E. a formulat şi cerere de revizuire, cale de atac care a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în data de 19.10.2023, sub nr. dosar x/2023

2. Decizia pronunţată cu privire la cererea de revizuire:

Prin decizia civilă nr. 1079A din 28 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul-pârât E. împotriva deciziei civile nr. 342/07.03.2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosar nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., C. şi D..

3. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1079A din 28 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs revizuentul E..

Prin cererea de recurs, revizuentul a susţinut incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 7 C. proc. civ., a apreciat că decizia nr. 1079/2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care a ataşat-o, este nelegală.

În esenţă, recurentul a arătat că, pentru imobilul din str. x, în suprafaţă de 372 mp, având o formă geometrică neregulată, legal se poate emite o singură autorizaţie, cea solicitată de acesta, cu trimitere la suportul juridic invocat - Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 35 alin. (3) şi Legea pompierilor, a mediului înconjurător, a sănătăţii publice şi C. civ., Constituţia României, C. pen. şi cel de procedură penală, precum şi la suportul probatoriu şi interogatoriul depus la dosarul cauzei.

În opinia recurentului-revizuent, decizia recurată a fost pronunţată contrar celor ce rezultă din înscrisurile de care a înţeles să se folosească, fără a exista probe care să susţină dreptul părţilor adverse cu privire la imobilul situat în str. x, Bucureşti.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză:

Intimaţii A., B., C. şi D. au depus întâmpinare, în termen legal, prin care au invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dar şi excepţia de netimbrare a căii de atac, sub rezerva verificărilor dovezilor ce există la dosarul cauzei.

În subsidiar, au solicitat respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Revizuentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. La data de 27 mai 2025, recurentul a formulat punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din data de 11 iunie 2025 a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, la 23 septembrie 2025.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, invocată de intimaţii A., B., C. şi D. prin întâmpinarea formulată, Înalta Curte constată că recursul este nul, având în vedere că niciuna dintre susţinerile expuse în cadrul memoriului de recurs nu pune în discuţie aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate.

Cu titlu preliminar, instanţa de recurs constată că, în cauză, astfel cum s-a reţinut prin raportul întocmit în procedura de filtru, prezenta cale de atac vizează decizia civilă nr. 1079A din 28 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul-pârât E. împotriva deciziei civile nr. 342/07.03.2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosar nr. x/2018, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5, 8 şi 10 C. proc. civ.

Hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs doar din perspectiva cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce priveşte excepţia netimbrării, invocată de către intimaţi, se reţine că recursul este legal timbrat, recurentul făcând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Rezultă, aşadar, din conţinutul acestor prevederi, că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să fie subsumabile cazurilor de casare expres şi limitativ reglementate de lege. De asemenea, motivarea concretă a recursului trebuie să se refere la hotărârea atacată, criticând eficient dezlegările acesteia şi arătând viciile de legalitate pe care le prezintă hotărârea atacată.

În consecinţă, în măsura în care aspectele învederate în cererea de recurs nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este sancţionată cu nulitatea.

Aceasta întrucât motivarea recursului presupune nu doar exprimarea nemulţumirii recurentului faţă de hotărârea pronunţată, ci şi expunerea criticilor care, din punct de vedere legal, să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare expres reglementate potrivit dispoziţiilor menţionate anterior.

În speţă, Înalta Curte constată că recurentul nu a realizat o argumentare juridică aptă să fie încadrată într-unul din cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs este informă, conţine o enumerare a unor texte legale şi expunerea unor elemente de fapt ale cauzei. Prin cele expuse în cererea de recurs, recurentul tinde la a reproşa modalitatea în care au fost interpretate probele de către instanţă, la a expune consideraţii generale şi la a reitera contextul factual al cauzei, asupra căruia solicită o altă dezlegare. Astfel, din cuprinsul cererii de recurs nu poate fi decelat niciun motiv care să se încadreze în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 7 C. proc. civ. sunt indicate doar formal, în lipsa unor argumente care să se încadreze în respectivele cazuri de casare.

Or, în motivarea deciziei atacate, instanţa a reţinut că motivele invocate de revizuent vizează nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, neputând fi încadrate în cele reglementate de art. 509 C. proc. civ.

Prin urmare, maniera de formulare a respectivelor susţineri din memoriul de recurs nu este aptă să răspundă cerinţelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul nereuşind să formuleze veritabile critici de nelegalitate în legătură cu respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, apte a forma obiectul analizei instanţei de recurs.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţi prin întâmpinare.

Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent E. împotriva deciziei nr. 1079A din 28 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii B., D., C., A..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.