Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1562/2025 AI generated

Conflict of jurisdiction in divorce: Piatra-Neamț Court ordered competent

Case Number Decizia nr. 1562/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Appeals and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the Piatra-Neamț Court is competent to hear the divorce case, overturning the conflicting declinations by the Piatra-Neamț and Bistrița courts. The dispute concerned the territorial jurisdiction for a divorce petition where the ex-spouses no longer resided in the city of their last common residence; the court determined that because the defendant still resided in the commune of Tazlău (Piatra-Neamț district), which was the last common residence, the first court to which the case was referred by declination was the competent one. The decision is based on Article 915(1) of the Code of Civil Procedure, which establishes that in the absence of a joint residence in the location of the last common home, jurisdiction lies with the court of the defendant's residence, and Article 107(2) of the Code of Civil Procedure, which fixes jurisdiction based on the domicile at the time the lawsuit was filed, rendering subsequent changes in residence or temporary work locations irrelevant to competency.

Legislator headnote

AI generated

art. 914 C. proc. civ, art. 915 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 915 C. proc. civ, art. 107 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 din C. proc. civ; Conflict of jurisdiction in divorce: Piatra-Neamț Court ordered competent: Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 914 C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Bistriţa, în circumscripţia căreia locuia pârâtul la momentul introducerii cererii de divorţ (astfel cum rezultă din convorbirea telefonică avută cu acesta), având în vedere că ultima locuinţă comună a părţilor a fost în Sf. Gheorghe şi că niciuna dintre acestea nu mai locuieşte în circumscripţia Judecătoriei Sf. Gheorghe.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction joint competence article of civil procedure common domicile cross-border divorce

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele la data de 20.07.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate de părţi la data de 25.01.2009; exercitarea în comun a autorităţii părinteşti cu privire la minorii C. şi D.; stabilirea locuinţei minorilor la mamă; obligarea pârâtului la plata unei contribuţii de întreţinere în favoarea minorilor; revenirea reclamantei la numele purtat anterior, respectiv acela de E..

Prin sentinţa civilă nr. 131 din data de 08.02.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Pătârlagele a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Judecătoria Piatra-Neamţ, prin sentinţa nr. 2945/11.09.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 914 C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Bistriţa, în circumscripţia căreia locuia pârâtul la momentul introducerii cererii de divorţ (astfel cum rezultă din convorbirea telefonică avută cu acesta), având în vedere că ultima locuinţă comună a părţilor a fost în Sf. Gheorghe şi că niciuna dintre acestea nu mai locuieşte în circumscripţia Judecătoriei Sf. Gheorghe.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Bistriţa, prin încheierea nr. 1004 pronunţată la data de 13 mai 2025 în dosarul nr. x/2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa învestită prin declinare a reţinut că devin aplicabile dispoziţiile cuprinse în teza a doua a art. 915 alin. (1) C. proc. civ., competentă fiind judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, respectiv B., sat Tazlău, str. x, jud. Neamţ, respectiv Judecătoria Piatra-Neamţ.

În acest sens, a reţinut că pârâtului i s-au comunicat actele de procedură la adresa din cartea de identitate, având în vedere şi cererea adresată instanţei de acesta prin care solicită ca toate actele de procedură să îi fie comunicate în sat Tazlău, str. x, jud. Neamţ, la tatăl său; împrejurarea că acesta a avut diverse locuri de muncă în mai multe localităţi (Bistriţa, Piteşti, Bucureşti) nu este de natură a schimba caracterul stabil al domiciliului din Neamţ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., fiind pronunţate hotărâri de declinare reciprocă a competenţei între Judecătoria Piatra-Neamţ şi Judecătoria Bistriţa.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri de divorţ, astfel că, în speţă, competenţa teritorială se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

O explicaţie a noţiunii de "ultima locuinţă comună" se regăseşte în procedura divorţului pe cale notarială reglementată de Regulamentul de aplicare a legii notarilor publici şi a activităţii notariale, aprobat prin Ordinul nr. 2333/C/2013, potrivit căruia prin "ultima locuinţă comună" se înţelege ultima locuinţă în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei locuinţe se face, după caz, cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declaraţia autentică pe proprie răspundere a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora.

În speţă, din extrasele DEPABD ataşate la dosarul cauzei a reieşit faptul că ultima locuinţă comună a soţilor a fost în com. Tazlău, judeţul Neamţ, reclamanta având acest domiciliu activ în perioada 29.01.2009 - 16.11.2022; pârâtul locuieşte în prezent în aceeaşi localitate, având domiciliul activ din anul 1982, potrivit referatului întocmit ca urmare a verificărilor efectuate în baza de date privind evidenţa populaţiei. Totodată, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că pârâtului i s-au comunicat actele de procedură la adresa din în jud. Neamţ, iar persoane majore din familia sa au semnat dovezile de înmânare. De asemenea, pârâtul a formulat o cerere adresată instanţei de acesta prin care solicită ca toate actele de procedură să îi fie comunicate în sat Tazlău, str. x, jud. Neamţ, la tatăl său .

Drept urmare, având în vedere că, în speţă, sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze prezenta pricină este judecătoria de la ultimul domiciliu comun al celor doi soţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ.:

"Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.", aceste prevederi legale constituind o consacrare expresă a faptului că, pentru stabilirea competenţei teritoriale, ceea ce prezintă importanţă este domiciliul pe care părţile îl au la momentul sesizării instanţei, fiind lipsită de relevanţă din această perspectivă schimbarea domiciliilor părţilor după momentul înregistrării cererii introductive; faptul că pârâtul pleacă la muncă în diverse locaţii din ţară, astfel cum ar rezulta din susţinerile acestuia, nu echivalează cu stabilirea locuinţei în acele localităţi (Bistriţa, Piteşti, Bucureşti).

Or, câtă vreme la data introducerii cererii pe rolul instanţei, pârâtul avea locuinţa în în com. Tazlău, judeţul Neamţ, unde a fost şi ultimul domiciliu comun al soţilor, comună aflată în circumscripţia Judecătoriei Piatra-Neamţ, ţinând cont de prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., această din urmă instanţă este competentă să soluţioneze cererea de desfacere a căsătoriei, astfel cum a fost dedusă judecăţii.

In consecinţă, Înalta Curte reţine că Judecătoria Piatra-Neamţ este competentă să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.