Territorial jurisdiction for enforcement permission: interpretation of debtor's domicile as effective residence under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin cererea formulată de petentul SCPEJ A. şi B. înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia sub numărul x/2025, s-a solicitat încuviinţarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2025, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/28.07.2021, în vederea executării obligaţiilor ce rezultă din titlul executoriu, împotriva debitorului C., la cererea creditorului D., prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditoarei, inclusiv a cheltuielilor de executare.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Corabia

Judecătoria Corabia, prin sentinţa nr. 669 din 15 mai 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

După enunţarea prevederilor art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că, în prezenta cauză, competenţa exclusivă de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine instanţei de executare de la domiciliul debitorului.

3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa nr. 7954 din 25 iunie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Această instanţă a reţinut că domiciliul debitorului C., la data înregistrării cererii de încuviinţare a executării silite - 08.05.2025, era în judeţul Olt, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Corabia, astfel că aceasta este instanţa de executare de la sediul debitorului, potrivit art. 651 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea petentului SCPEJ A. şi B. de încuviinţare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2025, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/28.07.2021, în vederea executării obligaţiilor ce rezultă din titlul executoriu, împotriva debitorului C., la cererea creditorului D., prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditoarei, inclusiv a cheltuielilor de executare.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa reţinând în mod diferit care este instanţa de executare competentă în soluţionarea pricinii în funcţie de domiciliul/reşedinţa debitorului, respectiv, Judecătoria Corabia a reţinut că instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, ca instanţă de executare de la reşedinţa debitorului la data sesizării executorului judecătoresc, iar Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că instanţa de executare este reprezentată de Judecătoria Corabia, ca instanţă de la domiciliul debitorului la data declanşării executării silite, reşedinţa fiind fără relevanţă din perspectiva competenţei.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare", iar potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Potrivit dispoziţiilor art. 91 din C. civ., "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane."

În cauză, din verificările efectuate în sistemul electronic de evidenţă a populaţiei, se constată că debitorul C. avea reşedinţa legal stabilită pentru perioada 26.07.2024 - 25.07.2025 şi, ulterior, 5.11.2024 - 4.11.2025 în municipiul Bucureşti, deci inclusiv la data sesizării organului de executare silită (07.05.2025).

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi art. 89 din C. civ., reiese că noţiunea de domiciliu, prevăzută de art. 651 din C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, locuinţa în fapt, astfel că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.

Această interpretare se impune, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil, inclusiv faza executării silite, constând în asigurarea cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, în vederea respectării dreptului la apărare, poate fi atins numai prin stabilirea competenţei în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are debitorul locuinţa efectivă, proximitatea acesteia faţă de instanţa de executare facilitând debitorului accesul efectiv la justiţie şi concurând la o eficientizare a măsurilor de executare silită faţă de bunurile sale mobile şi, după caz, imobile.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.