Admissibility of judicial review of a primary non-initiation of prosecution resolution without prior hierarchical challenge under Articles 275–278 and 2781 of the Code of Criminal Procedure

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 150/P din 28 iunie 2004, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.T., A.M., N.V. și M.P., toți judecători la Curtea de Apel Alba Iulia, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249 și 289 C. pen.

Prin aceeași rezoluție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.B., judecător la Tribunalul Sibiu și G.L., judecător la Judecătoria Alba Iulia, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., reținându-se, cu privire la toți magistrații menționați, neîntrunirea elementelor constitutive, sub aspectul laturii obiective, a infracțiunilor cu a căror cercetare petenta F.D. a sesizat organul de urmărire penală.

Împotriva acestei rezoluții, petenta F.D. a formulat plângere, precizată ulterior, întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen.

Prin sentința nr. 295 din 17 decembrie 2004, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins plângerea, ca urmare a admiterii excepției de inadmisibilitate, reținând că în cauză nu a fost urmată procedura prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen.

Împotriva hotărârii primei instanțe, petenta F.D. a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.

Petenta a susținut că prima instanță trebuia să decline competența, în favoarea parchetului, în vederea continuării cercetărilor.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 2781 C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror, a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”.

Această normă legală, vizând controlul judecătoresc al soluției de netrimitere în judecată dispusă de organul de urmărire penală, are rolul de a da eficiență dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituția României, revizuită, potrivit cărora „orice persoană se poate adresa justiției, pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”, corespunzător dispozițiilor art. 126 alin. (1) din legea fundamentală, prin care s-a stabilit că „justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”, precum și a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 13, prin care s-a stabilit că „orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție, au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale”.

Din economia textului menționat rezultă, însă, cu evidență, că este supusă controlului judecătoresc, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., exclusiv dispoziția de neîncepere a urmăririi penale, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate corespunzător posibilității legale reglementate în favoarea părții interesate, prin art. 275-278 din același cod și excede controlului judecătoresc, orice alt act procesual sau procedural al organului de urmărire penală, inclusiv rezoluția primară de neîncepere a urmăririi penale, cenzurabilă în cadrul Ministerului Public, în condițiile procedurii menționate.

Ca atare, are aptitudinea declanșării controlului judecătoresc, exclusiv plângerea care privește actul procesual prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., formulată de persoana care își justifică calitatea în condițiile legii.

În consecință, neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 275-278 C. proc. pen., constituie un fine de neprimire a plângerii de către instanța competentă să judece în fond cauza.

Este exclusă orice altă interpretare a textului legal menționat, în raport cu împrejurarea că normele legale privind desfășurarea procesului penal, astfel cum acestea au fost prevăzute de legea procesuală penală, sunt de ordine publică, așa încât încălcarea lor ar duce la nulitatea oricărui act procesual sau hotărâre judecătorească care le-ar nesocoti.

Aceeași concluzie este impusă și de aplicarea întocmai a principiului stabilit prin art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Ca atare, revine părții interesate, obligația de a exercita în condițiile legii, drepturile procesuale stabilite în Codul de procedură penală.

Or, petenta a sesizat secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, fără a urma procedura prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen., în sensul că nu a formulat plângere care să declanșeze, în cadrul Ministerului Public, verificarea de către procurorul ierarhic superior, a dispoziției primare de neîncepere a urmăririi penale.

Așa fiind, în mod judicios prima instanță a respins plângerea, ca inadmisibilă, așa încât hotărârea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, petenta F.D. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta F.D. împotriva sentinței nr. 295 din 17 decembrie 2004, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4520/2005.

Obligă recurenta menționată, la 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2005.