Cassation inadmissibility: misalignment of civil defense rights with criminal cassation grounds following statutory penalty extinction

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurenta inculpată A. împotriva deciziei penale nr. 1102 din 16 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 314 din data de 26 aprilie 2024 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosar nr. x/2022, printre altele, în ceea ce o priveşte pe inculpata A., s-au dispus următoarele:

În baza 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A. (...) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (11 acte materiale), ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

S-a constatat că (..), iar inculpata A. a fost reţinută pe o durată de 24 ore, începând cu data de 22.09.2021 şi până la 23.09.2021.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1349, art. 1382 din C. civ. şi art. 25 din C. proc. pen., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava şi s-a dispus:

- obligarea, în solidar, a inculpatelor B., C. şi A. la plata sumei de 94.696 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părţii civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor D., C. şi A. la plata sumei de 84.028 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părţii civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor E., C. şi A. la plata sumei de 76.084 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părţii civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor F., C. şi A. la plata sumei de 77.372 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părţii civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor G., C. şi A. la plata sumei de 75.393 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părţii civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor H., C. şi A. la plata sumei de 63.890 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părţii civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor I., C. şi A. la plata sumei de 56.354 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părţii civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor J., C. şi A. la plata sumei de 55.099 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părţii civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor K., C. şi A. la plata sumei de 41.411 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părţii civile;

precum şi la plata dobânzii legale începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data achitării integrale a debitelor.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1349, art. 1382 din C. civ. şi art. 25 din C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Iaşi şi s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpatelor L., A. şi C. la plata sumei de 58.331 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părţii civile.

S-a luat act că prin încheierea din 01.07.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Suceava s-a constatat încetată de drept măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2692/P/2018 din 20.09.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea inculpatei A.: suprafaţa măsurată de 5156 mp teren curţi construcţii şi arabil (suprafaţa din acte este de 5225 mp) situat în intravilanul şi extravilanul localităţii Călugăreni, com. Adâncata, jud. Suceava, din care suprafaţa de 360 mp este situată în intravilan şi este identica cu parcela nr. 1 curţi construcţii, suprafaţa de 324 mp este situată în intravilan şi este identică cu parcela nr. 2 arabilă şi suprafaţa de 4472 mp este situată în extravilan şi este identică cu parcela nr. 3 arabilă, împreună cu o casă de locuit C1, cu suprafaţa construită la sol de 81 mp şi suprafaţa desfăşurată de 159 mp, edificată în anul 2006 din BCA, cu regim de înălţime P+M şi o construcţie anexă C2, cu suprafaţa construită la sol şi desfăşurată de 22 mp, identificat cu nr. cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a UAT Adâncata; suprafaţa de 1975 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Adâncata, jud. Suceava, identic cu parcela nr. 1 arabilă, identificat cu nr. cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a UAT Adâncata.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, printre alţii, inculpata A..

Prin decizia penală nr. 1102 din 16 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A., împotriva sentinţei penale penală nr. 314 din data de 26.04.2024, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosar nr. x/2022.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpata M., împotriva aceleiaşi sentinţe.

În temeiul art. 419 din C. proc. pen., s-a extins efectele apelului declarat de inculpata M., în latura civilă a cauzei şi în limita impusă de apelul declarat de aceasta, şi cu privire la inculpata C..

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi în rejudecare, s-a redus cuantumul despăgubirilor civile la a căror plată inculpatele M. şi C. au fost obligate către partea civilă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava de la suma de 42.113 RON la suma de 27.571 RON.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata către stat a sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare din apel.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., celelalte cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie inculpata A., la data de 18 noiembrie 2024 (prin poştă), înregistrat la Curtea de Apel Suceava la aceeaşi dată .

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2022*.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal". Prin cererea formulată recurenta inculpată A. a solicitat casarea deciziei recurate şi rejudecarea cauzei exclusiv cu privire la latura civilă a cauzei.

În motivarea cererii de recurs în casaţie s-a arătat că soluţionarea laturii civile s-a realizat cu încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 13 din C. proc. civ. şi cu încălcarea normelor de drept civil, având în vedere că urmare a soluţiei de încetare a procesului penal, acţiunea civilă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 1357 din C. civ.. Astfel, s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., în caz de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (când intervine prescripţia răspunderii penale) instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Pe de altă parte, recurenta inculpată a arătat că investirea instanţei penale cu soluţionarea unei cauze civile trebuie să se facă cu respectarea drepturilor şi dispoziţiilor legale în vigoare desfăşurării procesului civil, dând posibilitate părţilor să formuleze cereri şi excepţii şi să propună probe în apărare. Pronunţând o soluţie de încetare a procesului penal ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile, fără a desfăşura cercetarea judecătorească necesară prin administrarea probatoriului în contradictoriu şi fără a da posibilitatea recurentei să îşi facă apărările specifice unui proces civil. Totodată, s-a arătat că instanţa avea posibilitatea să dispună disjungerea acţiunii civile potrivit dispoziţiilor art. 26 din C. pen. şi să soluţioneze acţiunile civile cu respectarea tuturor normelor de drept specifice.

Recurenta a mai arătat că nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost cercetată şi nu a solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurenta inculpată A. împotriva deciziei penale nr. 1102 din 16 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conţinutul cererii) şi art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că recurenta A. a formulat recurs în casaţie la data de 18 noiembrie 2024 împotriva sentinţei penale nr. 314 din 26 aprilie 2024 pronunţată de Judecătoria Suceava, secţia penală şi împotriva deciziei penale nr. 1102 din 16 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate din data de 22 octombrie 2024, conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 1102 din 16 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casaţie, se reţine că cererea a fost formulată de recurenta A., în calitate de inculpată.

Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt menţionate: numele, prenumele şi domiciliul recurentei A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 1102 din 16 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori), iar cererea poartă semnătura recurentei şi a avocatului care a redactat cererea de recurs în casaţie şi care a ataşat împuternicirea avocaţială seria x, din data de 18 noiembrie 2024 .

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Referitor la condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se impune a se menţiona că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Se constată că prin cererea formulată, recurenta inculpata A. nu contestă soluţia referitoare la procesul penal propriu-zis, ci solicită casarea deciziei recurate exclusiv cu privire la latura civilă a cauzei.

Înalta Curte notează că din modalitatea de reglementare a recursului în casaţie, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, aşadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurentă să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile. Acesta nu permite reevaluarea situaţiei de fapt, a mijloacelor de probă şi nici reformarea hotărârii sub aspecte care ţin de temeinicia soluţiei.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii concretizate în cazurile reglementate în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Deşi recurenta a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care prevede că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, se constată că în cursul judecăţii cauzei în primă instanţă, aceasta nu a solicitat continuarea procesului penal, aspect reţinut şi de instanţa de apel în decizia atacată.

Se observă totodată că, recurenta nu critică soluţia, pe latură penală, de încetare a procesului penal ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale. Prin cererea formulată, recurenta susţine că i-a fost încălcat dreptul la apărare în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, întrucât instanţa de fond nu ar fi respectat garanţiile specifice procesului civil şi nu i-ar fi permis administrarea de probe în apărare. De asemenea, recurenta a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. instanţa trebuia să lase nesoluţionată acţiunea civilă în situaţia în care a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale, dispunând soluţia de încetare a procesului penal.

Deşi C. proc. pen. stipulează faptul că latura civilă a procesului penal poate fi supusă recursului în casaţie, analiza dispoziţiilor art. 438 din C. proc. pen. relevă faptul că nu există cazuri de casare care să privească exclusiv latura civilă a cauzei, soluţia privind acţiunea civilă putând fi influenţată indirect, ca efect al soluţiei cu privire la acţiunea penală.

Pe de altă parte, latura civilă poate fi criticată doar cu privire la aspectele de nelegalitate nu şi cu privire la aspecte de netemeinicie, având în vedere că prin soluţionarea recursului în casaţie nu se analizează interpretarea probatorului care a stat la baza judecării laturii civile.

Simplul fapt că recurenta a invocat un caz de casare nu este suficient pentru admisibilitatea recursului în casaţie, fiind necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare deoarece nu i s-a permis administrarea de probe în apărare, Înalta Curte notează că acest aspect nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de lege pentru care se poate formula recurs în casaţie.

Pe de altă parte, se constată că în situaţia în care se dispune o soluţie de încetare a procesului penal ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, instanţa trebuie să soluţioneze latura civilă a cauzei, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

În condiţiile în care, recurenta inculpata A. a criticat soluţia sub aspectul situaţia de fapt şi al administrării probatoriului referitor la latura civilă, se constată că motivele de recurs formulate nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. sau a altui caz de casare prevăzut de lege.

Instanţa de recurs aminteşte că practica instanţei supreme a statuat în sensul că indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege, fără ca argumentele aduse în susţinere să se subsumeze în mod real acestuia, nu este suficientă pentru constatarea admisibilităţii cererii de recurs în casaţie (încheierea nr. 80/RC din 14 martie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, încheierea nr. 238/RC din 26 mai 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2018, încheierea nr. 347 din 07 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta inculpată nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta inculpată A. împotriva deciziei penale nr. 1102 din 16 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta inculpată A. împotriva deciziei penale nr. 1102 din 16 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2025.