Recognition of foreign criminal judgment and transfer of conviction: irrelevance of convict's refusal where domicile and expulsion order exist under mutual recognition framework

Şedinţa publică din data de 02 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 28/F din data de 13 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti având ca obiect transferarea persoanei condamnate A..

S-a recunoscut şi s-a dispus punerea în executare a sentinţei nr. 24G226 din data de15.10.2024, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur, Regatul Belgiei, definitivă la data de 16.10.2024.

S-a dispus transferul condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei totale de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat prin efracţie şi participarea la un grup criminal organizat, prevăzute de C. pen. român ca infracţiunea de furt calificat în art. 228-229 alin. (1) din C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat în art. 367 din C. pen.

S-a dedus perioada de zile închisoare executate în perioada 15.06.2022-16.06.2022 şi de la data de 04.07.2024 la zi.

Onorariul pentru avocat oficiu a rămas în sarcina statului şi s-a achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare efectuate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune această soluţie, prima instanţă a constatat că, prin sesizarea înregistrată sub nr. de dosar x/2025 la data de 13.01.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat instanţei, recunoaşterea hotărârii penale nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur, rămasă definitivă la data de 16.10.2024 şi transferarea într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei închisorii aplicată de statul solicitant persoanei condamnate A..

Din examinarea conţinutului certificatului prev. de art. 4 din Decizia cadru 2008/909/JAI şi a documentelor comunicate de statul de condamnare, s-a constatat că prin hotărârea penală nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur, rămasă definitivă la data de 16.10.2024, s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt organizat prin efracţie şi participarea la un grup criminal organizat.

Din verificările efectuate în aplicaţia informatizată aparţinând Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor a rezultat că persoana condamnată figurează cu următoarele date de stare civilă: A..

S-a reţinut că potrivit menţiunilor din cuprinsul certificatului, persoana condamnată A. a fost audiată de autorităţile belgiene în vederea exprimării consimţământului de a executa pedeapsa în România, declarând cu această ocazie că nu este de acord să fie transferată în România.

Astfel, conform procesului-verbal întocmit la data de 09.01.2025 şi a fişei de cazier judiciar, a rezultat că persoana condamnată A. nu a fost urmărită şi judecată în România pentru faptele care fac obiectul hotărârii penale pronunţată de autorităţile judiciare belgiene în prezenta cauză.

Prin interogarea bazei de date ECRIS Global Persons Search, pentru a verifica dacă susnumitul este cercetat pe teritoriul României, rezultatul a confirmat că, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, numitul A. a fost trimis în judecată, la data de 06.09.2022, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., iar în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, numitul A. a fost trimis în judecată, la data de 13.03.2017, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c), d) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.

Potrivit legislaţiei belgiene, persoana condamnată are posibilitatea de a solicita eliberarea condiţionată după executarea unei treimi din durata pedepsei aplicate, decizie care trebuie luată de către Tribunalul pentru aplicarea pedepselor.

Totodată, s-a reţinut că persoana condamnată este în prezent în detenţie pe teritoriul Regatului Belgiei, iar pedeapsa va fi executată integral la data de 03.07.2027. Persoana în cauză a executat deja 1 (una) zile de detenţie anterioară, în perioada 15.06.2022-16.06.2022. De asemenea, din actele înaintate de autorităţile belgiene a rezultat că faţă de persoana condamnată A., cetăţean român, cu domiciliul în România, s-au dispus obligarea de a părăsi teritoriul belgian şi interdicţia de intrare pe teritoriul belgian.

Persoana condamnată A. a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunţată hotărârea menţionată mai sus.

Examinând materialul cauzei, Curtea a constatat că sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004 republicată pentru a se dispune recunoaşterea sentinţei penale de condamnare şi continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Astfel, din documentele comunicate de autorităţile statului solicitant a rezultat că, prin hotărârea penală nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur, rămasă definitivă la data de 16.10.2024, s-a dispus condamnarea numitului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt organizat prin efracţie şi participarea la un grup criminal organizat, stabilindu-se ca acesta să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În fapt, s-a reţinut că, la Chapelle-lez-Herlaimont, la datele de 24 şi 25 noiembrie 2019, A. şi alte 9 persoane au sustras în mod fraudulos diverse obiecte, inclusiv diverse metale şi unelte, creând în sarcina B. un prejudiciu în valoare totală de 5.426,80 euro. Infracţiunea de furt a fost săvârşită prin efracţie.

Prin conexitate, la 30 noiembrie 2019, în Waremme, tot prin efracţie, persoana în cauză, împreună cu alte 4 persoane, a sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte şi numerar, creând în sarcina C. un prejudiciu total în valoare totală de 8.153,8 euro.

Prin conexitate, la 18 noiembrie 2019, la Liege, prin efracţie, persoana în cauză, împreună cu alte 2 persoane, a sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte, inclusiv cabluri de cupru în valoare totală de 4.600 euro, ce aparţineau D..

Prin conexitate, la Huy, în noaptea de 14 spre 15 ianuarie 2020, prin efracţie, persoana condamnată şi alte 7 persoane, au sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte, creând în sarcina E. un prejudiciu total în valoare de 10.642 euro.

Prin conexitate, la Louviere, în noaptea de 8 spre 9 februarie 2020, prin efracţie, persoana condamnată, împreună cu alte 6 persoane, a sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte, creând în sarcina F. un prejudiciu în valoare totală de 17.216,90 euro.

Prin conexitate, la Seraing şi alte locuri din Regat, între 1 septembrie 2019 şi 20 februarie 2020, persoana în cauză a fost membră a unei asociaţii înfiinţate în scopul comiterii de infracţiuni împotriva persoanelor şi proprietăţilor.

Curtea a reţinut că sentinţa de condamnare a rămas definitivă la data de 16.10.2024, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată s-a constatat îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 167 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) din C. pen. şi al infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., iar persoana condamnată ar fi fost sancţionabilă şi potrivit legislaţiei române.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că persoana transferabilă este cetăţean român, cu domiciliul în România, fiind astfel îndeplinită condiţia prev. de 167 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a mai reţinut împrejurarea că persoana condamnată nu este de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România, nefiind astfel îndeplinită şi condiţia prev. de art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, prin urmare nu poate fi cercetată sau sancţionată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracţiune săvârşită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, în afară de cazul în care va fi incident unul dintre cazurile prevăzute la art. 169 din Legea nr. 302/2004 (regula specialităţii).

Din verificările efectuate de procuror în temeiul art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată a rezultat că persoana condamnată nu a fost urmărită şi judecată în România pentru faptele care fac obiectul sentinţei penale pronunţate de autorităţile belgiene şi nici nu este cercetată în prezent pentru faptele pentru care a fost condamnată prin sentinţa pentru care se solicită recunoaşterea.

Astfel, din analiza înscrisurilor prezentate curtea a reţinut că nu este incident niciunul din motivele de refuz prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 rep., în condiţiile în care: persoana nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale; persoana nu a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale; persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; pedeapsa nu a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române; potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecată; potrivit legii române, nu a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei.

Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile solicitante a rezultat că persoana transferabilă a executat 146 zile de închisoare până la data de 27.11.2024, din totalul de 1095 de zile închisoare, pedeapsă stabilită prin hotărârea penală nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur, rămasă definitivă la data de 16.10.2024.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termenul prevăzut de lege, persoana condamnată A.. Prin motivele de apel, înaintate prin mail la data de 28 martie 2025, persoana transferabilă a arătat că refuză predarea sa în România deoarece are probleme cu cetăţeni de etnie rromă din penitenciar care îl forţează să le dea ţigări cu dobândă, dar şi cu gardienii care îl bat fără motiv. Totodată, a arătat că nu are niciun ajutor în România.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 28.03.2025, sub nr. x/2025, fiind fixat termen la data de 02.04.2025 fără citarea apelantului care se află încarcerat într-un penitenciar din Belgia şi cu asigurarea apărării obligatorii pentru acesta.

Concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul persoana condamnată şi de reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., raportat la dispoziţiile legale incidente şi prin prisma actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Se notează că cererea dedusă judecăţii are ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a cetăţeanului român A. la pedeapsa închisorii, pronunţată de instanţa din Belgia, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată Hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român.

Conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, Obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

În raport de aceste dispoziţii, verificând sentinţa penală nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur, Regatul Belgiei, definitivă la data de 16.10.2024, privindu-l pe cetăţeanul român A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin sentinţa penală nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur, Regatul Belgiei, definitivă la data de 16.10.2024, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt organizat prin efracţie şi infracţiunii de participare la un grup criminal organizat.

În fapt, prin sentinţa penală nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur, Regatul Belgiei, s-a reţinut că persoana transferabilă A. a comis o serie de furturi prin efracţie şi în conexitate, după cum urmează:

- la datele de 24 şi 25 noiembrie 2019, în Chapelle-lez-Herlaimont, cetăţeanul român A. şi alte 9 persoane, au sustras în mod fraudulos diverse obiecte, inclusiv diverse metale şi unelte, creând în sarcina B. un prejudiciu în valoare totală de 5.426,80 euro. Infracţiunea de furt a fost săvârşită prin efracţie;

- la data de 30 noiembrie 2019, în Waremme, tot prin efracţie, persoana în cauză, împreună cu alte 4 persoane, au sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte şi numerar, creând în sarcina C. un prejudiciu total în valoare totală de 8.153,8 euro;

- la data de 18 noiembrie 2019, în Liege, prin efracţie, persoana în cauză, împreună cu alte două persoane, au sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte, inclusiv cabluri de cupru în valoare totală de 4.600 euro, ce aparţineau D.;

- în noaptea de 14 spre 15 ianuarie 2020, în Huy, prin efracţie, persoana condamnată şi alte 7 persoane, au sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte, creând în sarcina E. un prejudiciu total în valoare de 10.642 euro;

- în noaptea de 8 spre 9 februarie 2020, în Louviere, prin efracţie, persoana condamnată, împreună cu alte 6 persoane, au sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte, creând în sarcina F. un prejudiciu în valoare totală de 17.216,90 euro;

Totodată, s-a reţionut că între 1 septembrie 2019 şi 20 februarie 2020, în Seraing şi alte locuri din Regat, persoana în cauză a fost membră a unei asociaţii înfiinţate în scopul comiterii de infracţiuni împotriva persoanelor şi proprietăţilor.

În raport cu situaţia de fapt reţinută în cuprinsul hotărârii pronunţate de autorităţile din Belgia, se constată că şi cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. având corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunea de furt calificat în art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen. român şi infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 din C. pen. român.

Persoanei transferabile nu i-a fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social, iar cu privire la persoana sa nu s-ar putea reţine vreun motiv de impunitate în condiţiile în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.

Sub aspectul sancţiunii aplicate, din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (aflat la dosar curte), se observă că, pentru săvârşirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, în regim de detenţie, iar natura şi cuantumul corespund cu legislaţia română, nefiind depăşit maximul prevăzut de lege.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetăţean român, conform menţiunilor din certificat şi aşa cum rezultă din procesul-verbal din 09.01.2025 prin care s-au efectuat verificări în aplicaţia DEPABD şi din fişa de cazier judiciar aflată la dosar .

Referitor la condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reţine că, apelantul nu şi-a dat acordul să execute în România pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare belgiene, însă consimţământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în municipiul Bucureşti.

Mai mult, cu privire la persoana condamnată A. autorităţile belgiene au dispus, prin Ordinul de părăsire a teritoriului din data de 29.07.2024, expulzarea din Regatul Belgiei şi interdicţia de reintrare pentru o perioadă de 10 ani .

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei).

Aspectele invocate de apelant, referitoare la faptul că nu doreşte să execute pedeapsa în România deoarece ar exista probleme cu cetăţeni de etnie rromă din penitenciar, care l-ar constrânge să le furnizeze ţigări, ori că ar putea fi agresat de gardienii penitenciarului fără un motiv real, nu se încadrează în motivele de refuz prevăzute de legea specială. Pe de altă parte, aceste susţineri au un caracter subiectiv şi nu afectează legalitatea hotărârii pronunţate de autorităţile belgiene, nefiind relevante pentru obiectul prezentei proceduri.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de prima instanţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 28/F din data de 13 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 28/F din data de 13 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 aprilie 2025.