Absolute nullity of prosecution due to violation of personal status jurisdiction for a lawyer defendant

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 10 din data de 18 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a respins cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A..

A constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2022 din data de 09.08.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

A dispus începerea judecării cauzei cu privire la inculpatul A..

Pentru a se pronunţa în acest sens, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1528 din 23 octombrie 2024, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2024, în baza art. 47 C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale.

În baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 09.08.2024, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Examinând excepţia necompetenţei materiale, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi;

Dispoziţiile art. 54 C. proc. pen., reglementând competenţa judecătorului de cameră preliminară, statuează că "judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia:

a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;

b) verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală;

c) soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată;

d) soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege."

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că prin adresa nr. x/15.10.2024, Baroul Mehedinţi a comunicat că inculpatul are calitatea de avocat, aceasta fiind dobândită în anul 2006.

Or, având în vedere această împrejurare, în considerarea textelor legale anterior menţionate, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că aparţine curţii de apel competenţa de judecată a prezentei cauze, competenţa acesteia fiind atrasă de calitatea de avocat a inculpatului.

Împrejurarea că inculpatul este înscris din data de 12.06.2013 pe Tabloul avocaţilor incompatibili al Baroului Mehedinţi nu poate conduce la concluzia că judecătoria este competentă material să judece cauza pendinte, întrucât incompatibilitatea avocatului, iar pe cale de consecinţă suspendarea exercitării profesiei de avocat, nu echivalează cu încetarea calităţii de avocat, inculpatul încă având calitatea de avocat.

Faţă de cele ce preced, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 47 C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 04.11.2024, sub nr. x/2024, fiind creat dosarul asociat a1, în vederea parcurgerii procedurii de cameră preliminară.

La data de 22 noiembrie 2024, inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosar cereri şi excepţii.

În esenţă, inculpatul a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de sesizare a instanţei, respectiv rechizitoriul nr. x/2022 din 09.08.2024, emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, invocând incidenţa sancţiunii prev. de art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. rap. la Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2017, fiind nesocotite normele de competenţă personală prin efectuarea urmăririi penale de către un organ de urmărire penală ierarhic inferior celui competent, context în care, calitatea inculpatului de avocat (potrivit adresei nr. x/15.10.2024 existentă la dosarul cauzei, fila x), în aplicarea art. 38 alin. (1) C. proc. pen., determină ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să fie competent material, respectiv, teritorial, să realizeze urmărirea penală în prezenta cauză.

Astfel, raportat la efectul nulităţii prev. de art. 280 C. proc. pen., a solicitat ca în baza art. 342, 346 C. proc. pen., după excluderea tuturor actelor, să se trimită cauza organului competent în vederea refacerii urmăririi penale.

La termenul din data de 13 decembrie 2024, judecătorul de cameră preliminară a invocat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., art. 281 alin. (2) şi (4) C. proc. pen. în raport de disp. art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2), art. 124 alin. (1) si 2, art. 131 alin. (1) din Constituţie, dezbaterile asupra acesteia şi asupra cererilor şi excepţiilor formulate în cauză având loc la termenul din data de 16.12.2024.

Prin încheierea din 16.12.2024, judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., art. 281 alin. (2) şi (4) C. proc. pen. în raport de disp. art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2), art. 124 alin. (1) si 2, art. 131 alin. (1) din Constituţie.

Analizând cererile şi excepţiile formulate în cauză - atât în faţa Curţii de Apel, cât şi în faţa Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2022, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a menţionat că, la data de 28.12.2021, în jurul orelor 23:56, lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei municipiului Drobeta-Turnu Severin-Biroul Rutier l-au oprit în trafic pe inculpatul A., întrucât acesta a fost înregistrat cu aparatul radar că a condus autoturismul, pe bld. Tudor Vladimirescu, din mun. Drobeta-Turnu Severin, depăşind viteza legal admisă.

Cu ocazia controlului, organele de poliţie au constatat că inculpatul se afla singur în autoturismul sus-menţionat condus de către acesta, iar întrucât emana halenă alcoolică l-au întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice, iar cel din urmă a recunoscut că a băut whisky şi a refuzat să fie testat cu aparatul alcool test, fiind înregistrat cu bodycam-ul din dotare.

Inculpatul a fost condus la spitalul CFR din mun. Drobeta-Turnu Severin, unde i-au fost prelevate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x emis de Serviciul de Medicină Legală Hunedoara, a rezultat că, în data de 29.12.2021, orele 00:20, respectiv orele 01:20, inculpatul a avut o concentraţie alcoolică de 3,20 g/l, respectiv 3.05 g/l alcool pur în sânge.

Fiind audiat în calitate de suspect/inculpat, A. nu a dorit să dea declaraţii cu privire la acuzaţia reţinută în sarcina sa.

În dovedirea stării de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele probe: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; proces-verbal din data de 24.04.2023 de transcriere imagini video; xerocopie proces-verbal nr. x din data de 29.12.2021; proces-verbal recoltare mostre biologice; examen clinic; buletin de analiză toxicologică nr. x emis de SJML Hunedoara.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A. care, la data de 28.12.2021, în jurul orelor 23:56, a condus autoturismul pe bld. Tudor Vladimirescu, din mun. Drobeta-Turnu Severin, având o îmbibaţie alcoolică de 3,20 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la competenţă, instanţa a constatat că este competentă material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, având în vedere disp. art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Referitor la actul de sesizare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege cu privire la conţinutul rechizitoriului prev. de art. 328 C. proc. pen.

Curtea a reţinut că acuzaţiile sunt formulate într-o manieră suficient de clară, încât să dea posibilitatea inculpatului A. să înţeleagă ce anume i se reproşează de către autorităţi şi care este semnificaţia penală a conduitei sale.

Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) teza I C. proc. pen., rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde, în mod corespunzător, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), respectiv datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei.

Claritatea acuzaţiei se reflectă atât în componenta descrierii faptei penale - ca manifestare obiectivă în sfera realităţii (activitate care trebuie realizată într-o manieră detaliată, explicită, lipsită de ambiguitate, care să permită inculpatului înţelegerea deplină a conţinutului faptic al acuzaţiei penale, iar judecătorului - individualizarea, dincolo de orice echivoc, a obiectului şi limitelor judecăţii), dar şi în componenta indicării detaliate a încadrării juridice a faptei, astfel descrise.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că exigenţele de descriere a acuzaţiei sunt îndeplinite atunci când circumstanţele de timp, loc şi modalitate de comitere sunt indicate, în cuprinsul actului de sesizare, cu o precizie suficientă pentru a permite acuzatului să înţeleagă, cu exactitate, conţinutul faptic, obiectiv, al învinuirii aduse, stabilirea precisă a obiectului judecăţii fiind obligatorie şi necesară pentru realizarea caracterului echitabil al procedurii prev. de art. 8 C. proc. pen.. şi exercitării efective şi depline a dreptului la apărare al inculpatului.

În cauză, toate aceste cerinţe au fost respectate, existând o concordanţă deplină între baza factuală a acuzaţiei şi elementele de conţinut legal al infracţiunii, astfel cum se desprind din norma de incriminare.

Faţă de cele expuse, a arătat că, cererile şi excepţiile formulate în faţa Judecătoriei Drobeta Turnu Severin - ataşate la dosarul nr. x/2024, sunt nefondate.

Referitor la legalitatea actelor de urmărire penală şi a probelor, judecătorul de cameră preliminară a constatat că probele au caracter legal, au fost administrate în condiţiile legii, cu respectarea dreptului la apărare, nefiind incidente motive de nulitate, respectiv de excludere.

Inculpatul a invocat nulitatea absolută a actului de sesizare a instanţei emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, invocând incidenţa sancţiunii prev. de art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. rap. la Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2017, apreciind că au fost nesocotite normele de competenţă personală prin efectuarea urmăririi penale de către un organ de urmărire penală ierarhic inferior celui competent, context în care, calitatea sa de avocat (potrivit adresei nr. x/15.10.2024 existentă la dosarul cauzei, fila x) determina ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să fie competent material, respectiv, teritorial, să realizeze urmărirea penală.

Astfel, raportat la efectul nulităţii prev. de art. 280 C. proc. pen., a solicitat ca, în baza art. 342, 346 C. proc. pen., după excluderea tuturor actelor, să se trimită cauza organului competent în vederea refacerii urmăririi penale.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că sancţiunea nulităţii absolute prev. de art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., invocată de către inculpat în ceea ce priveşte necompetenţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin nu operează, întrucât pe tot parcursul urmăririi penale nu a existat nicio probă ori minimă informaţie că inculpatul A. ar avea calitatea de avocat.

Inculpatul A. a fost singurul subiect procesual care a cunoscut calitatea sa de avocat, pe care nu a adus-o la cunoştinţa organelor judiciare, iar în procedura de cameră preliminară nu poate invoca această omisiune pentru a obţine efectele unei sancţiuni procedurale a actelor îndeplinite în trecut.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că organizarea competenţei determină însăşi capacitatea pe care o au diferitele organe judiciare de a-şi îndeplini funcţiile esenţiale prevăzute de lege, respectiv asupra căror cauze penale, în ce grad şi în ce circumscripţie teritorială îşi pot exercita competenţele.

Reglementarea competenţelor organelor judiciare reprezintă un element esenţial ce decurge din principiul legalităţii, principiu ce se constituie într-o componentă a statului de drept, conform art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Aceasta, deoarece o regulă esenţială a statului de drept este aceea că atribuţiile/competenţele autorităţilor sunt definite prin lege. Principiul legalităţii presupune, în principal, că organele judiciare acţionează în baza competenţei pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar, subsecvent, presupune că acestea trebuie să respecte atât dispoziţiile de drept substanţial, cât şi pe cele de drept procedural incidente, inclusiv a normelor de competenţă.

Dispoziţiile art. 58 C. proc. pen. reglementează instituţia verificării competenţei de către organul de urmărire penală, care este dator să îşi verifice competenţa imediat după sesizare, iar dacă constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, fie să dispună de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă, fie să trimită de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent.

În situaţiile precum cea din prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că normele de competenţă după calitatea persoanei pot fi verificate de organele de urmărire penală în măsura în care suspectul/inculpatul colaborează cu organele judiciare cel puţin sub aspectul comunicării deţinerii unor calităţi speciale ce ar atrage competenţa altui organ de urmărire penală.

În lipsa comunicării unor informaţii corecte cu privire la calitatea de avocat, nu incumbă vreo culpă organului de urmărire penală cu privire la datoria de a verifica competenţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. pen., la începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, acestea având drept scop tocmai verificarea competenţei, în situaţia în care aceasta nu a fost stabilită în mod cert până la data audierii.

A susţinut că nu se poate pretinde organelor de urmărire penală ca, la fiecare sesizare din oficiu sau prin plângere sau denunţ, să acceseze toate bazele de date sau să solicite informaţii de la UNBR, Camera Notarilor, Camera Executorilor, CSM, Ministerul Apărării, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ etc, pentru a constata dacă persoana bănuită de comiterea unei infracţiuni deţine o calitate specială care ar atrage competenţa unui anumit organ judiciar.

O astfel de obligaţie în sarcina organelor judiciare ar fi excesivă, în contextul în care obligaţia de a comunica aceste informaţii incumbă suspectului/inculpatului.

Obligaţia impusă de disp. art. 58 C. proc. pen. organelor de urmărire penală de a-şi verifica competenţa este circumscrisă datelor ce rezultă din dosarul cauzei, şi este relativ simplu de respectat în cazul normelor de competenţă teritorială sau materială.

Aceasta obligaţie însă nu impune sarcina excesivă a verificării tuturor calităţilor speciale pe care persoana bănuită de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală le-ar putea avea şi care ar atrage incidenţa unor norme speciale de competenţă după calitatea persoanei.

Pe de altă parte, în anumite situaţii:

- aceste informaţii nu se găsesc în bazele de date, constituind secrete de serviciu cu un înalt grad de protecţie - cum este cazul cadrelor militare din Serviciul Român de Informaţii - în acest sens conflictul de drept penal soluţionat prin s.p. nr. 93/04.10.2022 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, definitivă prin d.p. nr. 112/2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, dosar nr. x/2022.

- Bazele de date nu sunt actualizate, astfel încât dau un fals răspuns negativ cu privire la calitatea deţinută - situaţie constatată în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Craiova, având ca obiect propunere de prelungire a măsurii arestării preventive.

Interpretarea disp. art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., art. 281 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., în sensul că ar permite invocarea nulităţii absolute de către partea sau subiectul procesual principal care a determinat cauza de nulitate absolută sau din oficiu în beneficiul părţii sau subiectului procesual principal care a determinat cauza de nulitate absolută constituie, din punctul de vedere al judecătorului de cameră preliminară, valorificarea juridică a propriei turpitudini şi lăsarea procesului penal la latitudinea părţii sau subiectului procesual principal din punctul de vedere al oportunităţii invocării, al momentului invocării.

Obligaţia suspectului/inculpatului de a declara în mod corect şi complet aceste informaţii rezidă din faptul că declararea necorespunzătoare a adevărului cu privire la aceste date constituie infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 326 C. proc. pen.

Concluziile formulate de apărătorul ales al inculpatului în sensul că acesta a beneficiat de dreptul la tăcere şi că nu avea obligaţia de a comunica organelor de urmărire penală această calitate nu pot fi primite.

Dreptul la tăcere se circumscrie stării de fapt, acuzaţiei, neavând incidenţă în privinţa datelor de stare civilă sau a altor date necesare stabilirii identităţii şi calităţii inculpatului.

Judecătorul reţine că dreptul la tăcere şi dreptul de a nu contribui la propria incriminare sunt o consecinţă directă a prezumţiei de nevinovăţie şi o garanţie a echităţii procedurii, însă acest drept nu poate fi opus cu privire la toate datele necesare care se impun a fi comunicate organelor de urmărire penală conform disp. art. 107 alin. (1) C. proc. pen., respectiv nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă.

În cauză, s-a constatat că, fiind audiat în calitate de suspect şi inculpat la datele de 24.04.2023, respectiv 24.10.2023, inculpatul, deşi a fost întrebat cu privire la profesie, a omis să comunice profesia de bază - aceea de avocat - comunicând exclusiv actuala ocupaţie şi loc de muncă, respectiv Director Executiv Primăria Drobeta Turnu Severin .

Până la data de 15.10.2024 - data emiterii şi comunicării către Judecătoria Drobeta Turnu Severin a adresei nr. x/2024, emisă de Baroul Mehedinţi, nu au existat date din care să rezulte calitatea de avocat a inculpatului, iar acesta nu a adus la cunoştinţa organelor judiciare această calitate.

Nulitatea reprezintă sancţiunea procedurală ce invalidează actele procedurale existente, care au luat însă fiinţă prin nerespectarea dispoziţiilor legale, prin omisiunea sau cu încălcarea formelor prescrise de lege.

În situaţia de faţă, însă, nerespectarea dispoziţiilor legale constituie consecinţa acţiunii/inacţiunii suspectului sau inculpatului de a nu declara cu privire la calitatea specială pe care o deţine, fie de a declara mincinos că nu deţine o calitate specială, producând în mod conştient/intenţionat la dereglarea mecanismului prin care este administrată justiţia, aspect ce în mod artificial conduce la incidenţa nulităţii absolute.

Conform art. 1 şi 13 C. proc. pen., procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege, iar actele procesuale şi măsurile procesuale efectuate si dispuse sunt guvernate de legea procesuală penală sub imperiul căreia au fost îndeplinite.

La momentul îndeplinirii actelor de procedură până în momentul stabilirii cu certitudine a calităţii de avocat a inculpatului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a îndeplinit criteriile de competenţă.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, în termenul legal, inculpatul A..

În motivele contestaţiei depuse la dosar, în esenţă, inculpatul a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de sesizare a instanţei, respectiv rechizitoriul nr. x/2022 din 09.08.2024, emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, invocând incidenţa sancţiunii prev. de art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. rap. la Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2017, fiind nesocotite normele de competenţă personală prin efectuarea urmăririi penale de către un organ de urmărire penală ierarhic inferior celui competent, context în care, calitatea inculpatului de avocat (potrivit adresei nr. x/15.10.2024 existentă la dosarul cauzei, fila x), în aplicarea art. 38 alin. (1) C. proc. pen., determină ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să fie competent material, respectiv, teritorial, să realizeze urmărirea penală în prezenta cauză.

Raportat la efectul nulităţii prevăzute de art. 280 C. proc. pen., a solicitat instanţei, ca, în baza art. 342, 346 C. proc. pen., să admită contestaţia, să desfiinţeze încheierea atacată şi după excluderea tuturor actelor, să trimită cauza organului competent în vederea refacerii urmăririi penale.

Cu privire la cererile invocate în faţa judecătorului de cameră preliminară, a solicitat instanţei să admită contestaţia, să desfiinţeze încheierea atacată şi să constatate neregularitatea actului de sesizare a instanţei, respectiv rechizitoriul nr. x/2022 din 09.08.2024, emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, invocând incidenţa nulităţii relative a acestuia, prevăzută de art. 282 alin. (4) C. proc. pen., prin actul respectiv fiindu-i adusă o vătămare importantă cu privire la dreptul său la apărare, cum acesta este desprins din dispoziţiile art. 6 parag. 3 lit. b)-c) din Convenţie, cât şi din cuprinsul art. 10 C. proc. pen., întrucât nu este apt să învestească în mod valabil instanţa de judecată, pentru că nu descrie suficient infracţiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., faptă pentru care s-au formulat acuzaţii, mai exact expunerea făcută de procuror în rechizitoriu face imposibilă stabilirea obiectului şi limitelor judecăţii, cu consecinţa trimiterii la procuror, pentru refacerea actului de sesizare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. x/2024/a1, fiind repartizată aleatoriu completului de judecată nr. 1, cu termen de soluţionare la data de 12.02.2025, termen la care cauza a rămas în pronunţare.

Examinând contestaţia formulată de inculpatul A., în temeiul art. 347 din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că este fondată şi va fi admisă, pentru următoarele considerente:

În prealabil, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară menţionează limitele şi specificul obiectului procedurii pendinte, astfel cum sunt definite explicit în cuprinsul dispoziţiilor art. 342 din C. proc. pen., normă care statuează asupra prerogativelor judecătorului de a verifica, după trimiterea în judecată, chestiuni punctuale, enumerate limitativ, respectiv: competenţa instanţei sesizate prin rechizitoriu, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, analiză care se realizează doar din perspectiva cazurilor de nulitate prevăzute de art. 281 - art. 282 din C. proc. pen. şi a condiţiilor de incidenţă a acestora.

În primul rând, se constată că examenul judecătorului de cameră preliminară este limitat, prin voinţa legiuitorului, la chestiuni eminamente de drept, circumscrise exigenţelor de formă şi conţinut ale actelor procedurale, de concordanţă a acestora din urmă cu actele procesuale pe care le încorporează ori cu dispoziţiile legale pertinente în faza de urmărire penală; totodată, un astfel de examen implică o evaluare a probelor din aceeaşi unică perspectivă a legalităţii (sau, după caz, a loialităţii), judecătorul analizând doar legalitatea, iar nu oportunitatea actului prin care s-a dispus/respins administrarea unei probe de către organul de urmărire penală.

În al doilea rând, în definirea limitelor verificărilor efectuate de judecătorul de cameră preliminară, sunt pertinente normele relative la nulităţi, ele disciplinând atât participanţii procesuali îndreptăţiţi a invoca încălcări ale legii în faza de urmărire penală, cât şi coordonatele procedurale în care astfel de încălcări pot fi invocate în camera preliminară.

Efectuând propriul demers analitic, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată următoarele:

Cu privire la legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, având în vedere că la data presupusei fapte (28.12.2021), inculpatul A. deţinea calitatea de avocat, astfel cum rezultă din adresa nr. x/15.10.2024, prin care Baroul Mehedinţi a comunicat Judecătoriei Drobeta Turnu Severin că inculpatul are calitatea de avocat din anul 2006, Înalta Curte constată că nu au fost respectate dispoziţiile legale privind competenţa după calitatea persoanei stabilită de legiuitor.

Astfel, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (6) din C. proc. pen., este competent să efectueze ori, după caz, să conducă şi să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel; iar, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., curtea de apel judecă infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi.

Prin urmare, coroborând aceste dispoziţii, raportat la calitatea inculpatului de avocat, dar şi la dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., se reţine că urmărirea penală trebuia efectuată în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, şi nu de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Conform dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b)1 din C. proc. pen., "determină întotdeauna aplicarea nulităţii absolute, încălcarea dispoziţiilor privind competenţa materială şi competenţa după calitatea persoanei a organului de urmărire penală"; iar potrivit alin. (4) lit. a) al aceluiaşi articol, încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. b)1), e) şi f) poate fi invocată până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale.

Referitor la nulitatea absolută, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa că, spre deosebire de nulitatea relativă, nulitatea absolută se caracterizează prin faptul că nu poate fi înlăturată în niciun fel, poate fi invocată în orice stare a procesului penal, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) din C. proc. pen., care pot fi invocate în condiţiile prevăzute la art. 281 alin. (4) din acelaşi cod, şi poate fi luată în considerare din oficiu. Aceasta determină întotdeauna anularea actelor procesuale şi procedurale efectuate cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de lege (Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, paragraful 20).

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor privind competenţa materială şi competenţa după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, instanţa de contencios constituţional a reţinut în considerentele Deciziei nr. 320/2017 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. următoarele: Curtea apreciază că nu poate fi de acceptat ca un parchet ierarhic inferior să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală în cauze care, potrivit legii, sunt date în competenţa unui parchet ierarhic superior. De altfel, chiar dispoziţiile art. 325 din C. proc. pen. permit preluarea de către un parchet, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, a cauzelor care nu sunt date, potrivit legii, în competenţa sa, dar, numai în cazul în care parchetul care preia cazul este un parchet ierarhic superior celui care are competenţa de a efectua sau supraveghea urmărirea penală (paragraful 48).

Tot Curtea Constituţională a arătat în aceeaşi decizie că, astfel, deşi este recunoscut faptul că nulitatea absolută nu poate interveni în cazul oricărei încălcări a normelor de procedură, Curtea apreciază că aceasta trebuie să fie incidentă atunci când normele de procedură încălcate reglementează un domeniu cu implicaţii decisive asupra procesului penal. Referitor la normele de competenţă, Curtea observă că, pentru buna desfăşurare a activităţii organelor judiciare, se impune respectarea fermă a competenţei lor materiale şi după calitatea persoanei. Nerespectarea normelor legale privind competenţa materială şi după calitatea persoanei produce o vătămare care constă în dereglarea mecanismului prin care este administrată justiţia. Aceasta este şi explicaţia pentru care încălcarea dispoziţiilor legale privind această competenţă se sancţiona în reglementarea anterioară cu nulitatea absolută (paragraful 57).

Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reţine, aşadar, că există o prezumţie absolută că încălcarea normelor privind competenţa organelor de urmărire penală după calitatea persoanei produce o vătămare gravă ce nu poate fi înlăturată în niciun fel, astfel că nu poate fi de acord cu opinia instanţei de fond, în sensul că inculpatul A. a fost singurul subiect procesual care a cunoscut calitatea sa de avocat, pe care nu a adus-o la cunoştinţa organelor judiciare, iar în procedura de cameră preliminară nu poate invoca această omisiune pentru a obţine efectele unei sancţiuni procedurale a actelor îndeplinite în trecut, întrucât incidenţa nulităţii absolute nu este condiţionată de leguitor de reţinerea unei anumite culpe, fie că ea ar aparţine inculpatului, astfel cum arată curtea de apel, fie că ea ar aparţine organului de urmărire penală, sancţiunea intervenind ori de câte ori se constată încălcarea acestor nome.

Competenţa după calitatea persoanelor a fost reglementată de legiuitor, printre altele, pentru a se asigura protecţia unor categorii de persoane cu statut special care exercită funcţii deosebite în stat şi au nevoie de garanţii suplimentare pentru abuzurile judiciare. În condiţiile în care încălcarea acestei competenţe este sancţionată cu nulitatea absolută, sancţiune ce nu poate fi acoperită în nicio modalitate, aceste persoane nu pot renunţa la protecţia oferită de competenţa specială nici în mod expres şi nici implicit (prin omisiunea de a aduce la cunoştinţa organelor judiciare a calităţii). O interpretare contrară ar conduce la concluzia că s-ar putea stabili competenţa organelor judiciare în mod diferit în raport de voinţa inculpatului, aspect irelevant faţă de normele de interes public ce reglementează competenţa specială.

În ceea ce priveşte obligaţia impusă de dispoziţiile art. 58 din C. proc. pen. organelor de urmărire penală de a-şi verifica competenţa, se reţine că aceasta nu este o obligaţie formală şi că ea nu este înlăturată de obligaţia suspectului/inculpatului de a declara în mod corect şi complet informaţiile legate de profesie, omisiunea acestuia de a declara profesia de bază sau anterioara ocupaţie nefiind de natură a conduce organul de urmărire penală la adoptarea unei stări de pasivitate totale, ci acesta este obligat să întreprindă toate demersurile pe care le consideră utile şi necesare pentru a se asigura că este competent în instrumentarea cauzei respective. De altfel, în prezenta cauză se constată că nu este vorba de o sarcină excesivă şi imposibil de realizat în absenţa cooperării inculpatului în condiţiile în care judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin a obţinut informaţiile relevante chiar în lipsa invocării lor de către inculpat.

În ceea ce priveşte celelalte excepţii invocate de către inculpat, se constată că nu se mai impune analizarea acestora, având în vedere soluţia ce urmează a fi dispusă, raportat la necompetenţa organului de urmărire penală după calitatea persoanei.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea judecătorului de cameră preliminară este nelegală, în temeiul art. 347 din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară va admite contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 10 din data de 18 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Va desfiinţa încheierea atacată şi rejudecând:

În baza art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., va constata nulitatea urmăririi penale până la ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem.

În baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru efectuarea urmării penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 10 din data de 18 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Desfiinţează încheierea atacată şi rejudecând:

În baza art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., constată nulitatea urmăririi penale până la ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem.

În baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru efectuarea urmării penale.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 12 februarie 2025.