Negative jurisdictional conflict in forced execution resolved by assigning competence to the court of the debtor's residence.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 29.05.2025, BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei B. la cererea creditoarei C. S.A., înregistrată la executorul judecătoresc la 27.05.2025.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Constanţa

Judecătoria Constanţa, prin încheierea nr. 8899 din 3 iunie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, această instanţă a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea prevede altfel.

În cauză, la data introducerii cererii de executare silită, potrivit verificărilor DEPABD, debitoarea nu figurează cu domiciliu în România, iar sediul creditorului este situat în strada x 36, Bucureşti.

În considerarea acestor împrejurări, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa nr. 11500 din 15 iulie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 651 din C. proc. civ., care stabilesc competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite prin raportare la domiciliul debitorului.

În cauză, întrucât domiciliul în fapt (reşdinţa) debitoarei este în municipiul Constanţa, localitatea Valu lui Traian, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine Judecătoriei Constanţa.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Constanţa îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Obiectul litigiului constă în cererea de încuviinţare a executării silite formulată de BEJ A., la solicitarea creditoarei C. S.A., prin lichidator judiciar D., împotriva debitoarei B., în baza contractului de asigurare RCA x, înregistrată la executorul judecătoresc la 27.05.2025.

Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, Judecătoria Constanţa şi, respectiv, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a fost generat de aplicarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor". Astfel, când au analizat competenţa, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti s-a raportat la reşedinţa debitorului, iar Judecătoria Constanţa a avut în vedere sediul creditoarei.

Înalta Curte reţine că domiciliul persoanei fizice este unul dintre atributele de identificare a acesteia şi se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate şi inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, o persoană de un anumit loc, individualizând-o în spaţiu. Caracterul stabilităţii domiciliului nu interferează, însă, cu libertatea de mişcare a persoanei fizice şi nici cu libertatea de a locui efectiv în alt spaţiu.

De aceea, dispoziţiile art. 87 şi 88 din C. civ. fac referire nu doar la domiciliul, ci şi la reşedinţa persoanei fizice. Totodată, dispoziţiile art. 91 din acelaşi act normativ prevăd că,,(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Înalta Curte mai reţine că, în plan procesual, finalitatea dispoziţiilor din C. civ., menţionate anterior, este aceea ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a se da eficienţă principiilor dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Noţiunea de domiciliu trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde acesta locuieşte efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terţele persoane interesate.

Printr-o astfel de interpretare teleologică şi sistematică a textelor de lege arătate, i se asigură debitorului posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale prin intermediul instanţei de judecată aflate în proximitatea domiciliului său real. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a începerii efective a procedurii execuţionale), este determinată instanţa de executare, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

O astfel de interpretare este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a reţinut că "domiciliul" se referă nu doar la spaţiul legal ocupat sau dobândit, ci şi la orice alt spaţiu de locuit, dacă există legături suficiente şi continue. Curtea a arătat, în mai multe rânduri, că "dreptul la o instanţă" cuprinde mai multe aspecte, printre care dreptul de acces şi egalitatea armelor, care impune un echilibru just între părţi. Aceste principii se aplică în aceeaşi măsură în domeniul specific al comunicării actelor procedurale către părţi (a se vedea hotărârea pronunţată în cauza Miholapa împotriva Letoniei nr. 61.655/00, pct. 23, 31 mai 2007). Este adevărat că autorităţilor naţionale le revine, în primul rând, sarcina de a interpreta şi de a aplica normele de natură procedurală, însă, un formalism excesiv în aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6 alin. (1) din Convenţie atunci când acesta se face în detrimentul uneia dintre părţi (Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr. 48.553/99, pct. 81, CEDO 2002-VII).

În cauza pendinte, se constată că debitoarea B. avea, la data sesizării organului de executare, reşedinţa stabilită potrivit dispoziţiilor legale şi unde se prezumă că pot exista bunuri supuse executării silite, pentru perioada 17.04.2025-16.04.2026, în localitatea Valu lui Traian, jud. Constanţa, astfel cum rezultă din interogarea evidenţelor DEPABD.

Întrucât reşedinţa stabilă este în raza teritorială a Judecătoriei Constanţa, Înalta Curte constată că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite formulată în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.