Transfer of convicted Romanian citizen from Austrian to Romanian prison: mandatory consent exception under Art. 167(1)(d) Law 302/2004 when citizen faces expulsion

Şedinţa publică din data de 02 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 17 din data de 13 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A..

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale din data de 09.02.2024 a Tribunalului de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, pronunţată în dosarul nr. x Hv 5/24b, rămasă definitivă la aceeaşi dată, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1096 zile închisoare pentru săvârşirea a şase infracţiuni de trafic de droguri, prev. de art. 27 şi art. 28 din Legea stupefiantelor, faptă ce îşi găseşte corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 1096 zile închisoare.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dedus din pedeapsa de 1096 zile închisoare perioada deja executată, respectiv 350 de zile la data de 12.12.2024 şi de la data de 12.12.2024, la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 1108 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu B., conform delegaţiei nr. 542/11.02.2024, ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în fondurile Baroului Suceava.

Pentru a dispune această soluţie, prima instanţă a constatat că, prin adresa nr. x/15.01.2025, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în conformitate cu prevederile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Austria prin care s-a solicitat transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 1096 zile închisoare aplicată pentru săvârşirea a mai multor infracţiuni de trafic de droguri.

La data de 07.02.2025 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a înregistrat, sesizarea nr. 840/II-5/2025 din data de 05.02.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava privind cererea de transfer mai sus arătată, formulată în aplicarea prevederilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În motivarea cererii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a arătat că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1096 zile închisoare aplicată prin sentinţa din 09.02.2024 a Tribunalului de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, pronunţată în dosarul nr. x Hv 5/24b, definitivă la aceeaşi dată, pentru săvârşirea a şase infracţiuni de trafic de droguri, prev. de art. 27 şi art. 28 din Legea stupefiantelor, constând în aceea că, acesta şi C., acţionând în colaborare conştientă şi voită în calitate de complici, au dat în mod ilicit altor oameni droguri într-o cantitate care a depăşit de 25 de ori cantitatea limită (art. 28 b din Legea stupefiantelor) prin aceea că în perioada din aproximativ luna aprilie 2023 până pe 28 decembrie 2023 aproximativ 20,4 kg de plante de canabis cu o puritate de aproximativ 0,87% Delta-9-THC şi 11,41% THCA către D. (în total aproximativ 10 kg de plante de canabis) şi către separat urmăriţii E. (în total aproximativ 5 kg de plante de canabis), F. (în total aproximativ 2.800 g de plante de cannabis), G., H., I., J., K., L., M., N., O. precum şi către clienţi până în prezent necunoscuţi; aproximativ pe 24 decembrie 2023 până la punerea în siguranţă pe 28 decembrie 2023 a procurat şi deţinut droguri într-o cantitate care depăşeşte cantitatea limită (art. 28b din Legea stupefiantelor), şi anume 1.976,2 g de plante de canabis şi 21,8 g de răşină de canabis cu o puritate de 22,3 +- 01,2 gram de Delta 9-THC şi 292 g +- 15 g THCA, având intenţia că aceste droguri să fie puse în circulaţie, infracţiunile.

S-a mai arătat că din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătoreşti nu este contrară principiului non bis in idem, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni sau pentru altă infracţiune decât cele pentru care a fost pronunţată hotărârea transmisă de statul emitent şi nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Totodată, persoana condamnată nu şi-a dat acordul de a fi transferată în România, motivat de faptul că în Austria este deţinut în condiţii mai bune de detenţie, poate lucra şi s-a stabilit acolo.

Analizând certificatul şi documentele anexate comunicate de statul de condamnare în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (1) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, aşa cum a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 27.05.2019, Curtea a reţinut ca prin sentinţa penală din data de 09.02.2024 a Tribunalului de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, pronunţată în dosarul nr. x Hv 5/24b, rămasă definitivă la aceeaşi dată, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1096 zile închisoare pentru săvârşirea a şase infracţiuni de trafic de droguri, prev. de art. 27 şi art. 28 din Legea stupefiantelor, faptă ce îşi găseşte corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Curtea a reţinut că în prezent, A. execută pedeapsa de 1096 zile închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa mai sus amintită într-un penitenciar din Republica Austria.

Prin urmare, având în vedere cererea autorităţilor din Republica Austria de recunoaştere şi executare în România a hotărârii judecătoreşti de condamnare pronunţate în Republica Austria faţă de A. şi de transfer a condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei închisorii, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată.

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prev. de art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Verificând condiţiile speciale de recunoaştere prev. de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu privire la cererea de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti privindu-l pe A., Curtea a constatat că acestea sunt îndeplinite în sensul că:

- sentinţa penală din data de 09.02.2024 pronunţată de Tribunalul de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, în dosarul nr. x Hv 5/24b, este definitivă şi executorie;

- fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1096 zile închisoare cetăţeanului român A. ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- A. este cetăţean român;

- nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare obligatorii prev. de art. 163 alin. (1) lit. a)-g), alin. (2) Legea nr. 302/2004 (A. nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnat de Republica Austria, şi nici nu a fost condamnat într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale; persoana condamnată A. nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală, nu face parte dintre persoanele care nu răspund penal potrivit legii române; pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. nu constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România; potrivit legii române nu a intervenit prescripţia executării pedepsei; persoana condamnată a fost personal prezentă la judecată; potrivit legii române nu a intervenit amnistia, graţierea ori dezincriminarea faptei), ori vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare facultative prev. de art. 163 alin. (3) (persoana condamnată A. nu este cercetată în România pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnată în Republica Austria; statul emitent nu a respins cererea formulată în temeiul art. 170 alin. (1) din Legea nr. 302/2004).

Deşi persoana condamnată A. nu este de acord să execute pedeapsa în România (potrivit menţiunilor din Certificat), conform art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, consimţământul acesteia nu este necesar când persoana condamnată este cetăţean român şi, deşi, nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Astfel, s-a constatat că lipsa consimţământului persoanei condamnate nu împiedică transferul acesteia în România în vederea continuării executării pedepsei.

Aşadar, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea ne. 302/2004 pentru recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei de condamnare pronunţată faţă de cetăţeanul român A. şi că pedeapsa de 1096 de zile închisoare la care a fost condamnat acesta nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea română pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat (infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani).

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termenul prevăzut de lege, persoana condamnată A., fără a indica în scris motivele de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 28.03.2025, sub nr. x/2025, fiind fixat termen la data de 02.04.2025 fără citarea apelantului care se află încarcerat într-un penitenciar din Austria şi cu asigurarea apărării obligatorii pentru acesta.

Concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul persoana condamnată şi de reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., raportat la dispoziţiile legale incidente şi prin prisma actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

În raport de aceste dispoziţii, verificând sentinţa penală din data de 09.02.2024 pronunţată de Tribunalul de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, în dosarul nr. x Hv 5/24b, definitivă la aceeaşi dată, privindu-l pe cetăţeanul român A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin sentinţa penală din data de 09.02.2024 pronunţată de Tribunalul de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, în dosarul nr. x Hv 5/24b, definitivă la aceeaşi dată, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1096 zile închisoare, pentru săvârşirea a şase infracţiuni de trafic de droguri, prev. de art. 27 şi art. 28 din Legea stupefiantelor.

În fapt, prin sentinţa penală din data de 09.02.2024 pronunţată de Tribunalul de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, s-a reţinut că, cetăţeanul român C., acţionând în colaborare conştientă şi voită în calitate de complici, au dat în mod ilicit altor oameni droguri într-o cantitate care a depăşit de 25 de ori cantitatea limită (art. 28 b din Legea stupefiantelor) prin aceea că în perioada aprilie 2023 - 28 decembrie 2023, a dat aproximativ 20,4 kg de plante de canabis, cu o puritate de aproximativ 0,87% Delta-9-THC şi 11,41% THCA, numitului D. (în total aproximativ 10 kg de plante de canabis) şi separat către urmăriţii E. (în total aproximativ 5 kg de plante de canabis), F. (în total aproximativ 2.800 g de plante de cannabis), G., H., I., J., K., L., M., N., O., precum şi către clienţi până în prezent necunoscuţi. Totodată, din data de 24 decembrie 2023 până la punerea în siguranţă pe 28 decembrie 2023, a procurat şi deţinut droguri într-o cantitate care depăşeşte cantitatea limită (art. 28b din Legea stupefiantelor), şi anume 1.976,2 g de plante de canabis şi 21,8 g de răşină de canabis cu o puritate de 22,3 +- 01,2 gram de Delta 9-THC şi 292 g +- 15 g THCA, având intenţia că aceste droguri să fie puse în circulaţie.

În raport cu situaţia de fapt reţinută în cuprinsul hotărârii pronunţate de autorităţile din Austria, se constată că şi cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. având corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Persoanei transferabile nu i-a fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social, iar cu privire la persoana sa nu s-ar putea reţine vreun motiv de impunitate în condiţiile în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.

Sub aspectul sancţiunii aplicate, din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (aflat la dosar curte), se observă că, pentru săvârşirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 1096 zile închisoare, în regim de detenţie, iar natura şi cuantumul corespund cu legislaţia română, nefiind depăşit maximul prevăzut de lege.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetăţean român, conform menţiunilor din certificat şi aşa cum rezultă din fişa de cazier aflată la dosar .

Referitor la condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reţine că, apelantul nu şi-a dat acordul să execute în România pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare austriece, însă consimţământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în satul Bălineşti, str. x, comuna Grămeşti, judeţul Suceava.

Mai mult, cu privire la persoana condamnată A. autorităţile austriece au dispus, prin hotărârea oficiului federal pentru străini şi azil din data de 03.05.2024, nr. x, interdicţia de reşedinţă limitată pe durată de 5 ani, obligatorie din punct de vedere juridic la 5 iunie 2024 (conform menţiunii din certificat - dosar curte).

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei).

În ceea ce priveşte condiţiile de detenţie invocate de persoana transferabilă, instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 4 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, executarea pedepselor privative de libertate se realizează cu respectarea demnităţii umane şi în conformitate cu dispoziţiile C. pen. şi a C. proc. pen.

Deşi, anterior, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancţionat condiţiile de detenţie (e.g. cauza Polgar contra României, cererea nr. x/19, hotărârea din 20 iulie 2021, cauza Rezmiveş şi alţii împotriva României, cererile nr. 61467/12, 39516/13, 48231/13 şi 68191/13, hotărârea din 20 aprilie 2017), în prezent, obligaţiile asumate de statul român şi punerea acestora în practică au condus la modificări în realitatea mediului carceral, în sensul îmbunătăţirii condiţiilor specifice şi asigurării respectării drepturilor fundamentale ale persoanelor private de libertate.

Sub acest aspect, relevante sunt dispoziţiile art. 1 din Ordinul de ministru nr. 2772/C/2017 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate prin care s-a stabilit că spaţiile destinate cazării persoanelor private de libertate trebuie să respecte demnitatea umană şi să întrunească standardele minime sanitare şi de igienă, ţinându-se cont de suprafaţa de locuit, volumul de aer, iluminare, sursele de încălzire şi ventilaţie, prin raportare la condiţiile climatice. Acest ordin a fost ulterior modificat prin Ordinul nr. 796/2020 pentru modificarea şi completarea Normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.772/C/2017, stabilindu-se condiţii de detenţie la nivelul standardelor internaţionale, astfel încât să nu fie încălcată demnitatea umană.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că transferarea într-un penitenciar din România nu poate agrava situaţia persoanei condamnate, autorităţile române preocupându-se şi realizând îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie.

Pe de altă parte, nici aspectele invocate de apelant, referitoare la faptul că acesta este stabilit în Austria şi are posibilitatea de a-şi găsi de lucru acolo, nu se încadrează în motivele de refuz prevăzute de legea specială.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de prima instanţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 17 din data de 13 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 17 din data de 13 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 aprilie 2025.