Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1570/2025 AI generated

Territorial jurisdiction for delictual liability claims: plaintiff's choice of court at place of damage under alternative competence rules

Case Number Decizia nr. 1570/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by determining that the Court of Sector 2 Bucharest has territorial competence to hear the case, reversing the competing claims of the Ploiești Court. The dispute involved a claim by an insurance office against a vehicle driver for compensation paid to a foreign green card office regarding an uninsured vehicle accident, initially filed in Sector 2 Bucharest; the Sector 2 Court declined jurisdiction to Ploiești based on the defendant’s domicile under Article 107(1) of the Code of Civil Procedure, while the Ploiești Court declined jurisdiction back to Sector 2 Bucharest, arguing that the plaintiff could alternatively choose the court of the place where the illicit act occurred or the damage was produced. The High Court held that under Articles 113(1) point 9 and 116 of the Code of Civil Procedure, claims based on delictual civil liability trigger a territorial alternative jurisdiction that allows the plaintiff to select between the defendant’s domicile and the place of the illicit act or damage; consequently, the plaintiff’s initial choice of the court at its own location (where the damage to the insurance office was produced) was valid and binding, prohibiting the court from declinatory jurisdiction.

Legislator headnote

AI generated

art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 113 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ; Territorial jurisdiction for delictual liability claims: plaintiff's choice of court at place of damage under alternative competence rules: Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel şi a constatat că sediul pârâtului se află în Mun. Ploieşti, str. x. bl. 180B, jud. Prahova, astfel că a conchis că Judecătoria Ploieşti este competentă să soluţioneze cauza.

Keywords

AI generated
alternative territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction civil liability article of civil procedure domicile conflict rule

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 20.06.2024, sub nr. x/2024, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de:

1. 37.434,15 RON, despăgubiri achitate pentru prejudiciile rezultate în urma accidentului de circulaţie;

2. 8.092,99 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată până la data de 13.06.2024, precum şi în continuare până la data plăţii;

3. 1.000,29 RON, reprezentând T.V.A. datorată bugetului de stat;

4. cheltuielilor de judecată.

Prin intermediul Serviciului Registratură, pârâtul A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, precum şi excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune al reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

I.2.1. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa nr. 3367 din 13 martie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel şi a constatat că sediul pârâtului se află în Mun. Ploieşti, str. x. bl. 180B, jud. Prahova, astfel că a conchis că Judecătoria Ploieşti este competentă să soluţioneze cauza.

I.2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa nr. 4264 din 3 iulie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a apreciat că reclamantul a indicat fundamentul pretenţiilor sale - răspundere civilă delictuală, fiind invocată fapta ilicită a conducătorului auto care nu a avut încheiată o asigurare de răspundere civilă, solicitându-se obligarea BAAR (în calitate de organism de plată a despăgubirilor pentru vehicule neasigurate RCA) la plata unei diferenţe de despăgubire.

Instanţa a reţinut că legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială alternativă în materia răspunderii civile delictuale, fiind incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

A explicitat că fapta ilicită invocată s-a săvârşit la sediul reclamantului, care se află în sectorul 2, Bucureşti, de unde B.A.A.R., în calitate de organism de plată a despăgubirilor, a achitat către Biroul Naţional de Carte Verde din Spania despăgubirea pentru accidentul presupus a fi provocat de către pârât, acesta fiind momentul şi locul producerii prejudiciului pentru reclamant.

În raport de prevederile art. 116 C. proc. civ., s-a constatat că reclamantul a efectuat alegerea de competenţă prin introducerea cauzei pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Ploieşti.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă, îl constituie cererea formulată de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) în contradictoriu cu pârâtul A., prin care reclamantul a solicitat obligarea acestuia la plata unei sume de bani pentru prejudiciile rezultate în urma accidentului de circulaţie produs în Spania (cu autovehiculul x, care nu era asigurat la data producerii evenimentului), dobânda penalizatoare şi TVA aferent.

Înalta Curte constată că cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar instanţa învestită prin declinare constatând incidenţa art. 116 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, conflictul negativ de competenţă a fost determinat de aplicarea diferită de către instanţe a textelor de lege care reglementează competenţa teritorială în cauze având ca obiect răspunderea civilă delictuală.

Înalta Curte reţine că, în materia competenţei teritoriale, regula generală este cea prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cererea de chemare în judecată întemeiată pe normele ce reglementează răspunderea civilă delictuală determină incidenţa prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 din acelaşi cod, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, reclamantul poate alege între instanţele competente, conform art. 116 C. proc. civ.. În raport de cele arătate mai sus, locul săvârşirii faptei ilicite sau producerii prejudiciului reprezintă criteriu de determinare a competenţei alternative, în afara instanţelor enumerate la art. 107 - 112 din C. proc. civ., conform normei de trimitere din art. 113 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţa de la sediul său, prejudiciul invocat fiind acela că B.A.A.R., în calitate de organism de plată a despăgubirilor, a achitat către Biroul Naţional de Carte Verde din Spania despăgubirea pentru accidentul presupus a fi provocat de către pârât, acesta fiind momentul şi locul producerii prejudiciului pentru reclamant.

În consecinţă, prin alegerea făcută de acesta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente, reclamantul a învestit în mod legal această instanţă cu soluţionarea cauzei.

Aşadar, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar prin opţiunea justificată legal de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. se stabileşte pe deplin competenţa teritorială a instanţei astfel sesizate, care nu se mai poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.