Appeal for unlawful detention damages dismissed as conditions unmet after conviction on other charges

Şedinţa publică din data de 7 mai 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă la data de 25.09.2023 sub nr. x/2023 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 Euro reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul nepatrimonial pe care l-a suferit în urma reţinerii sale nelegale în perioada 17.10.2020, ora 17 - 18.10.2020, ora 17, arestării sale nelegale în perioada 18.10.2020, ora 17 - 22.10.2020 (arest efectiv) şi 22.10.2020 - 27.01.2021 (arest la domiciliu), respectiv pentru perioada cât s-a aflat sub imperiul măsurii preventive restrictive de drepturi a controlului judiciar (27.01.2021 - 11.06.2021), precum şi pentru consecinţele pe care aceste măsuri le-au produs asupra lui şi asupra familiei sale, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul şi-a întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art. 539 şi art. 540 C. proc. pen., art. 26, art. 1349 şi art. 1357 C. civ. şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 136/2021.

2. Decizia pronunţată de Tribunalul Vrancea

Prin sentinţa civilă nr. 160 din 18.04.2024, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 25.000 RON cu titlu de daune morale ca urmare a reţinerii în perioada 17.10.2020 - 18.10.2020, arestului preventiv (perioada 18.10.2020 - 22.10.2020) şi arestului la domiciliu (perioada 22.10.2020 - 27.01.2021) şi la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu de avocat achitat conform chitanţei seria x/28.02.2024.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin decizia nr. 212/A din data de 17 octombrie 2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia a I civilă a respins apelul formulat de reclamantul A., ca neîntemeiat.

A admis apelul formulat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor. A admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

A schimbat în tot sentinţa civilă nr. 160/18.04.2024 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2023, iar în rejudecare a respins cererea ca neîntemeiată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 212/A din data de 17 octombrie 2024 a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul arată că deşi instanţa de apel face (aparent) o analiză a încheierii din data de 18.10.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Vrancea prin care s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea de arestare preventivă a reclamantului, în realitate procedează la o nouă judecată şi reţine - în contra statuărilor cu caracter definitiv ale acestei încheieri - aspecte care nu rezultă din hotărârea de arestare şi chiar echivalează cu modificarea acesteia.

Pentru a ajunge la concluzia că arestarea recurentului s-a produs pentru alte infracţiuni decât cele pentru care s-a dispus, ulterior, achitarea (ipoteză care determină, în mod confortabil pentru Statul Român, neaplicarea art. 539 C. proc. pen.), Curtea de Apel Galaţi operează un silogism care înfrânge reguli de drept elementare.

Ceea ce se ignoră în mod fundamental este că judecătorul de drepturi şi libertăţi învestit cu judecarea propunerii de arestare preventivă a recurentului (alături de alţi inculpaţi) nu putea judeca decât în limitele trasate de procurorul de caz prin referatul cu propunere de arestare preventivă, atât prin indicarea temeiului de drept cât şi prin susţinerea condiţiilor prevăzute de lege care permiteau luarea acestei măsuri, sens în care recurentul face trimitere la prevederile art. 224, art. 225 alin. (1) şi art. 226 alin. (1) C. proc. pen.

Din cuprinsul referatului nr. x/2020 din 18.10.2020 cu propunere de arestare preventivă, reţinem că "în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 223 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul A. a comis cu intenţie infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap.la art. 189 alin. (1) lit. f), alin. (2) C. pen.. De asemenea, din probele administrate până în prezent rezultă suspiciunea rezonabilă că A. a condus autoutilitara, pe drumurile publice din Panciu, cu care a intenţionat să-i lovească pe cei patru, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1.33 gr‰, infracţiune prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu maximul special de 5 ani închisoare. (...) Chiar dacă, în ceea ce priveşte aspectele legale, de formă, pentru a se putea solicita arestarea preventivă, doar aceste infracţiuni întrunesc condiţiile prevăzute de art. 223 alin. (2) C. proc. pen., celelalte infracţiuni vor fi avute în vedere la aprecierea asupra pericolului social al faptelor".

Art. 223 alin. (2) C. proc. pen., invocat de către procuror în referat, prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de C. pen. şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de droguri, o infracţiune la regimul privind substanţele dopante, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracţiune privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive şi al precursorilor de explozivi restricţionaţi, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare.

Rezultă că arestarea preventivă a recurentului a fost propusă de către procuror prin raportare la infracţiunea de tentativă la omor calificat şi infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0.80 gr ‰, acestea fiind singurele care îndeplineau condiţiile de la art. 223 alin. (2) C. proc. pen.

Celelalte infracţiuni au fost indicate doar în ideea accentuării gradului de pericol social dar ele nu puteau, per se, justifica arestarea recurentului.

Instanţa de apel a "rejudecat" arestarea recurentului şi, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii din 18.10.2020 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Vrancea şi cu încălcarea art. 223 alin. (2) C. proc. pen., a stabilit că arestarea reclamantului s-a dispus şi pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

Pretinde recurentul că instanţa de apel a stabilit nelegal că, raportat la cele de mai sus, dispoziţiile art. 539 C. proc. pen. nu ar fi aplicabile, deoarece, chiar dacă pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, recurentul a fost achitat, totuşi pentru cea de tulburare a ordinii şi liniştii publice a fost condamnat, iar câtă vreme arestarea sa s-a dispus şi pentru aceasta, partea nu este îndreptăţită să obţină despăgubiri.

Numai prin încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii din 18.10.2020 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Vrancea şi cu ignorarea deplină a art. 223 alin. (2) C. proc. pen. a reuşit Curtea de Apel Galaţi, prin hotărârea recurată, să reţină că arestarea preventivă a recurentului s-a dispus şi pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice, stabilind că admiterea propunerii de arestare preventivă s-a făcut pentru toate infracţiunile, nu doar pentru acelea în privinţa cărora chiar referatul procurorului indica că nu îndeplinesc condiţiile de la art. 223 alin. (2) C. proc. pen.

Învederează recurentul că hotărârea este nelegală întrucât (i) pentru infracţiunea de tentativă la omor pentru care s-a dispus arestarea sa, a fost achitat definitiv; (ii) pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0.80 gr ‰ pentru care s-a dispus arestarea sa, nici nu a mai fost trimis în judecată; (iii) pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice (care nu a justificat arestarea sa preventivă) a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale, condamnare care nu prezintă, însă, nicio relevanţă din perspectiva art. 539 C. proc. pen.

5. Apărările formulate în cauză

În afara termenului legal, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Intimatul pretinde că argumentele din cererea de recurs vizează aspecte ce ţin de netemeinicia hotărârii atacate, iar nu de nelegalitatea acesteia. Pe de altă parte, intimatul susţine că recurentul reiterează argumentele dezvoltate în faţa instanţei de fond şi a celei de apel, fără a arăta în ce modalitate decizia instanţei de apel încalcă dispoziţiile legale şi nici nu s-a raportat la considerentele acesteia.

În subsidiar, intimatul solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul învederează că din considerentele încheierii din 18.10.2020, se constată că judecătorul de drepturi şi libertăţi a analizat propunerea de arestare preventivă în contextul tuturor faptelor pentru care era cercetat reclamantul, nu doar în ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la omor calificat, aşa cum se susţine de către recurentul-reclamant.

Totodată, în dispozitivul încheierii din 18.10.2020 se precizează în mod expres că se admite propunerea de arestare preventivă a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. f), tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen..

Aşadar, chiar dacă există o infracţiune cu un grad de periculozitate mai ridicat (tentativa la omor calificat), contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Curtea de Apel Galaţi în mod corect a apreciat că măsura arestării preventive nu a fost dispusă doar pentru săvârşirea acestei infracţiuni, ci judecătorul de drepturi şi libertăţi a avut în vedere tot contextul infracţional, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului A..

Intimatul pretinde că dreptul la despăgubiri în condiţiile art. 539 şi urm. C. proc. pen. este recunoscut doar pentru măsurile preventive privative de libertate, nu pentru toate măsurile preventive, astfel că pretenţiile reclamantului aferente controlul judiciar (perioada 27.01.2021 - 11.06.2021) sunt lipsite de suport legal.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută excepţia nulităţii căii de atac pentru neîncadrare, criticile formulate prin memoriul de recurs nefiind unele susţinute formal, aşa cum a pretins intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

Câtă vreme se susţine de către recurentul-reclamant o greşită aplicare a normei de drept material incidente cauzei, cu referire la dispoziţiile art. 539 C. proc. civ. -subsumabilă motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.-, precum şi încălcarea autorităţii de lucru judecat -din perspectiva pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.- se reţine că nu există temeiuri pentru aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. referitoare la sancţiunea nulităţii.

Luând spre examinare aspectele de nelegalitate deduse judecăţii prin memoriul de recurs, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Invocând motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că, atunci când a reţinut că arestarea părţii s-a dispus şi pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice, instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii din data de 18.10.2020 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia Penală în dosarul nr. x/2020.

Astfel, recurentul pretinde că instanţa de apel a reţinut aspecte ce nu rezultă din încheierea din data de 18.10.2020 "şi chiar echivalează cu modificarea acesteia".

Susţine recurentul-reclamant că arestarea preventivă a fost propusă de procuror prin raportare la infracţiunea de tentativă de omor calificat şi la infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0.80 gr ‰ -celelalte infracţiuni fiind indicate doar pentru a accentua gradul de pericol social-, iar judecătorul de drepturi şi libertăţi învestit cu judecarea propunerii de arestarea preventivă a părţii nu putea judeca decât în limitele trasate prin referatul nr. x/2020.

Criticile, astfel formulate, sunt nefondate.

Reglementată de către dispoziţiile art. 430-art. 432 C. proc. civ. ca fiind principalul efect al unei hotărâri judecătoreşti, autoritatea de lucru judecat are la bază două principii esenţiale şi anume acela că o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată şi acela că soluţia cuprinsă într-o hotărâre judecătorească definitivă, e prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o hotărâre ulterioară.

Se constată, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, că instanţa de apel nu a făcut o analiză proprie a aspectelor dezlegate de Tribunalul Vrancea, secţia Penală din dosarul nr. x/2020, ci a preluat, ca atare, parte din considerentele încheierii din data de 18.10.2020, precum şi dispozitivul acesteia.

Împrejurarea că prin încheierea din data de 18.10.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Vrancea, secţia Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru arestarea preventivă a recurentului-reclamant pentru săvârşirea a trei infracţiuni (tentativă la omor calificat, tulburare a ordinii şi liniştii publice şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului), reiese din chiar dispozitivul hotărârii, iar în prezenta cauză Curtea de Apel Galaţi s-a limitat la a constata o atare împrejurare, fără a cenzura în vreun fel hotărârea instanţei penale.

Dimpotrivă, recurentul-reclamant este cel care, prin argumentele sale şi fără temei, solicită instanţei de recurs să verifice respectarea de către Tribunalul Vrancea, secţia Penală a limitelor trasate prin referatul de propunere de arestare preventivă, analiză ce scapă controlului de legalitate instanţei civile în cadrul configurat de prezentul demers judiciar, faţă de autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile instanţei penale.

Date fiind cele menţionate anterior, se constată că motivele de casare, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., sunt nefondate.

Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., face referire la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 539 C. proc. pen.

În aprecierea recurentului-reclamant, instanţa de apel era ţinută să se raporteze la condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 539 C. proc. pen. însă, cu ignorarea dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din acelaşi act normativ şi încălcând autoritatea de lucru judecat a încheierii din 18.10.2020, a reţinut că arestarea preventivă a părţii s-a dispus şi pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 539 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. "are dreptul la repararea pagubei şi persoana faţă de care, în cursul procesului penal, s-a dispus o măsură preventivă privativă de libertate, dacă: pentru infracţiunea care a justificat luarea măsurii s-a dispus în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a)-d) clasarea sau achitarea, cu excepţia cazului în care soluţia s-a dispus ca urmare a dezincriminării faptei săvârşite".

Analizând procedura derulată în dosarul penal în care a fost implicat recurentul, instanţa de apel a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile art. 539 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. întrucât nu s-a dispus achitarea pentru toate infracţiunile care au justificat luarea măsurilor preventive.

Examinând criticile recurentului, actele dosarului şi considerentele deciziei recurate, Înalta Curte constată că măsura preventivă a reţinerii pentru 24 de ore (dispusă la data de 17.10.2020) a fost aplicată recurentului fără ca acesta să fie cercetat pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat.

Reclamantul a fost cercetat în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, sens în care prin Referatul din 18.10.2020 s-a propus arestarea preventivă a părţii pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, tulburare a ordinii şi liniştii publice şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.10.2020, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2020, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, pentru arestarea preventivă (şi) a recurentului din prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, tulburare a ordinii şi liniştii publice şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului şi s-a dispus arestarea preventivă a părţii, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 18 octombrie 2020 şi până la data de 16 noiembrie 2020, inclusiv.

Prin încheierea din data de 22 octombrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis contestaţiile, a desfiinţat încheierea din data de 18.10.2020 şi, în rejudecare, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea privind arestarea preventivă, a dispus faţă de parte măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 zile, de la 22.10.2020 până la data de 20.11.2020 inclusiv.

Măsura arestului la domiciliu a fost prelungită succesiv până la data de 27.01.2021, iar prin încheierea din 27.01.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020.4 s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu -trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat şi tulburare a ordinii şi liniştii publice- cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile (menţinută succesiv).

Măsura preventivă a controlului judiciar a fost revocată prin încheierea din data de 9.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa penală nr. 834/A din data de 26.06.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 83 din 13.07.2022 pronunţată de Tribunalului Vrancea şi, în rejudecare, a modificat temeiul achitării recurentului A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, din dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b), teza a II-a C. proc. pen., în dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 2.300 RON amendă penală (230 zile-amendă x 10 RON/zi-amendă) pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 371 C. pen. (tulburarea ordinii şi liniştii publice).

În raport cu parcursul procesual al dosarului penal şi soluţiile pronunţate de instanţa penală (actele procedurale dispuse în procesul penal fiind supuse doar cenzurii jurisdicţiei penale) şi cu prevederile art. 539 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că instanţa de apel a dat o corectă eficienţă dispoziţiilor menţionate, reţinând în mod just că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de norma legală enunţată.

Aceasta întrucât, pe de o parte, la momentul luării măsurii preventive a reţinerii pentru 24 de ore, partea nu era cercetată (încă) pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat (cu privire la care, ulterior, s-a dispus clasarea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.) iar, pe de altă parte, măsurile preventive au vizat şi cercetarea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, procesul penal fiind finalizat (şi) cu condamnarea recurentului la pedeapsa principală a amenzii penale -prevăzută la art. 53 pct. 1 lit. c) din C. pen.- pentru comiterea acestei infracţiuni.

Aşa fiind, reiese că nu sunt îndeplinite condiţiile de solicitare de despăgubiri în temeiul prevederilor art. 539 C. proc. pen., cum corect a reţinut instanţa de apel.

Prin urmare, faţă de toate cele anterior reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 212/A din data de 17 octombrie 2024 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 212/A din data de 17 octombrie 2024 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.