Validity of service at chosen domicile and non-application of reinstatement for relative procedural nullity caused by own fault

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, secţia Civilă, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului intitulat promisiune de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.10.2020 la Societatea Profesională Notarială D. şi E., cu toate efectele ce decurg din aceasta, şi obligarea pârâtului la plata către reclamanţi a sumei de 74.128 Euro compusa din 37.064 Euro reprezentând debit si 37.064 Euro reprezentând daune interese, astfel cum s-a stabilit prin actele adiţionale ulterioare încheierii contractului principal.

Prin sentinţa civilă nr. 3042/29.05.2023, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 271/14.03.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi A., a dispus rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/09.10.2020 de BNP D. şi E., a obligat pârâtul C. la plata către reclamanţi a sumei în cuantum de 37.064 euro echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, constând în suma achitată cu titlu de avans la încheierea antecontractului, precum şi la plata sumei de 37.064 euro, echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri, precum şi la plata sumei de 11.415,11 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat către reclamanţi.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 898 A din 25 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a anulat apelul declarat de apelantul-pârât C. împotriva sentinţei civile nr. 271/14.03.2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B. şi A., ca netimbrat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 898 A din 25 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs pârâtul C., care a solicitat repunerea în termenul de recurs, motivând că nu i s-a comunicat hotărârea recurată la adresa de domiciliu şi a luat cunoştinţă la data de 28.11.2024 despre faptul că decizia a fost redactată şi comunicată la domiciliul ales cu încălcarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., nefiind indicată şi persoana însărcinată cu primirea corespondenţei.

Prin motivele expuse în susţinerea recursului, care a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., pârâtul a invocat, în esenţă, nelegala sa citare în faţa instanţei de apel.

5. Apărările formulate

S-au depus întâmpinări de către intimaţii reclamanţi, prin care au invocat tardivitatea cererii de repunere în termenul de recurs şi excepţia tardivităţii căii de atac, pe fond solicitând respingerea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de către pârât, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Aşadar, pentru a beneficia de dreptul reglementat prin dispoziţiile legale enunţate, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, respectiv, ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să fi fost cauzată de motive temeinic justificate şi dovedite, împrejurarea care a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, iar partea să formuleze cererea de repunere în termen şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, respectiv în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.

Se constată că această din urmă condiţie, privind termenul în care se formulează cererea de repunere în termen, este îndeplinită, raportat la data încetării împiedicării, 28.11.2024 şi data declarării recursului la 13.12.2024.

În cauză nu este îndeplinită însă cerinţa ca nerespectarea termenului să fi fost cauzată de motive temeinic justificate. Prin inserarea sintagmei "motive temeinic justificate" în cuprinsul textului art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere situaţii de natură obiectivă, ce exclud culpa părţii, care au condus la exercitarea în afara termenului prevăzut de lege a unui drept procedural.

În circumstanţele concrete ale speţei, o astfel de ipoteză nu poate fi reţinută.

Recurentul-pârât a susţinut, în justificarea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei nr. 898 A din 25 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, că nu i s-a comunicat motivarea acestei decizii la domiciliul său, ci la domiciliul ales, în condiţiile în care nu indicase persoana însărcinată cu primirea corespondenţei.

Deşi recurentul a apreciat că aceste aserţiuni au aptitudinea de a justifica întârzierea cu care a promovat cererea de recurs, Înalta Curte constată că, din perspectiva cerinţelor impuse de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., temeiurile de fapt de care înţelege partea să se prevaleze nu se circumscriu unor motive temeinic justificate, care să o fi împiedicat să acţioneze în condiţiile legii.

Pe de o parte, nulitatea incidentă în cazul nerespectării dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din C. proc. civ. este una relativă, conform art. 174 alin. (3) din C. proc. civ., cerinţa nerespectată fiind instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.

În consecinţă, devin aplicabile dispoziţiile art. 178 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.

Or, susţinând că alegerea de domiciliu nu a fost făcută conform normelor procedurale, respectiv cu arătarea persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, partea îşi invocă propria culpă. Astfel, pretinsa nerespectare a dispoziţiilor rezultă din propria faptă, în concret, din modul în care această parte a formulat alegerea domiciliului.

Pe de altă parte, atunci când partea îşi alege domiciliul procesual la avocatul care îi asigură reprezentarea în proces şi procedează la indicarea sediului cabinetului avocatului nu este necesară, din perspectiva art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., menţionarea unui anumit avocat însărcinat cu primirea actelor de procedură, procedura fiind legal efectuată dacă dovada de îndeplinire a comunicării este semnată de funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei ori, în lipsa acestora, de administratorul clădirii, paznicul sau agentul de pază, astfel cum prevede art. 162 alin. (1) din C. proc. civ., după caz, cu aplicarea dispoziţiilor art. 163 alin. (3) - (5) din C. proc. civ.

Instanţa observă că alegerea de domiciliu s-a făcut cu indicarea avocatului care reprezenta partea, la sediul cabinetului individual - CI F., al cărui titular era apărătorul pârâtului. Prin urmare, Înalta Curte reţine că hotărârea recurată a fost comunicată acestei părţi procesuale cu respectarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că pârâtul şi-a ales domiciliul la sediul cabinetului individual al apărătorului său - avocat titular F., în faţa primei instanţe sesizate, la dosarul cauzei neexistând vreo cerere ulterioară prin care să încunoştiinţeze instanţa şi părţile adverse despre schimbarea locului citării, astfel cum prevede art. 172 C. proc. civ.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că recurentul ignoră principiul juridic nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu se poate prevala în apărare de propria turpitudine, vină), consacrat expres în această materie de art. 178 alin. (2) din C. proc. civ., invocând chiar omisiunea sa de a indica persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, ceea ce nu reprezintă o situaţie de natură obiectivă, ce exclude culpa părţii, în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, sunt de observat dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia". În raport cu această dispoziţie legală, Înalta Curte reţine că invocarea modului în care chiar partea a procedat la alegerea domiciliului său nu poate fi asimilată unor motive temeinic justificate, în sensul prevăzut de art. 186 alin. (1) din cod, care să o fi împiedicat să îşi îndeplinească obligaţia procesuală conform prescripţiilor legale, cererea de repunere în termen fiind, în aceste circumstanţe, neîntemeiată, iar dreptul său la un proces echitabil nefiind încălcat, atât timp cât hotărârea judecătorească de apel i-a fost comunicată pârâtului, la domiciliul ales, prin afişare la sediul avocatului pe care acesta l-a indicat.

Aşadar, instanţa va respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de pârât, ca nefondată.

Examinând pe cale de consecinţă, excepţia de tardivitate a recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru următoarele considerente:

Conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Art. 181 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ prevede că, atunci "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În cauză, pârâtul a formulat recurs la data de 13 decembrie 2024, prin intermediul serviciului poştal, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, în condiţiile în care, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul instanţei de apel, decizia nr. 898 A din 25 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie i-a fost comunicată la domiciliul ales, la sediul av. F. din Bucureşti, str. x, la 3 octombrie 2024.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 485 alin. (1) cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. rezultă că termenul în care putea fi formulat, cel mai târziu, recursul s-a împlinit la 4 noiembrie 2024.

În raport de aceste constatări, Înalta Curte reţine că recurentul a promovat calea de atac a recursului cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei nr. 898 A din 25 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei nr. 898 A din 25 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B. şi A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.