Exclusive jurisdiction for execution challenges concerning the deduction of time served from a resulting sentence

Şedinţa publică din data de 04 martie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Năsăud, la data de 22.04.2024 sub nr. x/2024, numitul A. a solicitat "deducerea pedepsei conform Legii 186 cu articolul 585 din dosarul x/2020 al Judecătoriei Luduş şi al doilea 4725/265/2021 al Judecătoriei Năsăud.

Prin sentinţa penală nr. 294/2024 din data de 29.10.2024 pronunţată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi în baza art. 50, rap. la art. art. 585 alin. (2) şi 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Bistriţa, în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, instanţa a reţinut că din susţinerile contestatorului de la termenul din data de 15.10.2024, rezultă că acesta a suferit mai multe condamnări, însă nu s-a efectuat contopirea pedepselor şi nu s-a dedus perioada deja executată.

A reţinut instanţa că la momentul formulării contestaţiei, contestatorul se afla încarcerat în Penitenciarul Timişoara şi s-a apreciat că raportat la faptul că, prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar se solicită contopirea unor pedepse, competenţa ar reveni instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere (art. 585 alin. (2) teza finală), iar dacă se solicită strict deducerea unor pedepse sau alte cauze de micşorare a pedepsei, competenţa revine tot instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, respectiv Judecătoria Timişoara.

Sesizată ca urmare a declinării de competenţă de mai sus, Judecătoria Timişoara a invocat la rândul ei, termenul de judecată 08.01.2025, necompetenţa teritorială în soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 30 din data de 08.01.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Timişoara a recalificat cererea în contestaţie la executare, întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Timişoara.

În temeiul art. 47 C. proc. pen.., raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. rap. la 598 alin. (1) lit. c) teza a I-a C. proc. pen.., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul-condamnat A., încarcerat în Penitenciarul Bistriţa, în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Totodată, s-a constatat ivit conflictului negativ de competenţă, dispunând în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă că, instanţa a avut în vedere că petentul condamnat A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani şi 10 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 141/29.03.2023 a Judecătoriei Năsăud, în urma căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 170/2023 din 19.10.2023 în dosar nr. x/2021, reţinându-se că solicitarea petentului se întemeiază în drept pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., acesta contestând în fapt modalitatea de deducere a perioadei executate anterior, din pedeapsa rezultantă pe care o execută în prezent, respectiv pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr. 141/29.03.2023 a Judecătoriei Năsăud.

S-a avut în vedere că, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, iar în speţă instanţa care a pronunţat hotărârea este Judecătoria Năsăud.

Prin urmare, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud, constatându-se totodată conflictul negativ de competenţă ivit în cauză, astfel că s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

v

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 28.02.2025, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 04.03.2025.

Înalta Curte analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Năsăud şi Judecătoria Timişoara cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Năsăud, pentru următoarele considerente:

În speţă, petentul condamnat A. se afla în executarea MEPI nr. 170/2023 din 19.10.2023 emis în baza sentinţei penale nr. 141/29.03.2023 pronunţată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr. x/2021, fiind condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani şi 10 luni închisoare, stabilită prin sentinţa anterior menţionată, definitivă prin decizia penală nr. 1541/A din 18.10.2023 a Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa penală nr. 141/29.03.2023 pronunţată de Judecătoriei Năsăud, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşită:

- în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 247/17.11.2017 a Judecătoriei Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 500/A/17.04.2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2016;

- în stare de concurs cu pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 21/10.02.2021 a Judecătoriei Luduş, definitivă prin neapelare, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 40 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 6 luni stabilită de Judecătoria Luduş pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentinţă, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă) şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 247 din 17.11.2017 pronunţată de Judecătoria Năsăud definitivă prin decizia penală nr. 500/A din 17.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul având de executat în total pedeapsa principală de 4 ani şi 10 luni închisoare, în regim de detenţie.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 23/2021 din 30.05.2021 emis de Judecătoria Luduş şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă.

În apel, prin decizia penală nr. 1541/A din 18.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2021, au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud şi de către inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 141/29.03.2023 pronunţată de Judecătoria Năsăud, care a fost desfiinţată în parte, în latura penală, şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

S-a dedus din pedeapsa rezultată de 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului perioada executată din data de 30.05.2021 până la zi, fiind totodată, menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În cauză, prin cererea formulată de petentul condamnat A. la data de 22.04.2024, intitulată "Deducere", rezultă că petentul condamnat a făcut referire la pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare în executarea căreia se afla, indicând în cerere dosarul x/2020 al Judecătoriei Luduş şi dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Năsăud, reţinându-se că în fapt petentul condamnat contestă modalitatea de deducere a perioadei executate anterior, din pedeapsa rezultantă în executarea căreia se afla, de 4 ani şi 10 luni închisoare, respectiv pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr. 141/29.03.2023 a Judecătoriei Năsăud şi în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, nr. 170//2023 din 10.10.2023 emis de Judecătoria Năsăud.

Relevant sub aspectul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei este titlul împotriva căruia s-a formulat contestaţia la executare privind pe condamnatul A., respectiv sentinţa penală nr. 141/29.03.2023 pronunţată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 1541/A din 18.10.2023 a Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2021 şi nu locul de deţinere al condamnatului de la data cererii.

Dispoziţiile art. 598 alin. (2) prevăd că "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."

Potrivit acestor prevederi legale, rezultă că, în cazul contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen. (când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare), legiuitorul a consacrat o competenţă exclusivă de soluţionare în favoarea instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Prin urmare, având în vedere că în speţă contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. vizează lămurirea sentinţei penale nr. 141/29.03.2023 pronunţată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 1541/A din 18.10.2023 a Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2021, criticându-se modul de deducere conform cererii formulată de petent, Înalta Curte constată că este de competenţa Judecătoriei Năsăud să soluţioneze contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât este instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Năsăud, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Năsăud, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 martie 2025.