Territorial competence for judicial enforcement when debtor lacks active residence: creditor's seat jurisdiction under Art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by affirming the competence of the Bucharest (Sector 6) court to process a request for judicial enforcement of a credit agreement, effectively prevailing over the Brașov court’s claim to jurisdiction. The dispute arose from divergent applications of territorial jurisdiction rules during enforcement proceedings, where the debtor, a foreign national, had ceased to appear in active immigration records in Brașov after January 2025, leading one court to argue the jurisdiction shifted to the creditor’s location while the other maintained jurisdiction based on the debtor’s last known residence. Relying on Article 651(1) of the Code of Civil Procedure and the civil law provisions on domicile and residence (Articles 87–91 of the Civil Code), the court held that in the absence of active registration or certain proof of continued habitation in Brașov, the presumption of domicile there was unfounded, thus triggering the secondary rule that when the debtor’s domicile is not in the country, jurisdiction lies with the court of the creditor’s seat.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4; Territorial competence for judicial enforcement when debtor lacks active residence: creditor's seat jurisdiction under Art. 651 alin. (1) C. proc. civ: The dispute arose from divergent applications of territorial jurisdiction rules during enforcement proceedings, where the debtor, a foreign national, had ceased to appear in active immigration records in Brașov after January 2025, leading one court to argue the jurisdiction shifted to the creditor’s location while the other maintained jurisdiction based on the debtor’s last known residence. Relying on Article 651(1) of the Code of Civil Procedure and the civil law provisions on domicile and residence (Articles 87–91 of the Civil Code), the court held that in the absence of active registration or certain proof of continued habitation in Brașov, the presumption of domicile there was unfounded, thus triggering the secondary rule that when the debtor’s domicile is not in the country, jurisdiction lies with the court of the creditor’s seat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive as the legal basis for resolving the negative conflict of jurisdiction by establishing the competence of the Bucharest Sector 6 Court.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de încuviinţare a executării silite
Prin cererea înregistrată la data de 01.07.2025, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/17.07.2023 privind pe creditoarea B. S.A. şi pe debitoarea C..
2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Braşov
Judecătoria Braşov, prin sentinţa nr. 5592 din 20 iunie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, această instanţă a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea prevede altfel.
Din adresa nr. x/06.06.2025 a Inspectoratului General pentru Imigrări reiese că debitoarea C., cetăţean srilankez, nu mai figurează după data de 18.01.2025 în evidenţa activă a I.G.I.
În considerarea acestor împrejurări, având în vedere că cererea de executare silită a fost formulată la data de 20.05.2025, competentă teritorial este judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul creditorului, adică Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa nr. 5733 din 8 iulie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivare, instanţa a reţinut că ultima adresă de reşedinţă activă a debitorului din data de 18.01.2025 a fost în localitatea Braşov, însă în adresa I.G.I. nu se precizează că acesta a părăsit ţara sau că ar locui la altă adresă sau în altă ţară; pe cale de consecinţă, rezultă că debitorul locuieşte la aceeaşi adresă, fără forme legale.
Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, debitorul avea ultima reşedinţă cunoscută în oraşul Braşov, judeţul Braşov, rezultă că Judecătoria Braşov este instanţa de executare, competentă material şi teritorial a soluţiona şi cererea de încuviinţare a executării silite, în conformitate cu prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Obiectul litigiului constă în cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 01.07.2025, de către petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., prin care s-a solicitat încuviinţarea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/17.07.2023 privind pe creditoarea B. S.A. şi pe debitoarea C..
Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, Judecătoria Braşov şi, respectiv, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a fost generat de aplicarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor". Astfel, când au analizat competenţa, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a raportat la ultima reşedinţă cunoscută a debitoarei, iar Judecătoria Braşov a avut în vedere sediul creditoarei.
Înalta Curte reţine că domiciliul persoanei fizice este unul dintre atributele de identificare a acesteia şi se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate şi inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, o persoană de un anumit loc, individualizând-o în spaţiu. Caracterul stabilităţii domiciliului nu interferează, însă, cu libertatea de mişcare a persoanei fizice şi nici cu libertatea de a locui efectiv în alt spaţiu.
De aceea, dispoziţiile art. 87 şi 88 din C. civ. fac referire nu doar la domiciliul, ci şi la reşedinţa persoanei fizice. Totodată, dispoziţiile art. 91 din acelaşi act normativ prevăd că,,(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".
Înalta Curte mai reţine că, în plan procesual, finalitatea dispoziţiilor din C. civ., menţionate anterior, este aceea ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a se da eficienţă principiilor dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.
Noţiunea de domiciliu trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde acesta locuieşte efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terţele persoane interesate.
În cauza pendinte, se constată că debitoarea C., cetăţean srilankez, nu mai figurează după data de 18.01.2025 în evidenţa activă a I.G.I., cu reşedinţa activă în mun. Braşov, strada x nr. 30, astfel cum rezultă din adresa nr. x/06.06.2025 a Inspectoratului General pentru Imigrări.
În condiţiile în care cererea de executare silită a fost formulată la data de 20.05.2025, este lipsită de fundament prezumţia Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în sensul că debitoarea ar mai locui în raza instanţei în care a avut ultima reşedinţă cunoscută, o atare împrejurare neputând fi presupusă, în condiţiile în care nu rezultă din probe certe. Astfel, nu se poate reţine puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins în lipsa unui raport de cauzalitate între faptul cunoscut şi faptul necunoscut.
Faţă de aceste aspecte, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1), teza II C. proc. civ., competenţa instanţei de executare stabilindu-se în raport cu sediul creditoarei B. S.A., care se află în Bucureşti, şoseaua x nr. 15 D.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, instanţa de executare de la sediul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.