Appeal dismissed; Danish conviction for attempted rape and unlawful detention recognized for transfer of Romanian citizen to serve remaining sentence in Romania.

Şedinţa publică din data de 29 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 8/F/CC din data de 11 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Regatul Danemarcei înaintată Curţii de Apel Piteşti prin adresa nr. x/2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 Republicată, s-a recunoscut hotărârea penală pronunţată de Tribunalul Herning la data de 11.06.2024 în dosarul nr. x/2024, definitivă prin hotărârea nr. VL S-1279-24 din data de 05.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel a Regiunii de Vest (Vestre Landsret), privind pe cetăţeanul român A. condamnat la pedeapsa principală a închisorii de 2 ani şi 9 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 216 alin. (1) şi art. 21 din legea penală daneză, cu corespondent în legea penală română în infracţiunea de tentativă la viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) din C. pen., cu aplicarea art. 32 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi tentativă la lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 261 alin. (1) şi art. 21 din legea penală daneză, cu corespondent în legea penală rămână în infracţiunea de tentativă la lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 32 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenţie din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa totală de 2 ani şi 9 luni închisoare, conform C. proc. pen. român.

S-a luat act că persoana condamnată A. se află în custodia Direcţiei Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din Regatul Danemarcei.

S-a dedus din pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare perioada reţinerii şi arestării din data de 15.01.2024 până la data de 03.02.2024, inclusiv, în baza Ordonanţei nr. 288/II/5/2024 din data de 15.01.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a încheierii nr. 10/F din 16 ianuarie 2024 şi a sentinţei nr. 23/F din 30 ianuarie 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2024, precum şi perioada executată din data de 03.02.2024 la zi.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de apel a reţinut că din certificatul înaintat de autorităţile emitente rezultă că hotărârea judecătorească de condamnare a persoanei condamnate A. nu a fost pronunţată in absentia, acesta participând personal la procesul în care a fost adoptată hotărârea.

Cu privire la condiţia specială de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine, prev. de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, din relaţiile înaintate de autoritatea emitentă rezultă că persoana condamnată şi-a dat consimţământul în data de 18.12.2024 de a continua executarea pedepsei în România (declaraţie ataşată în limba engleză la certificat, filele nr. x), însă în data de 18.02.2025 a revenit asupra consimţământului dat anterior, declarând că nu este de acord cu continuarea executării pedepsei în România . În cadrul certificatului, autorităţile daneze au precizat că A. a informat Administraţia Naţională a Penitenciarelor că doreşte să fie transferat în România pentru continuarea executării pedepsei, deoarece soţia şi fiul lui locuiesc în România, este foarte de legat de ţara natală, unde are părinţi, fraţi şi surori.

A apreciat că revenirea persoanei condamnate asupra consimţământului exprimat în data de 18.12.2024, nu este de natură să împiedice recunoaşterea hotărârii şi admiterea solicitării autorităţii emitente, având în vedere faptul că, din cuprinsul hotărârilor pronunţate în cauză de Tribunalul Herning şi de Curtea de Apel a Regiunii de Vest (Vestre Landsret) a rezultat că s-a dispus expulzarea lui A. din Danemarca, impunându-se interdicţia permanentă de reintrare. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

De asemenea, a mai constatat că în urma verificărilor premergătoare sesizării instanţei efectuate în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a rezultat că executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului ne bis in idem, iar persoana condamnată nu figurează în prezent ca fiind cercetată în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească în statul emitent şi nici pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent. Totodată, persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală, răspunde penal potrivit legii penale române, pedepsele aplicate prin hotărârea de condamnare constau în închisoare cu executare fără a depăşi limita maximă prevăzută de C. pen. român, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei potrivit legii penale române; nu au intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptelor pentru care cetăţeanul român a fost condamnat prin sentinţa sus menţionată.

Curtea a reţinut că persoana condamnată A. se află pe teritoriul statului emitent din data de 03 februarie 2024, dată de la care s-a aflat în arest preventiv până la 04 decembrie 2024 inclusiv, ulterior aflându-se în executarea pedepsei aplicate, perioade ce vor fi deduse din pedeapsa aplicată, precum şi cea executată ulterior acestei date, la zi. Întrucât A. a fost predat Regatului Danemarcei în baza unui mandat european de arestare, procedură în cadrul căreia a fost privat de libertate, se vor deduce din pedeapsă şi perioada reţinerii şi arestării din data de 15.01.2024 până la data de 03.02.2024, inclusiv, în baza Ordonanţei nr. 288/II/5/2024 din data de 15.01.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a încheierii nr. 10/F din 16 ianuarie 2024 şi a sentinţei nr. 23/F din 30 ianuarie 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2024.

Împotriva acestei sentinţe penale, persoana condamnată A. a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii penale atacate şi pe cale de consecinţă, respingerea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

Analizând apelul formulat de persoana condamnată, atât potrivit susţinerilor orale ale apărătorului, cât şi în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reţine că transferarea persoanelor condamnate, deţinute în alte state ale Uniunii europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, se face cu respectarea procedurii prevăzute de art. 165 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată.

Obiectul procedurii de faţă îl constituie, potrivit prevederilor art. 166 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condiţiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine de condamnare.

Conform prevederilor art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) si e din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţele române recunosc şi pun în executare hotărârile judecătoreşti de condamnare străine dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe: hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie; fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie infracţiune potrivit legii penale române iar autorul ei este sancţionabil; persoana condamnată este cetăţean român şi este de acord să execute pedeapsa în România şi nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată. În cazul condamnării pentru mai multe infracţiuni verificările menţionate anterior se fac în mod distinct pentru fiecare infracţiune în parte.

În temeiul prevederilor art. 163 din Legea 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească de condamnare străină, aparţinând unui alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceeaşi faptă penală.

Aplicând aceste dispoziţii legale prezentei cauze, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Aşadar, reţine Înalta Curte că hotărârea penală pronunţată de Tribunalul Herning la data de 11.06.2024 în dosarul nr. x/2024, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa principală a închisorii de 2 ani şi 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 216 alin. (1) şi art. 21 din legea penală daneză şi tentativă la lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 261 alin. (1) şi art. 21 din legea penală daneză, a rămas definitivă prin hotărârea nr. VL S 1279-24 din data de 05.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel a Regiunii de Vest (Vestre Landsret)şi este executorie.

În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări, instanţa de control judiciar reţine că şi aceasta este îndeplinită, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate prin hotărârea de condamnare mai sus menţionată au corespondent în legislaţia penală română, în sensul că întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) din C. pen., cu aplicarea art. 32 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi tentativă la lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 32 alin. (1) C. pen.

Cu ocazia recunoaşterii hotărârii străine în ordinea juridică internă, s-a verificat şi s-a constatat, în mod explicit, că pedepsele anterior menţionate sunt compatibile cu legea penală română, atât ca natură, cât şi ca durată, acestea putând fi aplicate condamnatului, ca atare, şi în cazul în care ar fi fost judecat de către o instanţă română, conform principiului personalităţii, astfel că nu există temei pentru adaptarea acelei pedepse.

Înalta Curte reţine din relaţiile înaintate de autoritatea emitentă rezultă că persoana condamnată şi-a dat consimţământul în data de 18.12.2024 de a continua executarea pedepsei în România, însă în data de 18.02.2025 a revenit asupra consimţământului dat anterior, declarând că nu este de acord cu continuarea executării pedepsei în România, or acest aspect nu este de natură să împiedice recunoaşterea hotărârii şi admiterea solicitării autorităţii emitente, având în vedere faţă de persoana condamnată A. din Danemarca, s-a dispus expulzarea şi interdicţia permanentă de reintrare.

Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

În raport de aceste coordonate, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea nr. 302/2004, apelantul nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale, răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, amnistia sau graţierea, neconturându-se existenţa niciunui motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârea penală pronunţată de Tribunalul Herning la data de 11.06.2024 în dosarul nr. x/2024.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală atacată s-a dedus din pedeapsa aplicată persoanei condamnate, perioada reţinerii şi arestării din data de 15.01.2024 până la data de 03.02.2024, inclusiv, în baza Ordonanţei nr. 288/II/5/2024 din data de 15.01.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a încheierii nr. 10/F din 16 ianuarie 2024 şi a sentinţei nr. 23/F din 30 ianuarie 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2024, precum şi perioada executată din data de 03.02.2024 la zi.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondat apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 8/F/CC din data de 11 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025.

Va obliga apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 8/F/CC din data de 11 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 aprilie 2025.