Inadmissibility of extraodinary motion for annulment for alleged lack of public hearing and illegal judicial inquiry in final criminal conviction

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2024

Asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 547 din 21 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-au dispus următoarele:

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul A. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu din infracţiunile de omor deosebit de grav, prevăzute şi pedepsite de art. 176 alin. (1), lit. a) C. pen., ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. (1) C. pen. şi distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (4) C. pen., în infracţiunea de distrugere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 219, alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei de omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 176 alin. (1), lit. a) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu în infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1), lit. a) C. pen.

În baza art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat A. la pedeapsa principală de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută şi pedepsită de art. 64 lit. a) teza a doua şi b C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 217 alin. (4) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul A. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută şi pedepsită de art. 64 lit. a), teza a doua şi b C. pen. pe o durată de 6 ani, calculată conform dispoziţiilor art. 66 C. pen.

Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă finală aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 1.03.2010 la zi.

În baza art. 11. pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (4) C. proc. pen. în dauna părţii vătămate B..

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată în cauză de partea civilă B..

S-a luat act că partea vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, atât din cursul urmăririi penale, cât şi din cursul judecăţii, din care suma de câte 200 RON reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatul A., iar, prin decizia penală nr. 33 din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi şi a desfiinţat, în parte, sentinţa primei instanţe.

Rejudecând, a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului şi a majorat de la 15 la 17 ani închisoare cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. c) raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 17 ani închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare.

A fost menţinută pedeapsa complementară aplicată inculpatului precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 2051 din 18 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2010 au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 33 din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata arestării preventive de la 1 martie 2010, la 18 mai 2011.

A fost obligat intimatul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Public.

La data de 04 noiembrie 2024, invocând cazurile prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. g) şi i), condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 2051 din 11 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2010, susţinând, în esenţă că, în cauză, nu a fost efectuată o cercetare judecătorească legală, iar, şedinţa de judecată nu a fost publică.

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu completului nr. 6, cu termen de soluţionare la data de 19 decembrie 2024.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, conform dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de contestaţie în anulare formulată de condamnatul A. este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii o pot formula. Limitarea exercitării căii de atac la anumite cazuri şi condiţii este expresia şi consecinţa principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen., sunt prevăzute expres şi limitativ cazurile în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

Conform dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei. În această etapă procesuală instanţa examinează dacă respectiva contestaţie în anulare priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi dacă, în sprijinul contestaţiei, se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Prin urmare, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual-penale.

Conform art. 426 alin. (1) lit. g) împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare atunci când " şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel".

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte observă că la termenul de judecată din data de 18 mai 2011 şedinţa de judecată a fost publică, iar contestatorul a fost prezent, în stare de arest şi asistat de avocat desemnat din oficiu, motiv pentru care, criticile sale nu se circumscriu cazului prevăzut de dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

Referitor la susţinerile contestatorului A. privind efecutarea unei cercetări judecătoreşti nelegale, circumscrise cazului de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, petentul a invocat formal cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., criticile formulate vizând modul de soluţionare a cauzei de către instanţă, aspecte care nu se încadrează în cazurile de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Pentru consideraţiile de mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2051 din 18 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2010 şi, întrucât acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2051 din 18 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2024.