Jurisdictional conflict over annulment of severed counterclaim: application of incidental claim competence rules to detached procedural files

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea reconvenţională, astfel cum a fost calificată la termenul din 18.01.2023 în dosarul nr. x/2020, înregistrată sub numărul x/2023 pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 21.04.2023 prin disjungere din dosarul nr. x/2020, urmare a încheierii din 29.03.2023, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta societatea C. S.R.L., solicitând anularea antecontractului de vânzare-cumpărare, contract încheiat de mama acestora, D. şi pârâta C. S.R.L., materializat sub forma unui înscris denumit Procură Specială autentificată sub nr. x/14.05.2001 la BNPA E..

Judecătoria Oneşti, prin sentinţa nr. 1575/08.11.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta.

Pentru a dispune declinarea competenţei de soluţionare a pricinii, Judecătoria Oneşti a reţinut că imobilul teren ce a făcut obiectul înscrisului denumit Procură Specială autentificată sub nr. x/14.05.2001 la BNPA E. a cărui anulare se solicită prin prezenta, se află situat în com. Moraviţa, jud. Timiş, localitate aflată în circumscripţa Judecătoriei Deta şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ.

Judecătoria Deta, prin sentinţa nr. 1225 pronunţată la data de 30 aprilie 2025 în dosarul nr. x/2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Deta a reţinut, în esenţă, că cererea reclamanţilor a fost calificată ca fiind una reconvenţională, fiind astfel o cerere incidentală în dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Oneşti, fapt pentru care, chiar şi în situaţia disjungerii acesteia şi a formării unui nou dosar, în temeiul art. 123 C. proc. civ., Judecătoria Oneşti este instanţa care a rămas competentă, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze dosarul nr. x/2023, nou format, chiar dacă acest dosar ar fi de competenţa teritorială a altei instanţe, astfel cum arată teza finală a art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra prezentului conflict negativ de competenţă, cu a cărui soluţionare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reţine că Judecătoria Oneşti şi Judecătoria Deta şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a prezentei cauze, iar conflictul negativ de competenţă a fost generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la norma de competenţă aplicabilă în speţă, Judecătoria Oneşti făcând aplicarea dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Deta a dat eficienţă dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din acelaşi cod.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din acelaşi cod (cereri în materia insolvenţei sau concordatului preventiv, care sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul).

Astfel, dispoziţiile art. 123 C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze o cerere principală devine competentă a soluţiona şi cererile accesorii, adiţionale şi incidentale formulate în aceeaşi cauză, chiar dacă, în mod obişnuit, acestea nu ar fi intrat în competenţa sa materială ori teritorială.

Aceste prevederi legale speciale sunt imperative şi se aplică prin derogare de la normele generale de competenţă materială sau teritorială.

În speţă, Înalta Curte constată că obiectul dosarului nr. x/2020 îl reprezintă o acţiune în constatare masă succesorală după defuncta D., iniţiată de reclamanta C. S.R.L., litigiu în care reclamanţii de faţă au formulat întâmpinare - act procedural calificat de către instanţă drept cerere reconvenţională, cerere care a fost disjunsă prin încheierea de şedinţă din data de 29.03.2023, pronunţată de Judecătoria Oneşti, formându-se un nou dosar, respectiv dosarul nr. x/2023, al cărui obiect este anulare act.

Prin urmare, reclamanţii au învestit Judecătoria Oneşti cu soluţionarea capetelor de cerere asupra cărora poartă conflictul negativ de competenţă prin formularea cererii reconvenţionale în dosarul nr. x/2020.

Cererea reconvenţională reprezintă, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc. civ., o cerere incidentală.

Caracterul său de cerere incidentală atrage aplicabilitatea art. 123 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că se judecă de către instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă cererea reconvenţională ar fi fost de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, în ipoteza în care ar fi fost promovată pe calea unui proces separat ca o cerere principală.

Prorogarea legală de competenţă produce efecte pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală şi cererea reconvenţională se soluţionează concomitent ori se procedează la disjungerea cererii reconvenţionale şi formarea unui nou dosar, art. 123 alin. (1) nefăcând distincţie între diferitele situaţii de soluţionare a cererii reconvenţionale în raport cu cererea principală şi nici nu este prevăzută în mod expres o normă derogatorie de la această regulă pentru ipoteza disjungerii cererii reconvenţionale, astfel încât, în acest ultim caz, art. 123 alin. (1) este aplicabil.

De asemenea, în cazul judecării sale separate, cererea reconvenţională păstrează caracterul incidental în raport cu cererea principală, dobândit prin formularea în condiţiile art. 209 C. proc. civ., neputând fi considerată o cerere introductivă de instanţă, în sensul art. 30 alin. (3) C. proc. civ.. O derogare de la această regulă ar fi trebuit prevăzută în mod expres de către legiuitor, ceea ce nu s-a întâmplat.

Din această perspectivă, verificarea competenţei instanţei sesizate de către reclamant, în aplicarea art. 131 C. proc. civ. vizează cererea principală, iar în privinţa cererilor accesorii şi incidentale este aplicabil art. 123 alin. (1) din acelaşi cod.

Astfel, din moment ce Judecătoria Oneşti a apreciat că este competentă a soluţiona cererea principală, a rămas învestită şi cu soluţionarea cererii reconvenţionale, fără a fi posibilă verificarea ulterioară a competenţei de soluţionare a acestei din urmă cereri, cu ignorarea faptului că ea nu este o cerere principală.

Prin urmare, în cauză judecarea cererii reconvenţionale este de competenţa instanţei competente să soluţioneze cererea principală, respectiv Judecătoria Oneşti, întrucât operează prorogarea legală de competenţă, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.