Admissibility of revision against filter decisions barring appeals on inadmissibility after constitutional ruling on unconstitutionality of the non-appealable clause

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

asupra cauzei constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13.03.2025 sub nr. x/2025, revizuenta A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Timişoara prin Primar, Primarul Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Statul Român reprezentat de Municipiul Timişoara prin Primar, să se procedeze la revizuirea deciziei civile nr. 536 din 7 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 2893 din 13 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014 prin care a fost respins recursul declarat de revizuentă ca inadmisibil în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., şi, drept consecinţă, să se dispună reluarea procedurii de filtru.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., susţinându-se în motivarea acesteia că, societatea revizuentă a invocat în dosarul nr. x/2018, pentru termenul de judecată din data de 7 martie 2019, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., sesizarea sa fiind apreciată ca admisibilă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea acesteia.

Prin decizia nr. 479/17.10.2024, Curtea Constituţională a admis excepţia invocată şi a statuat că "sintagma - care nu este supusă niciunei căi de atac - din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. este constituţională în măsura în care nu exclude exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.."

Instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2893/13.09.2018, motivat de împrejurarea faptului că, potrivit prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia pronunţată în procedura de filtru este o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, nici măcar cu o cerere de revizuire, or dosarul nr. x/2018 a avut ca obiect tocmai o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., drept urmare, decizia civilă nr. 536/07.03.2019 este nelegală.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Analizând cererea de revizuire în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., respectiv limitat la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte apreciază asupra caracterului admisibil al acesteia.

Astfel, se reţine că prin acţiunea înregistrată la data de 15.07.2014, pe rolul Tribunalului Timiş, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român reprezentat prin Municipiul Timişoara prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara, a solicitat, în principal, obligarea acestora la achitarea în solidar a sumei de 738.541,152 RON, contravaloarea în euro a sumei de 168.156 euro, raportat la prevederile art. 1349, 1373 coroborat cu prevederile art. 1382, 1383 C. civ. În subsidiar, a cerut: obligarea în solidar a pârâţilor de rând 1 şi 2 la plata către reclamantă a sumei de 369.270,576 RON contravaloarea în euro a jumătate din suma de 168.156 euro, cu titlul de despăgubiri conform art. 1350 C. civ.. obligarea în solidar a pârâţilor de rând 2,3 şi 4 la achitarea către reclamantă a sumei de 369.270,576, cu titlul de daune, conform art. 1349 şi art. 1373 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 607 din 08.05.2017, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi a obligat pârâţii la plata, în solidar, către aceasta a sumei de 738.541,152 RON reprezentând contravaloarea sumei de 168.156 Euro cu titlu de despăgubiri datorate în temeiul răspunderii civile delictuale. A respins cererea subsidiară formulată. A obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 16.215,41 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 141 din 21 septembrie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul. A schimbat hotărârea apelată, sens în care a respins acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe aceasta la plata către pârâţii apelanţi a sumei de 5495,20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Această ultimă decizie a fost atacată pe calea recursului de către reclamantă, calea de atac fiind înregistrată, pentru soluţionare, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin decizia nr. 2893 pronunţată în şedinţa din camera de consiliu de la 13 septembrie 2018, în complet de filtru, instanţa a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă. În fundamentarea soluţiei, Înalta Curte a reţinut, în sinteză, că în cauza dedusă judecăţii decizia atacată cu recurs a fost pronunţată de instanţa de apel într-o acţiune evaluabilă în bani, a cărei valoare se află situată sub pragul de 1.000.000 RON. Astfel, în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi de Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, a fost respins recursul ca inadmisibil.

În aceeaşi cauză, în etapa recursului, reclamanta A. S.R.L. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 4 C. proc. civ., art. 518 C. proc. civ. şi art. 27 C. proc. civ., raportat la decizia nr. 52/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sesizarea de neconstituţionalitate fiind admisă prin încheierea din data de 22.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014. Asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizia nr. 752/4.11.2021, respingând-o ca devenită inadmisibilă, reţinând că sesizarea priveşte elemente de reglementare asupra cărora s-a pronunţat între timp prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, prin care a constatat că prevederile legale, în interpretarea dată de instanţa supremă prin decizia nr. 52/2018 - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale.

Împotriva deciziei nr. 2893/13.09.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014, reclamanta a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 536/07.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

În motivarea acestei soluţii, Înalta Curte a reţinut că legiuitorul a optat ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinară sau extraordinară, ceea ce duce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi susceptibile de a fi atacate cu revizuire sau contestaţie în anulare, drept urmare, decizia nr. 2893 pronunţată în şedinţa camerei de consiliu de la 13 septembrie 2018 nu este supusă căii de atac a revizuirii.

Se mai reţine că în cadrul şedinţei de judecată din data de 07.03.2019, în dosarul nr. x/2018, revizuenta A. S.R.L. a formulat oral şi apoi în scris, la data de 18.03.2019, o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţie care a fost apreciată ca admisibilă în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi, drept consecinţă, a fost înaintată spre soluţionare Curţii Constituţionale, prin încheierea din data de 04.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Ca urmare a acestei sesizări, Curtea Constituţională, prin decizia nr. 479/17.10.2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 122/11.02.2025, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "care nu este supusă niciunei căi de atac" din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. este constituţională în măsura în care nu exclude exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

În cadrul considerentelor acestei decizii, Curtea Constituţională a reţinut că excepţia "este întemeiată, în ipoteza în care revizuirea formulată împotriva deciziilor pronunţate în cadrul procedurii reglementate de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. se întemeiază pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.. Astfel, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat revizuirea unei hotărâri care, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, motivat de faptul că, prin Decizia nr. 752 din 4 noiembrie 2021, anterior citată, Curtea a respins ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale pe care s-a întemeiat acea hotărâre, soluţie procedurală pronunţată de instanţa constituţională ca urmare a admiterii, în prealabil, a aceleiaşi excepţii invocate însă la sesizarea altor persoane, respectiv prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, anterior citată. Or, prin nerecunoaşterea căii de atac a revizuirii, în ipoteza în care cererea de revizuire este întemeiată pe o decizie de admitere pronunţată de Curtea Constituţională în legătură cu prevederile legale care au constituit temei al respingerii recursului ca inadmisibil, în cadrul procedurii de filtrare reglementate de art. 493 din C. proc. civ., se încalcă efectul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, reglementat de art. 147 alin. (4) din Constituţie.".

În continuare, Curtea Constituţională a mai reţinut că "Prin urmare, autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate beneficiază de o decizie prin care Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor care au constituit temeiul de respingere, ca inadmisibil, a recursului exercitat în cauză, în cadrul procedurii de filtrare. Or, în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât şi-ar pierde caracterul concret (a se vedea în acest sens Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 sau Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013). Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată.

Prin urmare, raportat la situaţia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, anterior citată, va fi aplicabilă în mod excepţional şi acelor situaţii care au devenit facta praeterita, respectiv în cauza în care a fost invocată de autoare aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, soluţionată prin Decizia nr. 752 din 4 noiembrie 2021, anterior citată, prin posibilitatea exercitării căii de atac a revizuirii, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. (a se vedea şi Decizia nr. 404 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 10 ianuarie 2017, paragrafele 27-29). Potrivit dispoziţiilor criticate în prezenta cauză, soluţia pronunţată în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor nu este supusă niciunei căi de atac, respectiv contestaţie în anulare sau revizuire.

Or, respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile pct. 11 al alin. (1) al art. 509 din C. proc. civ., în condiţiile în care prevederile legale pe care s-a întemeiat hotărârea de respingere ca inadmisibil a recursului au fost declarate neconstituţionale, echivalează cu o limitare a exercitării unei căi de atac şi, în acelaşi timp, lipseşte de eficienţă însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât părţile se află în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii, deci ale controlului de constituţionalitate pe care ele l-au declanşat, ceea ce reprezintă o veritabilă sancţiune aplicabilă acestora. În această situaţie, deciziile obligatorii ale Curţii Constituţionale ar fi lipsite de orice efecte juridice, iar rolul instanţei constituţionale ar fi negat (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, anterior citată, paragraful 31)."

În acelaşi sens, în jurisprudenţa Curţii s-a mai reţinut că o decizie prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate profită atât autorilor acesteia, cât şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocată anterior publicării deciziei, dar în alte cauze, soluţionate definitiv (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015).

Cât priveşte cauza dedusă judecăţii prin prezenta cerere de revizuire, Înalta Curte reţine că revizuenta, prin situaţia sa procesuală, se regăseşte chiar în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. care prevede că " după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii." şi aceasta în raport cu ambele decizii a căror schimbare a solicitat-o de fiecare dată pe calea revizuirii, întâia oară în raport cu decizia nr. 2893/13.11.2018, de respingere ca inadmisibil a recursului faţă de care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi alin. (4) raportat la art. 518 C. proc. civ. şi la art. 27 C. proc. civ. raportat la Decizia nr. 52/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi pentru care, prin respingerea sa ca devenită inadmisibilă prin decizia CCR nr. 752/2021, s-a recunoscut expres posibilitatea acestei părţi de a se prevala de dezlegările Deciziilor CCR anterioare nr. 874/2018 şi nr. 369/2017 (par. 31din Decizia CCR nr. 479/2024); a doua oară, în raport cu decizia nr. 536/07.03.2019, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire a deciziei nr. 2893/13.11.2018, în raport de care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi asupra căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizia sa nr. 479/2024, declarând prevederea legală ca fiind neconstituţională în măsura în care nu permite exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., tocmai spre a valorifica decizii de neconstituţionalitate anterioare care deschid calea admisibilităţii recursului formulat de parte în cauza sa de bază.

Astfel fiind, urmare a excepţiilor de neconstituţionale invocate de parte în cauza sa, în etapa revizuirii la decizia nr. 2893/13.11.2018 ICCJ şi în etapa recursului la decizia nr. 141/21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, a soluţiilor pronunţate asupra acestora prin Deciziile CCR mai sus menţionate, nr. 752/2021 şi 479/2024, dar şi a considerentelor pe care s-au fundamentat acestea, Înalta Curte constată că revizuenta-recurentă are deschisă calea revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. atât împotriva deciziei nr. 536 din 7 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018 - care va fi admisă, cu consecinţa prevăzută de dispoziţiile art. 513 alin. (4) teza I C. proc. civ., a schimbării în tot hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei de recurs nr. 2893/13.09.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014; cât şi împotriva deciziei de recurs nr. 2893/13.09.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014, cu consecinţa schimbării acesteia, în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii recursului formulat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 141/21.09.2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014 şi continuării procedurii de filtru, în vederea soluţionării recursului declarat de parte.

Cât priveşte respingerea excepţiei de inadmisibilitate a recursului, aceasta decurge din efectul pronunţării Deciziilor CCR nr. 874/2018 şi nr. 369/2017 şi a necesităţii valorificării acestor dezlegări în cauza de faţă dedusă judecăţii, pentru a da efectul util controlului de neconstituţionalitate declanşat de parte în legătură cu prevederile legale care i-au fost opuse prin reţinerea inadmisibilităţii acestei căi extraordinare de atac, astfel cum, de altfel, o afirmă expres Curtea Constituţională în ultima decizie pronunţată la iniţiativa revizuentei, respectiv Decizia nr. 479/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 536 din 7 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul că admite cerere de revizuire îndreptată împotriva deciziei de recurs nr. 2893/13.09.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014.

Schimbă decizia de recurs nr. 2893/13.09.2018 în sensul că respinge excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 141/21.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014 şi dispune continuarea procedurii de filtru.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.