Pre-trial admissibility of appeal against driving license revocation and validity of traffic stop based on officer competence in THC intoxication case

Şedinţa publică din data de 03 decembrie 2024

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea nr. 4/2024 din data de 23 mai 2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 345, art. 346 alin. (2) C. proc. pen., au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A. cu referire la dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din 17.10.2023 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2022, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în cauza cu numărul de mai sus privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. şi, în consecinţă, s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul A..

Judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă, a reţinut, în esenţă, că în data de 18.10.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat Curtea de Apel Cluj cu rechizitoriul din 17.10.2023 întocmit în dosarul nr. x/2022, privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în data de 07.10.2022, în jurul orei 11:28, a condus autoturismul, pe str. x şi bd. x din mun. Zalău, în timp ce se afla sub influenţa substanţelor psihoactive, fiind depistat pozitiv pentru tetrahidrocanabinoli (THC).

În actul de sesizare s-a reţinut că la data de 07.10.2022, în jurul orei 11:28, inculpatul A. a fost oprit în trafic de către organele de poliţie din cadrul Poliţiei mun. Zalău, după ce a fost surprins conducând pe str. x din municipiul Zalău la volanul autoturismului, care figurează înmatriculat pe numele lui B., concubina inculpatului.

După verificarea documentelor personale ale şoferului şi pe cele ale autoturismului, la cererea organelor de poliţie conducătorul auto A. a consimţit la testarea cu aparatul alcooltest, fiind generat un rezultat negativ, astfel cum rezultă din fişa nr. x/07.10.2022 (proba nr. 629).

Din analiza înregistrărilor video surprinse de dispozitivele body-worn camera ale organelor constatatoare, materializată în procesul-verbal din data de 19.12.2022, precum şi din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 07.10.2022, rezultă că şoferul auto A. a refuzat să fie testat cu aparatul drugtest, în vederea stabilirii preliminare a prezenţei unor substanţe psihoactive în organism, pe fondul neîncrederii în rezultatele generate de aceste dispozitive.

În continuare, inculpatul A. a însoţit echipajele de poliţie la sediul Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău iar aici acesta a consimţit la recoltarea probelor de urină în vederea stabilirii prezenţei sau absenţei substanţelor psihoactive în organism. Pe de altă parte, conducătorul auto a refuzat în mod explicit, sub semnătură, recoltarea de probe de sânge cu acelaşi scop, motivând în faţa organelor de poliţie şi a cadrelor medicale faptul că suferă de tripanofobie (frica de ace şi de înţepături).

Din fişa de examinare clinică emisă la data de 07.10.2022 rezultă că la momentul efectuării examenului clinic numitul A. nu a prezentat modificări perceptibile în planul ţinutei, atitudinii, comportamentului, comunicării verbale, orientării. Totodată, acesta nu a prezentat tulburări emoţional-instinctuale, tulburări de echilibru, incoordonare motorie, facies sau halenă alcoolică, iar examenul ocular întreprins de medicul de gardă nu a condus la constatarea unor disfuncţii sau anormalităţi ale persoanei.

Testarea preliminară a mostrei de urină recoltată de la şoferul A. în cadrul laboratorului UPU Zalău a relevat prezenţa în corpul inculpatului, la ora prelevării - 12:20, a unor substanţe psihoactive, respectiv THC - tetrahidrocanabinol.

Această suspiciune a fost confirmată de buletinul de analiză toxicologică eliberat de IML Cluj-Napoca şi comunicat prin adresa nr. 7514/IX/c/932 din 21.10.2022. Conform înscrisului medico-legal, în urma efectuării examenului toxicologic realizat pe proba de urină, prin aplicarea de teste rapide imunochimice C., a fost generat un rezultat pozitiv pentru tetrahidrocanabinoli (THC).

Apreciind a fi pertinent, concludent şi util pentru aflarea adevărului ca proba biologică recoltată de la inculpatul A. să fie examinată medico-legal şi printr-o a doua metodă ştiinţifică, distinctă de imunoanaliză, la data de 27.07.2023 s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud.

Conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 07.09.2023 emis de SJML Bistriţa-Năsăud, pct. 1.2.2., examenul toxicologic efectuat pe proba de urină a numitului A., prin metoda cromatografie de lichide de înaltă performanţă in tandem cu un spectrometru de masă triplucuadrupol (LC-M/MS), a fost pozitiv pentru următorii canabinoizi: THC-COOH (933.48 µg/l) - metabolit inactiv, 11-OH-THC (9,98 µg/l) - metabolit activ şi delta-9-THC (0.17 µg/l) - compus părinte.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 1612/IX/c/26 eliberat de SJML Bistriţa-Năsăud reiese că în mostra de urină colectată de la inculpatul A. s-a pus în evidenţă atât metabolitul inactiv al THC, cât şi metabolitul activ al THC precum şi compusul părinte delta-9-THC, cele din urmă având proprietăţi psihoactive.

Cu ocazia controlului efectuat de către organele de poliţie asupra autoturismului condus de către A., la data de 07.10.2022, inculpatul a ridicat din portiera stângă a maşinii, şi a predat organelor de poliţie, un plic transparent ce conţine o substanţă de culoare verde-oliv, acesta precizând verbal că plicul conţine marijuana. Acest fapt rezultă atât din procesul-verbal de control al vehiculului din data de 07.10.2022, cât şi din înregistrările audio-video surprinse de dispozitivele tip body worn camera, precum şi din probele testimoniale administrate în cauză.

În cauză, s-a procedat inclusiv la audierea martorului asistent care a participat la cele două controale efectuate de către poliţiştii din cadrul Poliţiei mun. Zalău, numitul D., declaraţia acestuia neaducând niciun fel de informaţie utilă pentru aprecierea asupra regularităţii activităţilor procedurale în discuţie.

Contrar susţinerilor martorului, în vârstă de 80 de ani la data audierii, nu a existat niciun temei pentru a pune la îndoială autenticitatea semnăturii executate la rubrica "martor asistent" de pe faţa procesului-verbal de control al vehiculului din data de 07.10.2022, în condiţiile în care martorul şi-a recunoscut semnătura de pe verso-ul acestui înscris, dar şi semnăturile executate pe procesul-verbal de control corporal întocmit la aceeaşi dată, respectiv în condiţiile în care analiza empirică a iscăliturilor acestui martor atât pe înscrisurile menţionate supra cât şi pe declaraţia sa de martor şi pe înscrisul obţinut din dosarul penal nr. x/2022 al DIICOT - BT Sălaj (declaraţie martor) reflectă asemănări la nivelul trăsăturilor generale grafoscopice.

De altfel, se reţine că atât pe faţa cât şi pe verso-ul procesului-verbal de control al vehiculului se atestă, în esenţă, un fapt identic, anume că organele de poliţie au ridicat un plic transparent ce conţine o substanţă de culoare verde-oliv, care se afla în portiera stângă a autoturismului.

Potrivit înscrisului ridicat în copie din dosarul penal nr. x/2022 al DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj, înscris reprezentat de raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/06.12.2022 întocmit de lucrători de poliţie specializaţi din cadrul BCCO Cluj-Napoca - Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor, toate cele trei probe de fragmente vegetale de culoare verde-oliv din şarja predată de inculpatul A., conţin tetrahidrocanabinol (THC), probele fiind analizate prin metoda cromatografie în strat subţire (CSS) şi gazcromatografie cuplată cu detector de masă (GC-MS).

Din adresa nr. x/28.10.2022 comunicată de către IPJ Sălaj - Serviciul Rutier şi din adresa nr. x/19.10.2022 comunicată de SPCRPCÎV Sălaj rezultă faptul că numitul A. este deţinător al permisului de conducere seria x, eliberat la data de 08.09.2022 pentru categoriile de vehicule AM, B şi B1.

Potrivit adresei nr. x/14.10.2022 comunicată de Baroul Arad, inculpatul A. are calitatea de avocat şi este înscris pe tabloul avocaţilor definitivi din Baroul Arad.

Cu ocazia celei dintâi audieri în calitate de suspect, numitul A. a declarat faptul că în data de 07.10.2022, în jurul orei 11:00, s-a deplasat de la domiciliul părinţilor săi din mun. Zalău, Aleea x, până pe str. x, la sediul IPJ Sălaj, parcurgând cu autoturismul o distanţă de circa 1 km. După aproximativ 30-40 de minute petrecute în incinta sediului structurii de poliţie, în interes de serviciu, A. a revenit în zona unde îşi parcase autoturismul, a urcat la volanul maşinii şi a pus-o în funcţiune, având intenţia de a se întâlni cu o clientă.

S-a susţinut de către suspect faptul că după ce a rulat maşina circa 200 - 300 metri pe str. x din Zalău, a efectuat un viraj la stânga în încercarea de a scurta drumul, iar imediat după acest moment, în timp ce se afla oprit pe o străduţă din spatele unor blocuri, a observat că un echipaj de poliţie, având semnale luminoase şi acustice pornite, a oprit la circa 10 metri distanţă în spatele său. A. a declarat că nu a oprit autoturismul în baza semnalelor poliţiştilor, ci pentru că şi-a dat seama că nu poate parcurge traseul spre locul de întâlnire cu clienta prin ocolişul ales.

Din declaraţia suspectului reiese că, în dinamica acţiunilor care s-au succedat, unul din poliţiştii de la faţa locului i-a solicitat prezentarea documentelor personale şi a actelor autoturismului, şoferul conformându-se ordinelor. Ulterior, la faţa locului au sosit mai multe echipaje de poliţie, interacţiunea conducătorului auto fiind realizată, în principiu, cu subofiţerul de poliţie E..

S-a mai arătat de către A. faptul că niciunul dintre poliţiştii cu care a interacţionat cu acea ocazie nu i-a expus motivul opririi sale în trafic. Persoana acuzată a arătat faptul că a consimţit la testarea cu aparatul etilostest, al cărui rezultat a fost negativ, şi că nu a fost de acord să fie supusă unei testări cu drugtest-ul. Pe fondul acestui refuz, organele de poliţie i-au solicitat lui A. să îi însoţească la spitalul judeţean pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii în organism, eventual, a substanţelor psihoactive.

Cu ocazia audierii în calitate de suspect, numitul A. a declarat faptul că a fost de acord doar cu recoltarea probei de urină, motivând că suferă de tripanofobie. S-a susţinut că înainte de a ajunge la unitatea spitalicească, la rugămintea sa, organele de poliţie l-au escortat într-o altă locaţie pentru a îi preda unei cliente o documentaţie. Totodată, s-a mai arătat că în timp ce se efectua deplasarea spre Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, organele de poliţie care îl transportau au văzut o persoană căzută pe o trecere de pietoni, acestea alegând să îşi continue drumul şi să lase intervenţia la evenimentul rutier pe seama altui echipaj de poliţie.

Conform declaraţiei de suspect a numitului A. din data de 31.01.2023, în incinta unităţii spitaliceşti acesta a refuzat din nou, în faţa organelor de poliţie şi a cadrelor medicale, oferirea probei de sânge pe considerentul expus anterior, după care a fost supus unei examinări clinice iar medicul de gardă a constatat că nu există deficienţe pe linia capacităţii de atenţie şi de concentrare. Mai apoi, inculpatul a oferit o probă de urină ce a fost testată preliminar în incinta spitalului judeţean, rezultatul generat atestând prezenţa THC pe eşantionul analizat.

A. a mai declarat cu aceeaşi ocazie faptul că a consumat în noaptea de 04/05.10.2022, împreună cu concubina acestuia, o ţigară cu marijuana în al cărui conţinut avea reprezentarea că este prezent compusul canabidiol (CBD). În opinia sa, rezultatul atestat de testul de analiză preliminar reflectă consumul de marijuana din noaptea de 04/05.10.2022. S-a susţinut totodată faptul că, de la acel moment şi până la momentul opririi sale în trafic, nu a mai consumat substanţe cu efect psihoactiv sau alcool.

Potrivit declaraţiei de suspect a numitului A., după recoltarea probelor biologice, acesta s-a deplasat împreună cu organele de poliţie înapoi la autoturism. Deşi ezitant iniţial, A. le-a permis lucrătorilor de poliţie să efectueze controale asupra persoanei sale şi asupra vehiculului.

Cu privire la lucrurile descoperite la momentul efectuării controlului vehiculului şi a împrejurărilor realizării acestuia, A. s-a prevalat de dreptul la tăcere la momentul audierii în calitate de suspect.

A. a mai susţinut, în calitate de suspect, faptul că nu a săvârşit infracţiunea imputată, precizând că nu s-a aflat sub influenţa substanţelor psihoactive la data de 07.10.2022, cu ocazia opririi sale în trafic.

Reaudiat fiind, ca urmare a admiterii cererii în apărare, la data de 04.04.2023, suspectul A. a învederat, în esenţă, că oprirea sa în trafic a transpus un "plan infracţional" de amploare, coordonat de ofiţeri cu funcţii de conducere din cadrul Poliţiei municipiului Zalău, şi implementat de către lucrătorii de poliţie care au asistat/participat la activităţile procedurale din data de 07.10.2022. Potrivit inculpatului A., acest "plan infracţional" a avut ca deziderat ultim denigrarea şi, totodată, "pedepsirea" sa pentru succesul avut în plan local în activitatea profesională de asistenţă şi reprezentare, în calitate de avocat, a unor persoane cercetate penal.

Susnumitul a iterat şi interpretat, punctual, multiple elemente de fapt raportate la conduita organelor de poliţie din data de 07.10.2022 în toate episoadele interacţiunii avute în acea zi (oprirea în trafic, transportul spre unitatea spitalicească, recoltarea de probe, efectuarea controalelor corporal şi al vehiculului, întocmirea formalităţilor la sediul poliţiei) sau derulate anterior (aparenta supraveghere deliberată a şoferului A.) ori ulterior (manipularea şi obţinerea înregistrărilor video surprinse de body-cam), comportamente pe care le-a calificat a întruni elementele constitutive a numeroase infracţiuni pe linia celor de serviciu, a celor de fals, a celor îndreptate împotriva libertăţii persoanei, a celor îndreptate contra înfăptuirii justiţiei, ori pe linia celor privind obligaţia de asistenţă a celor în primejdie.

Faptele reclamate şi detaliate de către A. cu ocazia audierii din data de 04.04.2023 fac obiectul dosarului penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În calitate de inculpat, numitul A. a înţeles să nu formuleze apărări pe fondul acuzaţiei aduse, mărginindu-se să afirme că se consideră nevinovat. În schimb, acesta a criticat sub aspect procedural şi substanţial, conduita organelor de constatare, precum şi cea a organului de urmărire penală care a instrumentat prezentul dosar penal, etichetând conduitele individuale, şi pe cele afirmativ conjugate, ca având valenţe penale.

Ca aspecte relevante pentru obiectul prezentei cauze, inculpatul A. a învederat, în calitate de suspect, faptul că oprirea sa în trafic s-a făcut planificat şi fără un temei justificativ, respectiv că această măsură a fost dispusă de către organe de poliţie care nu fac parte din Biroul Rutier al Poliţiei mun. Zalău.

Aceste susţineri au fost apreciate de către procuror, pe de o parte irelevante pentru soluţionarea justă a cauzei, iar pe de altă parte nefondate, pentru motivele ulterior arătate:

Potrivit adresei nr. x/16.05.2023 comunicată de IPJ Sălaj rezultă că atât a.s.p. F. cât şi a.p. G., subofiţeri de poliţie care au constituit echipajul ce a procedat la oprirea în trafic a inculpatului A. la data de 07.10.2022, deţineau la epoca faptei cercetate în prezenta cauză, calitatea de poliţist rutier. Astfel, nu există, din acest punct de vedere, nicio neregularitate cu privire la competenţa funcţională a poliţiştilor care l-au oprit în trafic pe inculpatul A.

Apoi, din înregistrările video surprinse de dispozitivul body-cam utilizat de poliţistul G. rezultă fără echivoc faptul că autoturismul se afla în mişcare înainte de a fi oprit, observându-se cum acesta rulează pe carosabil după care este acţionată frâna. Oprirea s-a realizat ca urmare a folosirii de către echipajul de poliţie a semnalelor luminoase şi acustice după efectuarea virajului spre stânga, în dreptul blocului B120, nr. 26 de pe Bd. x, în acord cu prevederile art. 31 şi 32 din O.U.G. nr. 195/2002 şi cu cele ale art. 91 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006.

Tot din imaginile video surprinse de înregistratoarele body-cam folosite de organele de poliţie la evenimentul rutier reiese că inculpatului A. i s-a comunicat, chiar în repetate rânduri, atât de către poliţistul G. cât şi de către poliţistul E., faptul că a fost oprit pentru efectuarea unui control. De altfel, acest lucru a fost confirmat şi de către martorii E. şi G. cu ocazia audierilor.

Potrivit art. 182 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, oprirea vehiculelor pe drumurile publice se realizează prin executarea semnalelor regulamentare de către poliţistul rutier sau, după caz, de către poliţistul de frontieră, atunci când constată încălcări ale normelor rutiere ori în situaţia în care există indicii temeinice despre săvârşirea unei contravenţii ori a unei fapte de natură penală, pentru identificarea persoanelor care au comis astfel de fapte şi a bunurilor care fac obiectul urmăririi, precum şi pentru verificarea deţinerii de către conducătorii vehiculelor a documentelor prevăzute de lege.

Din analiza coroborată a declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, ce au acţionat la epoca faptei ca organe de poliţie constatatoare ori ca organe de poliţie având rol de sprijin, anume E., H., G., F., I., J., se desprinde faptul că la nivelul unui cerc mai mult sau mai puţin restrâns de poliţişti din cadrul Poliţiei mun. Baia Mare, Biroul Rutier, în prima parte a zilei de 07.10.2022 ori anterior acestui moment, a fost diseminată o informaţie potrivit căreia utilizatorul unui autoturism, cunoscut în mediul poliţienesc a fi condus de unul dintre fraţii A., este consumator de substanţe psihoactive şi, astfel, este posibil ca şoferul să se afle sub influenţa acestui tip de substanţe la momentul conducerii vehiculului pe drumurile publice.

Martorul E. a declarat că informaţia respectivă era una "verosimilă şi solidă", iar în acest context, după ce a fost anunţat în data de 07.10.2022, în jurul orei 11:00, despre faptul că autoturismul în discuţie fusese reperat rulând pe drumurile publice din mun. Zalău (din apropierea sediului judecătoriei), a solicitat colegilor aflaţi în teren să oprească vehiculul în trafic în măsura în care va mai fi observat circulând.

Potrivit martorului F. "la câteva minute de la această informare, aflându-mă în faţa sediului poliţiei municipiului Zalău de pe strada x nr. 14 am observat în parcarea de peste drum autoturismul a căror semnalmente corespundeau cu cele furnizate de colegii de la poliţia rutieră iar la volanul acestuia era o persoană. Precizez că în momentul observării maşinii, aceasta era staţionată. După cca. 2-3 minute autoturismul s-a pus în mişcare pe strada x în direcţia centrului municipiului (Bld. Mihai Viteazu). Echipajul din care făceam parte s-a pus şi acesta în mişcare în urma autoturismului BMW, după care l-am informat pe colegul E. despre situaţie (...). Mi s-a comunicat să opresc în trafic autoturismul, lucru pe care l-am făcut (...)."

Conform martorului E., odată ajuns la locul unde inculpatul A. fusese oprit, a preluat dialogul cu şoferul auto, şi i-a învederat acestuia că a fost oprit în trafic pentru un control. Pe fondul indiciilor rezonabile grefate pe informaţia mai sus referită, martorul E. i-a solicitat şoferului auto inclusiv testarea pentru depistarea prezenţei substanţelor psihoactive în organism, iar după refuzul de a fi suspus unei testări cu aparatul drug test, şoferul a fost condus la UPU Zalău pentru prelevarea probelor biologice.

În raport cu cele mai sus expuse, s-a constatat că oprirea în trafic a autoturismului s-a făcut în parametrii legali. Este irelevant faptul că autoturismul condus de şoferul A. a fost anterior reperat de către poliţiştii de ordine publică în timp ce staţiona într-o parcare aflată proximitatea sediului IPJ Sălaj.

Cu privire la criticile inculpatului, vizând desfăşurarea urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:

1. Prima critică a inculpatului vizează în esenţă, necompetenţa organelor de cercetare penală care au dispus oprirea sa în trafic, dedusă din faptul că aceasta s-ar fi efectuat în mod nelegal de către alţi angajaţi ai poliţiei decât cei de la Serviciul Rutier şi, nejustificat, pentru că nu încălcase nicio regulă de circulaţie.

Inculpatul acreditează ideea unei acţiuni organizate a organelor de poliţie, de urmărire a sa, anterior actului conducerii şi construirii unei acuzaţii în mod fictiv şi abuziv, profitând de faptul că inculpatul se afla în perioada de suspendare sub supraveghere aferentă unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii, acuzaţie nouă care ar atrage o sancţiune privativă de libertate.

Din procesul-verbal de analiză a imaginilor video din 19.12.2022 - dosar urmărire penală, rezultă că organele de poliţie au urmărit în trafic autoturismul condus de către inculpat şi l-au determinat să se oprească la ora 11:29.35. Autorul filmării s-a apropiat de autoturism, şi-a declinat identitatea - "agent K. de la Poliţia municipiului Zalău" şi i-a solicitat şoferului actele la control, informându-l pe acesta că nu poartă centura de siguranţă şi că a fost oprit în trafic pentru un control.

La ora 11:30.46, inculpatul A. este întrebat de către agentul şef de poliţie E. dacă a consumat băuturi alcoolice, acesta răspunzând negativ. La ora 11:33.26 - ora de pe filmare (ora 11.34.42 de pe înscrisul emis de etilotest), acesta fiind testat cu aparatul etilotest din dotare.

În ce priveşte modalitatea de sesizare a organelor judiciare, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a reţinut că prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din 7.10.2022, întocmit de procurorul L. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a reţinut faptul că la ora 12:17, procurorul a fost contactat telefonic de către lucrătorul de poliţie E. din cadrul Poliţiei municipiului Zalău - Biroul Rutier, fiind informat despre faptul că organele de poliţie rutieră ar fi procedat la oprirea în trafic, pe raza municipiului Zalău, a unui autoturism condus de către inculpat, care şi-a declinat calitatea de avocat.

Pe fondul comportamentului suspect al conducătorului auto, acesta a fost supus testării cu aparatul etilotest şi a refuzat testarea cu aparatul drog test. Inculpatul A. a fost însoţit la UPU Zalău pentru recoltarea de probe biologice, a refuzat să îi fie recoltate probe de sânge, invocând o fobie de ace şi a fost de acord să îi fie recoltate probe de urină. Aşa cum rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu, în jurul orei 13:16, procurorul a fost informat că rezultatele au indicat prezenţa în corpul sus - numitului a unor substanţe psihoactive - THC - tetrahidrocanabinol. După verificarea şi confirmarea calităţii de avocat a inculpatului, apreciind incidente prevederile art. 56 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 38 alin. (1) lit. d) şi 292 C. proc. pen., procurorul s-a sesizat din oficiu sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 336 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit art. 55 C. proc. pen., organele de urmărire penală sunt procurorul, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale. Potrivit art. 281 alin. (1) lit. b)/1 C. proc. pen., constituie motiv de nulitate absolută încălcarea dispoziţiilor legale privind competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală.

Potrivit prevederilor art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în ipoteza dedusă prezentei analize, dată fiind calitatea de avocat a inculpatului, care era cunoscută de la momentul încheierii procesului-verbal de sesizare din oficiu din 7.10.2022, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.

Prin urmare, evaluarea respectării dispoziţiilor legale privind competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală se raportează în mod obligatoriu la procuror, de vreme ce organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare nu aveau competenţă de efectuare a urmăririi penale.

Evaluând legalitatea sesizării organelor de urmărire penală, în speţă a procurorului, s-a reţinut că unul din modurile legale de sesizare a organelor de urmărire penală este, conform art. 288 C. proc. pen., sesizarea din oficiu. Potrivit art. 293 C. proc. pen., în cazul infracţiunii flagrante, sesizarea poate proveni şi de la organele de ordine publică şi de siguranţă naţională, care, după ce au descoperit comiterea unei infracţiuni în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire, întocmesc un proces-verbal cu aspectele constatate, pe care îl înaintează de îndată organelor de urmărire penală.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, As. E. şi Ag. H. din cadrul Poliţiei municipiului Zalău -Biroul Rutier Zalău, As. F. şi Ap. G. din cadrul Poliţiei municipiului Zalău - Biroul Ordine şi Siguranţă Publică, sunt membrii echipajelor de poliţie care au procedat la oprirea autoturismului condus de către inculpat.

Potrivit adresei nr. x/16.05.2023 a IPJ Sălaj - Serviciul Resurse Umane, agentul şef principal de poliţie F. deţinea calitatea de poliţist rutier din data de 10.03.2016, iar agentul principal de poliţie G. deţinea calitatea de poliţist rutier din data de 3.08.2017.

Ca atare, se constată că oprirea în trafic a inculpatului s-a efectuat de către poliţişti din cadrul Poliţiei municipiului Zalău -Biroul Rutier Zalău şi din cadrul Poliţiei municipiului Zalău - Biroul Ordine şi Siguranţă Publică, aceştia din urmă având însă calitatea de poliţist rutier.

Raportând situaţia de fapt la prevederile legale incidente (art. 2, art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 177, art. 179 alin. (1) şi (3) şi art. 182 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002), care permit oprirea în trafic a unui conducător auto de către poliţistul rutier sau de către echipe mixte, din care face parte un poliţist rutier, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că nu s-au încălcat prevederile legale care reglementează competenţa organelor de poliţie, în ce priveşte oprirea în trafic a inculpatului.

Nu interesează în prezenta procedură în ce manieră sau din ce surse au aflat organele de constatare informaţia care a stat la baza opririi inculpatului în trafic, putea să nu existe nicio informaţie externă, putea fi un control de rutină, în limitele de competenţă ale organelor de poliţie rutieră. Cert este faptul că inculpatul a fost oprit în trafic şi ulterior, transportat la spital în vederea prelevării de probe biologice, de către o echipă formată din mai mulţi agenţi de poliţie rutieră.

Pe de altă parte, actele de oprire în trafic, de identificare a conducătorului auto, de recoltare a mostrelor biologice sunt tipice activităţii care a stat la baza constatării infracţiunii flagrante şi apoi, a sesizării organelor de urmărire penală, deci nu constituie acte de urmărire penală.

Prin raportare la dispoziţiile legale enunţate cu privire la competenţa de constatare a infracţiunilor flagrante, se constată că nu a fost identificată nicio încălcare a prevederilor legale, care să atragă nulitatea actului.

Ca atare, nici sesizarea organelor de urmărire penală nu este afectată de vreun viciu de nelegalitate, care să atragă nulitatea actului de sesizare.

Pentru aceste motive, toate criticile formulate de inculpat în procedura camerei preliminare, cu referire la pretinsa nelegalitate a opririi sale în trafic de către organe de poliţie necompetente şi fără vreun motiv legal care să o justifice, sunt nefondate.

Subsecvent, nu pot fi primite nici criticile care vizează pretinse falsuri comise de procurorul care a efectuat urmărirea penală, în diferitele acte de procedură întocmite, în care s-a făcut menţiune despre faptul că inculpatul fusese oprit în trafic de către organele de poliţie rutieră, pentru că acele menţiuni s-au dovedit a fi reale, în raport de calitatea de poliţist rutier a tuturor agenţilor care au participat la oprirea în trafic a inculpatului şi la întocmirea procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.

2. Cu privire la critica privind etichetarea greşită a înregistrărilor efectuate de către poliţişti cu camerele de tip body-cam, pentru aceleaşi argumente expuse, este lipsită de orice relevanţă o etichetare greşită a acestor DVD-uri ca provenind de la poliţiştii de ordine publică sau de la poliţiştii de la poliţia rutieră, de vreme ce toţi poliţiştii menţionaţi, implicaţi în oprirea inculpatului în trafic, au deţinut calitatea de poliţist rutier la data desfăşurării acelei activităţi.

Subsecvent, menţiunile din procesul-verbal de analiză imagini video, cu privire la sursa înregistrărilor video, nu prezintă relevanţă şi nu afectează validitatea mijlocului de probă şi a probei.

Din acelaşi motiv, nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului, de anulare a ordonanţei de prelevare a probelor biologice, pe motivul că ar conţine menţiuni false cu privire la starea de fapt, nefiind identificate astfel de menţiuni.

3. Cu privire la critica inculpatului, vizând greşitele menţiuni din procesele-verbale, catalogate ca fiind falsuri, ale numărului de plicuri găsite în autoturism la controlul acestuia, s-a reţinut că în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, la dosar de urmărire penală, s-a făcut menţiune despre un plic transparent, scos de inculpatul A. din portiera stânga faţă a autoturismului, care conţine "una pungă de plastic --- şi un plic transparent...", s-a arătat că, în raport de obiectul acuzaţiei deduse judecăţii, respectiv comiterea de către inculpat a unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi în condiţiile în care pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 inculpatul este cercetat în cadrul unui alt dosar penal, nu are legătură cu acuzaţia. Criticile vizând pretinsa sigilare a acelui plic şi menţiunile despre sigilare, nu interesează din acelaşi motiv, al lipsei de legătură cu obiectul prezentei acuzaţii.

4. Cu privire la critica inculpatului, vizând pretinsele falsuri din conţinutul ordonanţei de efectuare în continuare a urmăririi penale, din data de 20.12.2022, ordonanţei de începere a urmăririi penale din data de 07.10.2022, procesului-verbal de sesizare din oficiu din data de 07.10.2022 în care se menţionează că la ora 12:17, moment la care inculpatului nu îi fusese recoltată proba de urină, procurorul a fost contactat telefonic de către un poliţist din cadrul biroului rutier care l-a anunţat că poliţia rutieră a procedat la oprirea în trafic a numitului A., judecătorul de cameră preliminară nu a găsit nicio neregulă.

5. De asemenea, nu a fost primită critica inculpatului, de înlăturare a mijloacelor de probă constând în declaraţiile de martor ale poliţiştilor audiaţi, pe motivul că acestea ar conţine "mărturii mincinoase". În procedura camerei preliminare, se cenzurează mijloacele de probă, nu din perspectiva conţinutului, ci a eventualelor nereguli în procedura de administrare a probelor. De altfel, există la dosar ataşaţi, suporţii optici care conţin înregistrările efectuate cu ocazia audierii martorilor, ceea ce va permite verificarea declaraţiilor martorilor, din perspectiva acurateţei consemnărilor în mijloacele de probă scrise. Corespondenţa depoziţiilor martorilor cu starea de fapt relevată de către inculpat, în contra stării de fapt expuse în actul de acuzare, este aptă a fi stabilită de către judecător în procesul de evaluare a probaţiunii, în faza de judecată.

Critica potrivit căreia procurorul ar fi procedat nelegal, în sensul că ar fi influenţat în mod direct martorii cu ocazia audierii lor, este o chestiune de analiză pe fond a depoziţiilor de martor, care incumbă instanţei de judecată, în faza de judecată. Judecătorul va avea la dispoziţie pentru verificarea fidelităţii consemnărilor din declaraţiile de martori, înregistrările audio-video ale declaraţiilor, iar, pe de altă parte, dacă sunt dubii cu privire la consemnare, se poate proceda la reaudierea martorilor pentru a se lămuri aspectele neclare.

La maniera la care este formulată această critică de către apărare, în sensul că procurorul ar fi acţionat cu rea-credinţă şi ar fi manipulat persoanele audiate, se apreciază că se invocă o conduită abuzivă a acuzării, care trebuie însă dovedită, în opoziţie cu prezumţia de bună-credinţă a organelor judiciare, în activitatea de înfăptuire a actului de justiţie.

Conduita procurorului trebuie evaluată în primul rând din perspectiva faptului că, fiind titular al acţiunii penale, are o poziţie procesuală aparte, oarecum subiectivă, aceea de acuzator public, care acţionează pentru realizarea scopului procesului penal, în vederea apărării ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Este adevărat că o eventuală încălcare de către procuror a dispoziţiilor legale privind audierea martorilor poate fi invocată în acord cu art. 282 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., în faza camerei preliminare.

Excluderea probelor este plasată în plan secund în raport cu nulitatea, fiind subsumată acesteia, astfel încât ea poate interveni numai în măsura în care se constată în prealabil nulitatea absolută sau relativă a actului prin care s-a dispus, s-a autorizat sau s-a administrat proba.

Ceea ce invocă inculpatul, că procurorul ar fi dispus consemnarea în declaraţiile de martori a unor împrejurări care nu ar fi fost relatate de martori, afectând astfel validitatea conţinutului depoziţiilor este o acuzaţie tipică de fals intelectual, or s-a constatat din înscrisurile depuse de apărare că inculpatul chiar a uzat de dreptul de a formula plângere penală împotriva organelor de urmărire penală, sub acest aspect.

Pe de altă parte, în limitele de competenţă conferite de prerogativa judecătorului de cameră preliminară de a verifica legalitatea administrării probelor, această critică a inculpatului ar putea constitui o încălcare a principiului loialităţii administrării probelor în sens larg (nu în limitele art. 101 C. proc. pen.), potrivit căruia este interzisă utilizarea oricărei strategii sau manopere ce are ca scop administrarea cu rea-credinţă a unui mijloc de probă.

Însă în măsura în care examinarea comparativă a înregistrărilor efectuate cu ocazia audierii martorilor nu a confirmat diferenţe semnificative de conţinut în raport de consemnările din declaraţiile în format letric referitor la elementele esenţiale ale audierii, iar persoanele audiate nu au avut vreo obiecţie cu privire la consemnările efectuate, deşi prevederile legale le permiteau efectuarea de completări, rectificări sau precizări, o evaluare a modului în care martorii îşi însuşesc aspectele consemnate în declaraţiile de la urmărire penală şi, implicit, în ce măsură acestea reflectă acurateţea susţinerilor lor, se poate efectua în faza de judecată, eventual prin supunerea martorilor unor noi audieri.

Apoi, critica potrivit căreia procurorul ar fi permis martorilor să utilizeze telefonul mobil în cursul desfăşurării audierilor nu poate fi primită, pentru că nu există o interdicţie legală de a deţine telefonul mobil în timpul audierii şi nici nu s-a dovedit că deţinerea telefonului mobil de către martori ar fi influenţat în vreun fel depoziţiile acestora sau consemnarea declaraţiilor.

6. Cu privire la criticile inculpatului, privind procesul-verbal de control al autovehiculului, cu referire la pretinsa alegere nelegală a martorului asistent şi la împrejurarea că martorul nu şi-a recunoscut una din semnăturile depuse pe procesul-verbal, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că percheziţia unui vehicul se efectuează în conformitate cu prevederile art. 167 C. proc. pen., aceste dispoziţii legale făcând trimitere la necesitatea îndeplinirii condiţiilor de la art. 165 alin. (2) C. proc. pen. şi la procedura prev. de art. 162, 165 şi 166 C. proc. pen., cu legătură la efectuarea percheziţiei corporale.

Doar în situaţia efectuării percheziţiei domiciliare, în cazurile la care face referire art. 159 alin. (11) şi alin. (15) C. proc. pen., este necesară prezenţa unui martor asistent.

În condiţiile în care dispoziţiile legale nu prevăd cu necesitate prezenţa unui martor asistent la procedura percheziţiei corporale sau a unui vehicul, criticile inculpatului nu sunt apte să invalideze procesul-verbal de control al vehiculului, acesta îndeplinind toate condiţiile de formă.

Prezenţa martorului asistent constituie, oricum, cel puţin ipotetic, o garanţie suplimentară cu privire la legalitatea procedurii desfăşurate în aceste condiţii, astfel că pretinsele nereguli invocate de către inculpat vor putea fi avute în vedere în cursul judecăţii, urmând a se verifica în ce măsură se confirmă şi în ce măsură pot influenţa fiabilitatea probei.

7. Cu privire la criticile inculpatului relative la examenul clinic şi procesul-verbal de recoltare mostre biologice întocmite cu ocazia prezentării inculpatului la Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, în vederea recoltării de probe biologice de la inculpat, se invocă în fapt reaua-credinţă a agentului de poliţie H. care a însoţit inculpatul şi care ar fi încercat să determine medicul examinator să consemneze în mod neconform cu realitatea, că inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice, or, în prezenta procedură nu interesează conduita agentului de poliţie, de vreme ce se constată că o pretinsă influenţă a sa asupra medicului examinator nu s-a concretizat în consemnarea vreunui aspect nereal.

8. Cu privire la critica potrivit căreia martorii F., G., H. şi E. ar fi fost audiaţi de către procuror fără încunoştiinţarea inculpatului şi în absenţa apărătorului său, se constată că cei patru martori au fost audiaţi în 02.03.2023. La acel moment, se dispusese deja efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul A. (cu începere din 20.12.2022), însă nu era pusă în mişcare acţiunea penală faţă de acesta.

În data de 04.01.2023, suspectului i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi tot la acea dată, s-a depus delegaţia de asistare/reprezentare a suspectului, de către domnul avocat A.. Cu acea ocazie, apărătorul a solicitat eliberarea de fotocopii de pe materialul de urmărire penală, solicitare încuviinţată prin ordonanţa din 05.01.2023 .

Tot în data de 04.01.2023, apărătorul ales al inculpatului a solicitat în conformitate cu art. 92 C. proc. pen., să fie încunoştinţat cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală ce se va dispune în cauză dosar de urmărire penală).

Potrivit adresei de la dosar de urmărire penală, în 27.02.2023, apărătorul ales al inculpatului a fost înştiinţat despre faptul că în data de 02.03.2023, la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj va avea loc audierea a 4 martori, activităţile fiind programate la orele 10:00, 11.00, 12.00, şi 13.00. Înştiinţarea i-a fost comunicată apărătorului pe email, în 27.02.2023 la ora 14:54, pe adresa de email indicată de apărător în cererea din 4.01.2023 .

Ca atare, se constată că organele de urmărire penală au respectat dreptul avocatului suspectului, de a asista la efectuarea audierilor de martori din 02.03.2023, însă audierea martorilor în absenţa apărătorului suspectului nu a fost imputabilă organelor judiciare, de vreme ce apărătorul a fost înştiinţat, dar nu s-a prezentat la audieri. Din această perspectivă, nu se constată vreo încălcare a dreptului la apărare.

Susţinerea apărării potrivit cărora martorii ar fi declarat mincinos este o apărare de fond, care poate fi avută în vedere de către judecător, subsecvent depăşirii fazei de cameră preliminară.

Respingerea cererilor inculpatului de administrare sau readministrare a unor probe în faza urmăririi penale nu constituie în sine şi pentru acest motiv, o încălcare a dreptului la apărare al suspectului sau inculpatului.

Administrarea de probe încă din faza in rem a procesului penal este obligatorie, în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele, cu privire la existenţa faptei şi la identificarea făptuitorilor.

Garanţiile respectării dreptului la apărare al suspectului sau inculpatului în faza de urmărire penală rezidă din obligaţia organelor de urmărire penală de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului şi din dreptul recunoscut suspectului sau inculpatului ca, odată dobândită această calitate procesuală, să solicite administrarea de probe sau să solicite readministrarea acestora, în condiţii de contradictorialitate. O garanţie a readministrării acestor probe nu este oferită explicit de prevederile C. proc. pen., însă ea derivă din reglementarea dreptului la apărare conform art. 10 alin. (5) C. proc. pen.

Ca atare, respectarea dreptului la apărare trebuie evaluată în ansamblu în faza de urmărire penală.

În cauza dedusă judecăţii, se constată că inculpatul a formulat mai multe cereri în probaţiune, care au fost respinse de procuror, motivat. Nimic nu a împiedicat apărarea ca după continuarea urmăririi penale in personam, suspectul şi apoi inculpatul să ia cunoştinţă de conţinutul probelor, să le conteste şi eventual, să solicite readministrarea probelor în faza de urmărire penală. Însă procurorul a apreciat motivat că nu se impune readministrarea probelor privind reaudierea martorilor, de vreme ce i s-a acordat apărării posibilitatea să asiste la audiere, dar nu a uzat de act drept. În aceste condiţii, a reclama ulterior încălcarea dreptului la apărare apare ca fiind o conduită neloială.

9. Cu privire la critica potrivit căreia procurorul ar fi trunchiat înregistrarea audio-video a declaraţiei de suspect a numitului A. din data de 04.04.2023, oprind filmarea înainte de a se finaliza audierea suspectului A., fără a înregistra momentul citirii declaraţiei şi refuzul semnării acesteia, critica în sine nu poate duce la concluzia logică a faptului că s-ar fi afectat în vreun fel, prin această acţiune a procurorului, conţinutul depoziţiei suspectului, ceea ce interesează de fapt în raport de acuzaţie. Oricum, aceste chestiuni, care nu afectează legalitatea administrării probei, pot fi invocate în faza de judecată şi verificate, urmând a se evalua în ce măsură ar prezenta vreo relevanţă.

Împotriva încheierii nr. 4/2024 din data de 23 mai 2024 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, a formulat contestaţie, în termen legal, contestatorul inculpat A., iar prin motivele de contestaţie a invocat, în esenţă, aceleaşi critici pe care le-a formulat şi în faţa judecătorului de cameră preliminară de la prima instanţă.

De asemenea, contestatorul-inculpat a înţeles să conteste şi încheierea din data de 06 martie 2024, prin care, în temeiul art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, a fost respinsă cererea formulată de către acesta, de activare a dreptului de a conduce şi de restituire a permisului de conducere.

Analizând contestaţiile formulate de inculpatul M., pe baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, Completul de 2 judecători de cameră preliminară, constată următoarele:

Referitor la contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 06 martie 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală reţine că din analiza dispoziţiilor care reglementează procedura de cameră preliminară (art. 342-348 C. proc. pen.) se observă că legiuitorul nu a înţeles să stabilească competenţa de a se pronunţa cu ocazia soluţionării contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 347 C. proc. pen. şi în privinţa încheierilor pronunţate în cadrul stabilit de O.U.G. nr. 195/2002.

Pornind de la acest aspect, se constată că potrivit art. 342 C. proc. pen., "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală".

Conform art. 347 alin. (1) C. proc. pen., "În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1)-(4)2 C. proc. pen., procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie. Contestaţia poate privi şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor".

În vederea stabilirii obiectului în calea de atac a contestaţiei, sunt avute în vedere dispoziţiile art. 345 şi art. 346 C. proc. pen., la care face trimitere art. 347 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen.

Cum, în raport de aceste dispoziţii, obiectul asupra căruia se realizează controlul în calea de atac a contestaţiei de către completul format din 2 judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilit conform art. 374 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. rap. la art. 34 lit. d) din Legea nr. 304/2022, nu priveşte şi încheierile pronunţate în baza O.U.G. nr. 195/2002 (de altfel nu priveşte nici încheierile pronunţate în cazul măsurilor preventive, măsurilor asigurătorii în procedura de cameră preliminară conform art. 348 şi art. 2502 C. proc. pen.), per a contrario, devine evident că încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă din data de 06 martie 2024, nu poate fi analizată cu ocazia soluţionării prezentei contestaţii.

Relevante sub acest aspect, al obiectului prezentei contestaţii, sunt considerentele Deciziei nr. 5/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, care, chiar dacă se referă la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. privind competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive pe durata soluţionării contestaţiei prevăzute de art. 347 C. proc. pen., stabilesc foarte clar limitele de învestire a instanţei de control judiciar, în sensul arătat mai sus.

În egală măsură s-a statuat şi prin încheierea din 19 septembrie 2023 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022, la momentul în care s-a procedat la verificarea măsurilor asigurătorii în temeiul art. 2502 C. proc. pen.

Pe de altă parte, din interpretarea dispoziţiilor art. 4251 C. proc. pen. referitoare la contestaţie, calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederi care sunt aplicabile ori de câte ori dispoziţiile legale privitoare la contestaţia împotriva anumitor categorii de hotărâri nu derogă de la aceste dispoziţii legale.

Din acest punct de vedere, devine nerelevantă menţiunea din încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la primă instanţă (Cu drept de contestaţie odată cu fondul cauzei, respectiv cu încheierea finală pronunţată în cameră preliminară), calea de atac fiind exclusiv prevăzută de lege, aşa cum se arată în dispoziţiile art. 129 din Constituţia României.

În plus, legiuitorul, prin dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 nu a stabilit o cale de atac în privinţa încheierilor pronunţate în temeiul art. 111 din acest act normativ, cum, de asemenea, nici prin Legea nr. 304/2022 nu a stabilit a formaţiune de judecată competentă să soluţioneze o atare cale de atac în procedura de cameră preliminară, similar verificării măsurilor preventive şi măsurilor asigurătorii conform art. 348 şi art. 2502 C. proc. pen., singură ipoteză regăsindu-se în dispoziţiile art. 408 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., cu privire la care legiuitorul s-a preocupat să reglementeze aceste aspecte, atunci când, cu ocazia exercitării căii de atac a apelului, această cale de atac se socoteşte făcută şi împotriva încheierilor, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Pentru aceste considerente, constatând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - Completul de doi judecători de cameră preliminară a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzute de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac, apreciază ca fiind o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În ceea ce priveşte contestaţia declarată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii penale nr. 4/2024 din data de 23 mai 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, se reţin limitele şi specificul obiectului procedurii camerei preliminare, astfel cum sunt definite explicit în cuprinsul dispoziţiilor art. 342 din C. proc. pen., normă care statuează asupra prerogativelor judecătorului de a verifica, după trimiterea în judecată, chestiuni punctuale, enumerate limitativ, respectiv: competenţa instanţei sesizate prin rechizitoriu, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Procedura camerei preliminare este reglementată ca procedură de filtru, pregătitoare a fazei de judecată, scopul acesteia fiind acela de a verifica îndeplinirea condiţiilor de legală sesizare a instanţei, a legalităţii administrării probelor, respectiv a legalităţii efectuării actelor de către organele de urmărire penală, pentru a se constata dacă o anumită cauză penală poate fi deferită instanţei în vederea desfăşurării judecăţii, respectiv pentru ca judecătorul fondului să poată aprecia asupra temeiniciei acuzaţiei penale. Altfel spus, procedura camerei preliminare are drept scop să verifice dacă urmărirea penală şi rechizitoriul sunt apte să declanşeze începerea judecăţii, după caz, dacă se impune refacerea actului de sesizare ori reluarea urmăririi penale.

În ce priveşte legala sesizare, obiectul camerei preliminare vizează condiţiile de formă şi de conţinut ale rechizitoriului, astfel cum sunt reglementate de art. 328 alin. (1) teza I rap. la art. 327 alin. (1) lit. a), cu referire la art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., în mod special, cu privire la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, descrierea completă a faptei reţinute în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă ce au fundamentat opţiunea procurorului de a dispune trimiterea în judecată, dar şi cu privire la numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces.

De asemenea, legala sesizare include şi verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, conform art. 328 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen.

Noţiunea de "neregularitate a rechizitoriului" trebuie înţeleasă şi prin raportare la disp. art. 371 rap. la art. 329 alin. (1) din C. proc. pen., ce stabilesc obiectul judecăţii, mărginit la faptele şi la persoanele arătate în actul de acuzare şi se referă, aşadar, la orice aspect de natură să afecteze valabilitatea sesizării instanţei şi stabilirea obiectului judecăţii, deci include orice omisiune sau neconformitate care determină inaptitudinea rechizitoriului de a sesiza în mod valabil instanţa de judecată.

Prima componentă a regularităţii actului de sesizare vizează modalitatea de descriere a faptelor, element esenţial al acuzaţiei, dar şi pentru tragerea la răspundere penală a inculpaţilor.

Respectarea dreptului inculpatului de a fi informat cu privire la acuzaţia penală, dar şi stabilirea limitelor judecăţii, sunt influenţate în mod determinant de descrierea completă a acuzaţiei penale în rechizitoriu de către procuror, fiind necesar ca acuzaţiile aduse inculpatului să fie formulate într-o manieră suficient de clară şi prin corelare cu norma penală, care să permită acestuia să înţeleagă obiectul acuzaţiei şi semnificaţia penală a faptelor imputate (în acest sens este şi jurisprudenţa C.E.D.O., cauzele Mattoccia c. Italia şi Pélissier şi Sassi c. Franţa).

Se urmăreşte, în primul rând, dacă actul de sesizare conţine o descriere completă şi precisă a faptelor, prin indicarea datei sau a unor repere temporale rezonabile de comitere a faptei, dar şi prin indicarea locului, împrejurărilor concrete în care a fost comisă, indicarea acţiunii sau inacţiunii reţinute în sarcina inculpatului şi, după caz, configurarea participaţiei penale, în cazul în care se reţine o pluralitate de făptuitori.

Din perspectiva clarităţii acuzaţiei, se impune ca descrierea faptei să se realizeze prin indicarea unor elemente suficiente din care să rezulte concordanţa cu norma penală, pentru a asigura înţelegerea de către inculpat a obiectului acuzaţiilor şi a semnificaţiei penale a faptelor pretins infracţionale, dar şi pentru stabilirea obiectului judecăţii şi pentru a se asigura buna desfăşurare a judecăţii prin administrarea probelor, pentru verificarea temeiniciei acuzaţiilor.

Pe de altă parte, se mai constată că, potrivit art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., rechizitoriul trebuie să cuprindă, în mod corespunzător, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., iar conform alin. (2) lit. d) din această prevedere legală, actul întocmit de procuror trebuie să conţină "obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluţiei, precum şi motivele de fapt şi de drept ale acestora".

Aplicând aceste cerinţe în cazul rechizitoriului, reiese că acesta trebuie să conţină motivarea în fapt şi în drept a tuturor soluţiilor dispuse, ceea ce, prin raportare la art. 328 alin. (1) rap. la art. 286 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi art. 103 alin. (1) C. proc. pen., include şi evidenţierea şi analiza probelor pe care se fundamentează soluţia prev. de art. 327 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., de trimitere în judecată.

Verificarea regularităţii rechizitoriului se efectuează după criteriile de legalitate şi regularitate proprii acestui act. Se vor avea în vedere încălcările vreuneia dintre dispoziţiile legale care reglementează emiterea rechizitoriului, încălcări care determină inaptitudinea rechizitoriului de a sesiza valabil instanţa de judecată.

În ceea ce priveşte legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că, în cadrul procedurii de cameră preliminară, se stabileşte dacă au fost respectate procedura, cazurile şi condiţiile de administrare a probelor prin intermediul mijloacelor de probă, dacă în procesul administrării probelor a fost respectat dreptul la apărare al inculpatului sau dacă este incidentă sancţiunea nulităţii absolute, raportat la prevederile art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) din C. proc. pen. sau relative, în condiţiile art. 282 din C. proc. pen.

În situaţia incidenţei cazurilor de nulitate absolută sau relativă, legiuitorul a instituit o excepţie de la regula refacerii actului nul sau anulabil în materia mijloacelor de probă, în care constatarea nulităţii impune îndepărtarea mijlocului de probă din ansamblul probator (art. 102 şi art. 118 din C. proc. pen.).

Referitor la modul de soluţionare a cererilor de probaţiune, verificările care pot fi efectuate din perspectiva legalităţii sunt legate de analizarea acestora de către procuror şi pronunţarea asupra lor prin ordonanţă motivată, procurorul având deplină libertate să aprecieze asupra pertinenţei, concludentei şi utilităţii probei. Judecătorul de cameră preliminară nu examinează aptitudinea probelor de a conduce la pronunţarea unei hotărâri de condamnare sau lipsa de claritate a probelor; nu evaluează pertinenţa, utilitatea sau concludenţa probelor, astfel cum este cazul în cadrul cercetării judecătoreşti, ci se limitează la a constata dacă probele au sau nu caracter legal, dacă au fost administrate în condiţiile legii, iar atunci când constată o încălcare a dispoziţiilor legate de administrarea probelor, evaluează impactul acesteia asupra probatoriului.

Potrivit art. 346 alin. (3) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii".

În continuare, efectuând propriul demers analitic în aceste coordonate de principiu, Completul de 2 judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, în cuprinsul rechizitoriului, nu se relevă vreo neregularitate în sensul dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. a) din C. proc. pen., fapta care face obiectul trimiterii în judecată a inculpatului fiind precis determinată, cu încadrarea juridică legală, astfel încât cadrul procesual poate fi stabilit.

Totodată, constată că nu se impune, în cauză, aplicarea sancţiunii excluderii vreunei probe administrate în cursul urmăririi penale şi nici sancţiunea nulităţii vreunui act efectuat de organele de urmărire penală, cum de altfel, în mod corect a reţinut şi judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă.

Din această perspectivă, Completul de 2 judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 18.10.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj este descrisă complet presupusa activitate infracţională a inculpatului A., prin indicarea modului de săvârşire a presupusei fapte, a mijloacelor folosite, a scopului şi a consecinţelor produse.

Astfel, prin actul de sesizare, după prezentarea pe larg a situaţiei de fapt, la rubrica "în drept" se reţine că fapta inculpatului A. care, în data de 07.10.2022, în jurul orei 11:28, a condus autoturismul, pe str. x şi bd. x din mun. Zalău, în timp ce se afla sub influenţa substanţelor psihoactive, fiind depistat pozitiv pentru tetrahidrocanabinoli (THC), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa unor substanţe psihoactive, faptă prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului A. rezultă că prin sentinţa penală nr. 80/24.04.2021 a Curţii de Apel Cluj, rămasă definitivă prin neapelare, acesta a fost condamnat la 1 an şi 2 luni închisoare, pedeapsa fiind suspendată sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de refuz de recoltare probe biologice, prev. de art. 337 C. pen.

Având în vedere că fapta cercetată în prezenta cauză a fost comisă în interiorul termenului de supraveghere, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen.

Pe cale de consecinţă, descrierea faptei, astfel cum s-a realizat prin actul de sesizare supus verificării, este de natură, pe de o parte, de a învesti în mod legal instanţa de judecată, iar pe de altă parte, de a permite inculpatului să înţeleagă, cu exactitate, conţinutul acuzaţiei penale şi prin aceasta de a i se asigura posibilitatea exercitării unei apărări efective.

În continuare, se reţine că inculpatul a formulat în etapa camerei preliminare cereri şi excepţii, prin care au invocat pentru motive de fond, intrinseci şi nelegalitatea urmăririi penale.

Se constată, în acelaşi timp, că în faţa completului de doi judecători de cameră preliminară s-au formulat aceleaşi cereri şi excepţii invocate în faţa primului judecător de cameră preliminară, respingerea acestora de către primul judecător învestit fiind tot atâtea critici formulate la adresa încheierii pronunţate.

Punctual, asupra criticilor formulate Completul de 2 judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Referitor la necompetenţa organelor de cercetare penală care au dispus oprirea sa în trafic, dedusă din faptul că aceasta s-ar fi efectuat în mod nelegal de către alţi angajaţi ai poliţiei decât cei de la Serviciul Rutier şi, nejustificat, pentru că nu încălcase nicio regulă de circulaţie, acreditând ideea unei acţiuni organizate a organelor de poliţie, de urmărire a sa, anterior actului conducerii şi construirii unei acuzaţii în mod fictiv şi abuziv, profitând de faptul că se afla în perioada de suspendare sub supraveghere aferentă unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii, acuzaţie nouă care ar atrage o sancţiune privativă de libertate, se constată că, în mod corect, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă, în urma unei analize judicioase, a reţinut că nu s-au încălcat prevederile legale care reglementează competenţa organelor de poliţie, în ce priveşte oprirea în trafic a inculpatului ori cea a modalităţii de sesizare a organelor de urmărire penală.

Sub un prim aspect, se constată fără dubiu că oprirea inculpatului în trafic, aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, a fost efectuată de către As. E. şi Ag. H. din cadrul Poliţiei municipiului Zalău - Biroul Rutier Zalău, As. F. şi Ap. G. din cadrul Poliţiei municipiului Zalău - Biroul Ordine şi Siguranţă Publică, nefiind relevant faptul că la această acţiune au participat şi reprezentanţi ai altor autorităţi cu atribuţii în domeniu, pentru prevenirea şi constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranţă, pe drumurile publice, a tuturor participanţilor la trafic, în raport cu art. 179 alin. (1) şi (3) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

Potrivit adresei nr. x/16.05.2023 a IPJ Sălaj - Serviciul Resurse Umane, agentul şef principal de poliţie F. deţinea calitatea de poliţist rutier din data de 10.03.2016, iar agentul principal de poliţie G. deţinea calitatea de poliţist rutier din data de 03.08.2017.

Prin urmare, se constată că oprirea în trafic a inculpatului s-a efectuat de către poliţişti din cadrul Poliţiei municipiului Zalău - Biroul Rutier Zalău şi din cadrul Poliţiei municipiului Zalău - Biroul Ordine şi Siguranţă Publică, aceştia din urmă având însă calitatea de poliţist rutier.

Conform art. 293 alin. (3) C. proc. pen., în cazul infracţiunii flagrante, organele de ordine publică şi siguranţă naţională întocmesc un proces-verbal, în care consemnează toate aspectele constatate şi activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează de îndată organului de urmărire penală.

În acest sens, se constată că inculpatul a fost oprit în trafic şi, ulterior, transportat la spital în vederea prelevării de probe biologice, de către o echipă formată din mai mulţi agenţi de poliţie rutieră, procedura de recoltare desfăşurându-se în conformitate cu art. 88 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că ceea ce a stat la baza sesizării organelor de urmărire penală nu constituie acte de urmărire penală.

În ce priveşte modalitatea de sesizare a organelor de urmărire penală, se observă că prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din 07.10.2022, întocmit de procurorul L. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a reţinut faptul că la ora 12:17, a fost contactat telefonic de către lucrătorul de poliţie E. din cadrul Poliţiei municipiului Zalău - Biroul Rutier, fiind informat despre faptul că organele de poliţie rutieră ar fi procedat la oprirea în trafic, pe raza municipiului Zalău, a unui autoturism condus de către inculpat, care şi-a declinat calitatea de avocat.

Din procesul-verbal de sesizare din oficiu, în jurul orei 13:16, rezultă că procurorul a fost informat că rezultatele au indicat prezenţa în corpul sus - numitului a unor substanţe psihoactive - THC - tetrahidrocanabinol, iar după verificarea şi confirmarea calităţii de avocat a inculpatului, apreciind incidente prevederile art. 56 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 38 alin. (1) lit. d) şi 292 C. proc. pen., procurorul s-a sesizat din oficiu sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 336 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, având în vedere că la momentul încheierii procesului-verbal de sesizare din oficiu din 07.10.2022, era cunoscută calitatea de avocat a inculpatului, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.

Din această perspectivă, se constată că nu a existat nicio încălcare a prevederilor legale, care să atragă nulitatea actelor efectuate.

De asemenea, nici nu se invocă şi nici Completul de doi judecători de cameră preliminară nu constată, pe baza materialului probator, desfăşurarea de către autorităţile statului a unor acţiuni de instigare, de determinare la adoptarea şi punerea în aplicare a rezoluţiei infracţionale, care să se încadreze într-o provocare poliţienească, din partea organelor de urmărire penală, a agenţilor statului, dar şi provocarea din partea oricărei persoane private, cu consecinţele prevăzute de art. 102 din C. proc. pen.

Faptul că organele de poliţie au anticipat predispoziţia inculpatului de a comite o nouă încălcare a legislaţiei în materia circulaţiei pe drumurile publice şi acţionând în consecinţă au fost în măsură să surprindă momentul acestei noi încălcări, nu implică încălcarea niciunei dispoziţii legale, ci se încadrează în sfera atribuţiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 218/2002, potrivit cărora "Poliţia Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne şi este instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii".

În aceste condiţii, se apreciază că în cauză nu a fost înfrânt principiul loialităţii administrării probelor, în cadrul urmăririi penale vizându-l pe inculpat, nefiind utilizate strategii sau manopere care să privească administrarea, cu rea-credinţă, a mijloacelor de probă sau care să fi avut ca efect provocarea comiterii unei infracţiuni în vederea obţinerii unui mijloc de probă.

În raport de constatările de mai sus, nu pot fi primite criticile care vizează pretinse falsuri comise de procurorul care a efectuat urmărirea penală, în diferitele acte de procedură întocmite, în care s-a făcut menţiune despre faptul că inculpatul fusese oprit în trafic de către organele de poliţie rutieră, având în vedere că acele menţiuni s-au dovedit a fi reale, faţă de calitatea de poliţist rutier a agenţilor care au participat la oprirea în trafic a inculpatului şi la întocmirea procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.

În egală măsură critica privind etichetarea greşită a înregistrărilor efectuate de către poliţişti cu camerele de tip body-cam (etichetare greşită a acestor DVD-uri ca provenind de la poliţiştii de ordine publică sau de la poliţiştii de la poliţia rutieră) este nerelevantă, atâta vreme cât poliţiştii implicaţi în oprirea inculpatului în trafic, în virtutea art. 179 alin. (1) şi (3) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, au acţionat împreună.

Cu privire la motivul de contestaţie potrivit căruia martorii F., G., H. şi E. ar fi fost audiaţi de către procuror fără încunoştiinţarea inculpatului şi în absenţa apărătorului său, se constată că cei patru martori au fost audiaţi în 02.03.2023. La acel moment, se dispusese deja efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul A. (cu începere din 20.12.2022), însă nu era pusă în mişcare acţiunea penală faţă de acesta.

În data de 04.01.2023, suspectului i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi tot la acea dată, s-a depus delegaţia de asistare/reprezentare a suspectului, de către domnul avocat A.. Cu acea ocazie, apărătorul a solicitat eliberarea de fotocopii de pe materialul de urmărire penală, solicitare încuviinţată prin ordonanţa din 05.01.2023 .

Tot în data de 04.01.2023, apărătorul ales al inculpatului a solicitat în conformitate cu art. 92 C. proc. pen., să fie încunoştinţat cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală ce se va dispune în cauză dosar de urmărire penală).

Potrivit adresei de la dosar de urmărire penală, în 27.02.2023, apărătorul ales al inculpatului a fost înştiinţat despre faptul că în data de 02.03.2023, la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj va avea loc audierea a 4 martori, activităţile fiind programate la orele 10:00, 11.00, 12.00, şi 13.00. Înştiinţarea i-a fost comunicată apărătorului pe email, în 27.02.2023 la ora 14:54, pe adresa de email indicată de apărător în cererea din 4.01.2023 .

În acest context, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că potrivit art. 10 alin. (1), (2) şi 5 din C. proc. pen. părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înşişi sau de a fi asistaţi de avocat şi, totodată, au dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, iar organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal.

Însă, în egală măsură, potrivit alin. (6) al acestui text de lege, "Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege".

Modalitatea în care inculpatul a înţeles să uzeze de drepturile sale prevăzute de art. 83 din C. proc. pen. nu poate fi imputată procurorului, atâta vreme cât i s-a asigurat exercitarea deplină a acestora.

În materia nulităţilor relative, vătămarea nu este prezumată, ci aceasta trebuie dovedită, or inculpatul nu a argumentat care ar fi fost vătămarea efectiv suferită prin arătarea modalităţii în care acuzaţia poate fi combătută în lipsa acestei pretinse încălcări a dreptului la apărare, limitându-se doar la aprecierea că martorii ar fi declarat mincinos. Având în vedere că audierea martorilor a fost înregistrată video, în realitate, ceea ce contestă inculpatul priveşte aptitudinea declaraţiilor martorilor audiaţi de a susţine acuzaţia, care este o apărare de fond şi care va fi analizată la momentul soluţionării acţiunii penale potrivit art. 396 C. proc. pen.

Referitor la respingerea cererilor în probaţiune, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată, în primul rând, că verificările care pot fi efectuate în procedura de cameră preliminară se efectuează din perspectiva legalităţii (pronunţare de către procuror prin ordonanţă motivată) şi nu poate fi efectuată din punct de vedere al pertinenţei, concludenţei şi utilităţii probei.

Se reţine, pe de o parte, că aprecierea asupra pertinenţei, concludenţei şi utilităţii probei în faza de urmărire penală este atributul exclusiv al procurorului, iar cenzura instanţei asupra acestei categorii de probe se realizează în cadrul cercetării judecătoreşti, când probele de la urmărire penală pot fi contestate de către inculpat, care, de altfel, are posibilitatea de a propune noi probe.

Verificând actele dosarului, contrar celor susţinute de către inculpat, se constată că procurorul s-a pronunţat cu privire la cererile formulate de inculpat şi, aşa cum s-a arătat mai sus, în materia nulităţilor relative vătămarea efectiv suferită trebuie dovedită, aspect pe care inculpatul nu l-a individualizat în concret, iar Completul de doi judecători de cameră preliminară, la rândul lui, nu o identifică. În plus, o analiză asupra temeiniciei ordonanţelor emise de procuror excedează cadrului procesual actual, inculpatul având, la acel moment, posibilitatea, de a se adresa procurorului ierarhic superior.

Cu privire la critica inculpatului, vizând greşitele menţiuni din procesele-verbale, catalogate ca fiind falsuri, ale numărului de plicuri găsite în autoturism la controlul acestuia, s-a reţinut că, în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, la dosar de urmărire penală, s-a făcut menţiune despre un plic transparent, scos de inculpatul A. din portiera stânga faţă a autoturismului, care conţine "una pungă de plastic --- şi un plic transparent...".

În procesul-verbal de analiză imagini video, se face vorbire la fila x despre un plic transparent de dimensiuni mici, care a fost înmânat de către inculpat agentului de poliţie, cu menţiunea că activitatea de control s-a finalizat fără a mai fi depistate şi ridicate alte obiecte de interes.

O eventuală neconcordanţă sau nelegalitate între menţiunile din procesele-verbale şi imaginile video de menţionate mai sus, nu face obiectul prezentei cauzei, având săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000.

În ceea ce priveşte la susţinerea inculpatului, vizând pretinsele falsuri din conţinutul ordonanţei de efectuare în continuare a urmăririi penale, din data de 20.12.2022, ordonanţei de începere a urmăririi penale din data de 07.10.2022, procesului-verbal de sesizare din oficiu din data de 07.10.2022 în care se menţionează că la ora 12:17, moment la care inculpatului nu îi fusese recoltată proba de urină, procurorul a fost contactat telefonic de către un poliţist din cadrul biroului rutier care l-a anunţat că poliţia rutieră a procedat la oprirea în trafic a numitului A., judecătorul de cameră preliminară nu a găsit nicio neregulă.

Aşadar, se reţine că, în mod corect, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a constatat că acest aspect nu conţine nicio eroare privind momentul orar iniţial, atâta vreme cât procurorul a făcut referire, în ordine cronologică, a faptului că a fost contactat telefonic de către lucrătorul de poliţie E., care l-a informat despre oprirea în trafic a inculpatului şi despre testarea inculpatului cu aparatul etilotest, respectiv despre refuzul acestuia de a fi testat cu aparatul drugtest.

În ceea ce priveşte procesul-verbal de control al autovehiculului, cu referire la pretinsa alegere nelegală a martorului asistent şi la împrejurarea că martorul nu şi-a recunoscut una din semnăturile depuse pe procesul-verbal, aşa cum în mod corect a reţinut judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă, percheziţia unui vehicul se efectuează în conformitate cu prevederile art. 167 C. proc. pen., care fa trimitere la necesitatea îndeplinirii condiţiilor de la art. 165 alin. (2) C. proc. pen. şi la procedura prev. de art. 162, 165 şi 166 C. proc. pen., cu legătură la efectuarea percheziţiei corporale şi doar cele referitoare la efectuarea percheziţiei domiciliare, în cazurile prevăzute de art. 159 alin. (11) şi alin. (15) C. proc. pen., este necesară prezenţa unui martor asistent şi, din acest motiv, nu are consecinţe asupra legalităţii procedeului utilizat. De altfel, acest aspect nu interesează în prezenta cauză, care are ca obiect trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen.

Contestatorul inculpat a mai invocat şi faptul că a existat o rea-credinţă a agentului de poliţie H. care a însoţit inculpatul şi care ar fi încercat să determine medicul examinator să consemneze, în mod neconform cu realitatea, că inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice, însă, Completul de doi judecători de cameră preliminară constată că aceste susţineri sunt simple speculaţii, nesusţinute de probe, în condiţiile în care, din materialul probator administrat în faza de urmărire penală rezultă că medicul examinator a precizat în scris, în mod explicit, la finalul fişei de examinare clinică, faptul că inculpatul a refuzat recoltarea de sânge şi a fost de acord cu examenul clinic şi cu recoltarea probei de urină .

Ultimul motiv de contestaţie invocat de către inculpat se referă la faptul că procurorul ar fi trunchiat înregistrarea audio-video a declaraţiei de suspect a numitului A. din data de 04.04.2023, oprind filmarea înainte de a se finaliza audierea sa, în calitate de suspect, fără a înregistra momentul citirii declaraţiei şi refuzul semnării acesteia. Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine că, deşi se invocă o încălcare a dispoziţiilor art. 110 alin. (5) C. proc. pen., inculpatul nu a arătat care a fost vătămarea adusă prin faptul că înregistrarea audio-video a fost oprită, pentru a putea aprecia asupra incidenţei dispoziţiilor art. 282 alin. (1) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, inculpatul are dreptul de a da declaraţie în faţa instanţei de judecată şi de a propune proba constând în audierea înregistrării video a audierii sale potrivit art. 83 lit. a) şi d) C. proc. pen.

Pentru aceste motive, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 4/2024 din data de 23 mai 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

Va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 06 martie 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

Va obliga contestatorul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 4/2024 din data de 23 mai 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 06 martie 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 03 decembrie 2024.