Recognition of foreign sentence in migration trafficking: waiver of transfer consent invalid for EU citizen resident in Romania despite health objections

Şedinţa publică din data de 30 aprilie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 7/F- C. civ. din data de 18 martie 2025, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a recunoscut sentinţa nr. 733/16.11.2023, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Trieste, definitivă la data de 03.01.2024, prin care a fost condamnat numitul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 110 C. pen., art. 12 alin. (2) lit. A), B), C) şi D), art. 12 alin. (3 bis) şi art. 12 alin. (3) TER din Decretul legislativ nr. 286/1998, fapte incriminate şi în legislaţia penală română de art. 263 din C. pen.

A dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenţie din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, respectiv 413 zile, conform C. proc. pen. român.

Din durata pedepsei s-a scăzut, în conformitate cu legea italiană, un număr de 90 de zile liberare înainte de termen, recunoscute în baza art. 156 alin. (1) din Legea 302/2004, rezultând un rest de pedeapsa rămas de executat de 323 zile închisoare.

Perioada de la 19.03.2025 până la momentul încarcerării într-un loc de detenţie din România a fost dedusă.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a reţinut că, la data de 12.03.2025, pe rolul Curţii de Apel Piteşti a fost înregistrată sesizarea nr. 2842/II/5/2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a solicitat admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare din Italia, având ca obiect recunoaşterea sentinţei penale nr. 733/16.11.2023 a Tribunalului Ordinar din Trieste, rămasă definitivă la data de 03.01.2024, privind pe condamnatul A., transferul persoanei condamnate şi executarea restului de pedeapsă în România.

Prin adresa nr. x/19.02.2025, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti cererea formulată de către autorităţile judiciare din Italia.

Cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia a fost înaintată împreună cu hotărârea judecătorească şi certificatul prevăzut în Anexa nr. 5 la Legea nr. 302/2004, precum şi cu informaţiile prevăzute la art. 164 lit. e) din Legea nr. 302/2004, transmise de statul emitent şi traduse în limba română.

Din cuprinsul sentinţei penale nr. 733/16.11.2023, pronunţată de către Tribunalul Ordinar din Trieste, rămasă definitivă la data de 03.01.2024, a rezultat că cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 110 C. pen., art. 12 alin. (2) lit. A), B, C, şi D, art. 12 alin. (3) bis şi art. 12 al 3 TER din Decretul legislativ nr. 286/1998 din legislaţia italiană, constând în aceea că la data de 13.01.2023, în participaţie cu alte persoane, a facilitat intrarea ilegală pe teritoriul Italiei a zece persoane din Bangladesh pe care le-a transportat pe teritoriul Italiei într-o furgonetă, în condiţii improprii, punându-le viaţa în pericol.

Curtea a reţinut că, în prezent cetăţeanul român, A. se află în statul emitent, unde execută pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală mai sus menţionată.

S-a mai reţinut că, potrivit menţiunilor din certificat, din pedeapsa de 1200 de zile de închisoare persoana condamnată A. a executat până la data de 12.09.2024 un număr de 600 de zile de închisoare, perioadă ce urmează a fi dedusă din pedeapsa aplicată. Pedeapsa de 1200 de zile aplicată persoanei condamnate A., urmează să fie considerată executată integral la data de 11.02.2026.

Din informaţiile cuprinse în certificatul înaintat de autorităţile din Italia, precum şi din înscrisurile înaintate, a rezultat că persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România.

În urma verificărilor premergătoare sesizării instanţei efectuate în cauză, în conformitate cu disp. art. 165 alin. (2) şi art. 163 din Legea nr. 302/2024, s-au precizat următoarele:

- sentinţa penală nr. 733/16.11.2023, pronunţată de către Tribunalul Ordinar din Trieste a rămas definitivă la data de 03.01.2024;

- fapta pentru care s-a dispus condamnarea cetăţeanului român, A. prin sentinţa anterior menţionată ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României infracţiunea de traficul de migranţi prev. de art. 263 C. pen.;

- persoana condamnată A. are cetăţenie română;

- persoana condamnată A. a fost de acord să execute pedeapsa în România;

- nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 respectiv:

1) executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem;

2) A. nu a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească pronunţată într-un alt stat, recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României, pentru faptele penale ce formează obiectul sentinţei penale mai sus menţionată;

3) persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală;

4) A. răspunde penal potrivit legii penale române;

5) pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 733/16.11.2023, pronunţată de către Tribunalul Ordinar din Trieste constă în închisoare cu executare;

6) nu a intervenit prescripţia executării pedepsei potrivit legii penale române;

7) persoana condamnată a fost prezentă personal la judecată;

8) nu a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei pentru care cetăţeanul român, A. a fost condamnat prin sentinţa nr. 733/16.11.2023, pronunţată de către Tribunalul Ordinar din Trieste;

9) persoana condamnată nu figurează în prezent ca fiind cercetat în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent.

Prin urmare, s-a apreciat că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile legale, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce, în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală, precum şi condiţiile speciale prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004, pentru recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine, în sensul că hotărârea penală pronunţată de autorităţile judiciare din Italia este definitivă şi executorie, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit infracţiune şi dacă ar fi fost comisă pe teritoriul României, persoana condamnată are cetăţenie română şi nu este incident vreunul din motivele legal prevăzute de art. 163 din legea nr. 302/2004.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a considerat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu consecinţa recunoaşterii efectelor sentinţei de condamnare sus-menţionate, dar şi a transferării persoanei condamnate pentru executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii reţinută în sentinţa rămasă definitivă şi certificatul ataşate cauzei.

Din perspectiva arătată, Curtea a constatat că prin sentinţa penală nr. 733/16.11.2023, pronunţată de către Tribunalul Ordinar din Trieste, rămasă definitivă la data de 03.01.2024, a fost condamnat numitul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În cuprinsul sentinţei, ca temei al condamnării s-a reţinut că persoana condamnată a săvârşit infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 110 C. pen., art. 12 alin. (2) lit. A), B, C, şi D, art. 12 alin. (3) bis şi art. 12 al 3 TER din Decretul legislativ nr. 286/1998 din legislaţia italiană, constând în aceea că la data de 13.01.2023, în participaţie cu alte persoane, a facilitat intrarea ilegală pe teritoriul Italiei a zece persoane din Bangladesh pe care le-a transportat pe teritoriul Italiei într-o furgonetă, în condiţii improprii, punându-le viaţa în pericol.

S-a reţinut că fapta se regăseşte şi în legislaţia penală română fiind incriminată ca infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 263 din C. pen.

În urma verificărilor premergătoare sesizării instanţei efectuate în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. (1)-(3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a rezultat că executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem, iar persoana condamnată nu figurează în prezent ca fiind cercetată în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească în statul emitent.

De asemenea, din informaţiile cuprinse în documentele transmise de autorităţile din Italia, a rezultat că persoana condamnată este cetăţean român şi are domiciliu în România.

Faţă de toate acestea, s-a apreciat că în cauză nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din acelaşi act normativ.

Curtea a examinat condiţiile impuse de art. 167 din Legea nr. 302/2004 modificată, stabilind că hotărârea de condamnare este definitivă, potrivit relaţiilor înaintate de autorităţile judiciare din Italia, persoana condamnată aflându-se încarcerată în executarea pedepsei, într-un penitenciar din Italia.

Din Certificatul emis de autorităţile din Italia a rezultat că hotărârea judecătorească de condamnare a susnumitului nu a fost pronunţată in absentia, iar persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România.

Împotriva sentinţei penale nr. 7/F- C. civ. din data de 18 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat apel condamnatul A..

Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute de art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Conform dispoziţiilor art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte);

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România);

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Raportând considerentele anterior menţionate la cauza dedusă judecăţii se constată că, prin hotărârea din data de 16.11.2023, Tribunalul Ordinar din Trieste a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 110 C. pen., art. 12 alin. (2) lit. A), B), C) şi D), art. 12 alin. (3 bis) şi art. 12 alin. (3) TER din Decretul legislativ nr. 286/1998.

În ceea ce priveşte durata pedepsei ce urmează a fi recunoscută, Înalta Curte reţine că autorităţile italiene, prin Ministerului Justiţiei, au transmis prin adresa nr. SA033,008.004-262/2024/LA faptul că, prin ordonanţa emisă la data de 02.02.2024 de Judecătorul pentru Cercetările Preliminare din cadrul Tribunalului din Trieste, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată numitului A. a fost redusă la 3 ani şi 4 luni închisoare.

Aşadar, Înalta Curte constată că instanţa fondului nu a avut în vedere la momentul pronunţării sentinţei nr. 7/F- C. civ. din data de 18 martie 2025 cuantumul corect al pedepsei dispuse faţă de numitul A..

Astfel cum rezultă din certificatul înaintat de autoritatea judiciară străină, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 4 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, hotărârea din data de 16.11.2023, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Trieste, a rămas definitivă la data de 03.01.2024.

Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat A. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 din C. pen.

Persoanei transferabile nu i-a fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social, iar cu privire la persoana sa nu există vreun motiv de impunitate pe teritoriul României.

De asemenea, se constată că persoana condamnată are cetăţenie română, sub acest aspect, fiind îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte exprimarea consimţământul pentru transfer, persoana vizată iniţial a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului, iar în motivele de apel transmise a revenit asupra poziţiei exprimate, solicitând să rămână în statul italian, invocând în acest sens probleme medicale.

În privinţa eficienţei unei lipse a acordului la transfer, Înalta Curte reţine că nu este necesar consimţământul atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României. Se constată că persoana condamnată A. are cetăţenie română, ultimul domiciliu stabil al acesteia este în judeţul Argeş, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Se constată că apelantul A. este cetăţean român şi are domiciliul în România.

Verificând motivele de nerecunoaştere ori de neexecutare a hotărârii judecătoreşti străine, prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea.

Susţinerile apelantului vizând starea sa de sănătate, respectiv că a suferit un atac cerebral, fiind diagnosticat cu emoglobinuria parossistica notturna şi hepatită virală tip B, urmând în prezent un tratament medical special, nu pot constitui motive de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârii statului emitent, apelantului fiindu-i recunoscut şi garantat dreptul la asistenţă medicală, tratament şi ingrijiri în penitenciarele din România, fără discriminare, după cum sunt dispuse măsuri suplimentare şi specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor condamnate care execută pedeapsa în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte lipsa citării la judecata în fond sau în apel, în cadrul prezentei proceduri, sunt aplicabile art. 166 alin. (2) şi (11) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit căruia instanţa de fond judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate.

În ambele situaţii însă, în fond şi în apel, persoana solicitată a beneficiat de apărător desemnat din oficiu.

În consecinţă, considerând întrunite condiţiile de recunoaştere şi executare a hotărârii definitive pronunţate de autoritatea judiciară străină, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, însă, având în vedere că, prin ordonanţa emisă la data de 02.02.2024 de Judecătorul pentru Cercetările Preliminare din cadrul Tribunalului din Trieste, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată numitului A. a fost redusă la 3 ani şi 4 luni închisoare, apelul este admisibil doar sub acest aspect, urmând a se dispune şi recunoaşterea acestei ordonanţe.

Faţă de aceste considerente, va admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 7/F- C. civ. din data de 18 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând:

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, va recunoaşte sentinţa nr. 733/16.11.2023, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Trieste, definitivă la data de 03.01.2024 şi ordonanţa emisă la data de 02.02.2024 de Judecătorul pentru Cercetările Preliminare din cadrul Tribunalului din Trieste, prin care a fost condamnat numitul A. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 110 C. pen., art. 12 alin. (2) lit. a), b), c) şi d), art. 12 alin. (3 bis) şi art. 12 alin. (3) TER din Decretul legislativ nr. 286/1998, fapte incriminate şi în legislaţia penală română de art. 263 din C. pen.

Va dispune transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Va deduce perioada executată la zi, respectiv de la data pronunţării sentinţei penale în continuare, condamnatul aflându-se în executarea pedepsei neîntrerupt.

Va menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de persoana condamnată A. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 7/F- C. civ. din data de 18 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând:

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, recunoaşte sentinţa nr. 733/16.11.2023, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Trieste, definitivă la data de 03.01.2024 şi ordonanţa emisă la data de 02.02.2024 de Judecătorul pentru Cercetările Preliminare din cadrul Tribunalului din Trieste, prin care a fost condamnat numitul A. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 110 C. pen., art. 12 alin. (2) lit. a), b), c) şi d), art. 12 alin. (3 bis) şi art. 12 alin. (3) TER din Decretul legislativ nr. 286/1998, fapte incriminate şi în legislaţia penală română de art. 263 din C. pen.

Dispune transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Deduce perioada executată la zi.

Menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de persoana condamnată A. rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 aprilie 2025.