Recognition of German criminal sentence under mutual trust: waiver of consent requirement for Romanian citizens residing in executing state

Şedinţa publică din data de 27 martie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 29/2025 din data de 28 februarie 2025 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania şi, constatând îndeplinite condiţiile prev.de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 10 NBs 424 Js 4775/23 pronunţată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, definitivă la 31.05.2024, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea a şase infracţiunii de complicitate la tentativa de furt şi două infracţiuni de tentativă de furt, prev. de art. 242 (1), 243 (1) teza 2 StGb din C. pen. german, 22, 23, 27, 49 (1), 53 StGB, care au corespondent în legislaţia penală română în disp.art. 48 din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., referitoare la complicitatea la tentativa la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în formă continuată.

A dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare şi deducerea, din pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, a perioadei executate de la data de 27.02.2023 la 19.01.2024.

Totodată, a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, prin sesizarea nr. 2174/II/5/2025 din 18.02.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2025 la data de 20 februarie 2025 s-a solicitat admiterea cererii formulate de către autorităţile judiciare germane de recunoaştere a sentinţei penale nr. 10NBs 424 Js 4775/23 pronunţată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, definitivă la 31.05.2024 şi transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

În motivare s-a arătat că, prin adresa nr. x/04.02.2025, Ministerul Justitiei, Direcţia Drept International şi Cooperare Judiciară a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova certificatul emis conform Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI de autorităţile judiciare germane, prin care se solicită recunoaşterea sentinţei penale nr. 10NBs 424 JS 4775/23, pronuntată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, definitivă la 31.05.2024, împotriva cetăţeanului român A. şi arestarea provizorie a persoanei condamnate, în vederea executării într-un penitenciar din România a restului din pedeapsa de 669 zile închisoare aplicată prin această hotărâre.

Din documentele înaintate de autorităţile germane a rezultat că, prin hotărârea sus-menţionată, cetăţeanul român A. fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 10 luni (echivalentul a 669 zile) închisoare pentru săvârşirea a opt infractiuni de complicitate la tentativă de furt (în 6 cazuri) şi tentativă de furt (în două cazuri), prev. de art. 242 (l), 243 (l) teza 2 StGB din C. pen. german, 22, 23, 27, 49 (l), 53 StGb.

Faptele constau în aceea că, persoana condamnată l-a ajutat pe numitul B., urmărit penal într-o altă cauză, să comită mai multe infracţiuni, conducându-l la locul săvârşirii şi asigurând paza locului, intervenind asupra dispozitivelor de tip ATM ale unor sucursale bancare, prin retragerea de la bancomat a unei sume de bani, care a permis deschiderea fantei de eliberare a numerarului şi montarea în interiorul acesteia a unui dispozitiv tip "gheară". Cu ajutorul acestui dispozitiv, inculpatul a împiedicat eliberarea numerarului către clienţii băncii, apoi a încercat să deschidă în mod neautorizat ATM-ul respectiv pentru a extrage numerarul astfel reţinut.

În cuprinsul certificatului s-a menţionat faptul că persoana condamnată a fost prezentă la procesul penal în urma căruia a fost condamnat. De asemenea, s-a arătat că faptele descrise au corespondent în legea română în disp. art. 48 din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., referitoare la complicitatea la tentativă la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în formă continuată.

Potrivit certificatului, persoana condamnată se află în prezent în România şi nu a putut fi audiată pentru a consimţi la transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului.

Totodată, în cuprinsul certificatului s-a arătat că persoana condamnată a executat în Germania 327 zile de închisoare, în arest preventiv, până la data de 19.01.2024 când a fost eliberată şi s-a întors în România, autoritatea solicitantă, formulând cerere de arestare provizorie a acesteia sau de luare a măsurilor pentru a se asigura că aceasta rămâne pe teritoriul României până la pronunţarea hotărârii de recunoaştere şi executare a pedepsei.

De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind recunoaşterea deciziei antereferite.

Analizând cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania, precum şi actele de la dosar, curtea a reţinut că sentinţa penală nr. 10 NBs 424 Js 4775/23 pronunţată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, definitivă la 31.05.2024, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea a şase infracţiuni de complicitate la tentativa de furt şi două infracţiuni de tentativă de furt, prev. de art. 242 (1), 243 (1) teza 2 StGb din C. pen. german, 22, 23, 27, 49 (1), 53 StGB.

Cu privire la situaţia de fapt, prin hotărârea de condamnarea s-a reţinut că, persoana condamnată l-a ajutat pe numitul B., urmărit penal într-o altă cauză, să comită mai multe infracţiuni, conducându-l la locul săvârşirii şi asigurând paza locului, intervenind asupra dispozitivelor de tip ATM ale unor sucursale bancare, prin retragerea de la bancomat a unei sume de bani, care a permis deschiderea fantei de eliberare a numerarului şi montarea în interiorul acesteia a unui dispozitiv tip "gheară". Cu ajutorul acestui dispozitiv, inculpatul a împiedicat eliberarea numerarului către clienţii băncii, apoi a încercat să deschidă în mod neautorizat ATM-ul respectiv pentru a extrage numerarul astfel reţinut.

S-a mai reţinut că a ajutat, în modul descris anterior, la comiterea următoarelor fapte: în perioada 06-10 august 2022 a asigurat paza locului în timp ce inculpatul B. a intervenit la ATM-ul din sucursala C. din Dresda; anterior datei de 27.08.2022 inculpatul B. a intervenit la ATM-urile 9196 şi 9118 ale sucursalei C. din Dresda; anterior datei de 27.08.2022 inculpatul B., cu ajutorul persoanei condamnate A., a intervenit la ATM-urile 9006 şi 9191 ale sucursalei C. din Dresda; anterior datei de 28.08.2022 inculpatul B., cu ajutorul persoanei condamnate A., a intervenit la ATM-ul 4219 al D. din Dresda; anterior datei de 28.08.2022 inculpatul B., cu ajutorul persoanei condamnate A., a intervenit la ATM-ul 9117 al C. din Dresda; anterior datei de 28.08.2022 inculpatul B., cu ajutorul persoanei condamnate A., a intervenit la ATM-ul 4218 al D. din Dresda; anterior datei de 12.09.2022 persoana condamnată A. a intervenit la ATM-ul 9117 al C. din Dresda cu dispozitivul descris anterior, pentru a sustrage numerarul reţinut în interiorul bancomatului; dispozitivul instalat în bancomat a fost confiscat în cursul zilei de 13.09.2022; anterior datei de 12.09.2022 persoana condamnată A. a intervenit la ATM-ul 9006 al C. din Dresda cu dispozitivul descris anterior, pentru a sustrage numerarul reţinut în interiorul bancomatului; dispozitivul instalat în bancomat a fost confiscat în cursul zilei de 13.09.2022.

În raport cu faptele reţinute în hotărârea definitivă de condamnare, curtea a constatat îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, reţinând că faptele persoanei condamnate au corespondent şi în legislaţia penală română, în disp.art. 48 din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., referitoare la complicitate la tentativă la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în formă continuată.

Curtea a mai constatat că persoana condamnată A. are domiciliul în România şi este cetăţean român, din cuprinsul certificatului reieşind că acesta se află în prezent în România. Totodată, a reţinut că persoana condamnată a fost prezentă personal la procesul în urma căruia s-a pronunţat hotărârea anterior menţionată şi nu a fost de acord să execute într-un penitenciar din România pedeapsa aplicată prin sentinţa mai sus menţionată, solicitând executarea pedepsei în Germania.

De asemenea, a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem, iar persoana condamnată nu figurează în prezent ca fiind cercetată în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească în statul emitent.

Faţă de aceste împrejurări, Curtea de Apel Craiova a constatat că a fost legal învestită cu sesizarea formulată de autorităţile judiciare din Germania privind recunoaşterea sentinţei penale nr. 10 NBs 424 Js 4775/23 pronunţată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, definitivă la 31.05.2024, în vederea executării de către persoana condamnată A. a pedepsei închisorii de 1 an şi 10 luni închisoare într-un penitenciar din România.

În ceea ce priveşte procedura de recunoaştere şi executare a pedepsei, curtea a reţinut că obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine.

A constatat astfel că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, întrucât hotărârea este definitivă şi executorie, fapta pentru care a fost aplicată pedeapsa are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de complicitate la tentativa la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în formă continuată, persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României.

Curtea a mai reţinut că persoana condamnată A. a executat din pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare perioada de la 27.02.2023 până la data de 22.03.2023, în baza mandatului european de arestare emis de Judecătoria Dresda la data de 02.02.2023, când a fost extrădată în Germania, iar ulterior acestei date s-a aflat în arest preventiv în Germania până la data de 19.01.2024 când a fost eliberat din arest preventiv, iar în prezent persoana condamnată se află la adresa de domiciliu din România.

Totodată, a apreciat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva sentinţei nr. 29/2025 din data de 28 februarie 2025 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat apel persoana condamnată A., fără a motiva în scris calea de atac promovată.

Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelant a susţinut că nu este îndeplinită condiţia specială de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti străine prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că apelantul persoană condamnată nu a consimţit la executarea pedepsei în România.

Examinând actele dosarului şi hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecăţii are ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a cetăţeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunţată de o instanţă din Austria, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată "Hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român".

De asemenea, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie.

Din certificatul întocmit de autorităţile judiciare germane rezultă că sentinţa penală nr. 10 NBs 424 Js 4775/23 pronunţată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea a şase infracţiunii de complicitate la tentativa de furt şi două infracţiuni de tentativă de furt, prev. de art. 242 (1), 243 (1) teza 2 StGb din C. pen. german, 22, 23, 27, 49 (1), 53 StGB., a rămas definitivă la data de 31.05.2024 prin Sentinţa Înaltei Curţi Regionale Dresda.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte).

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. de către autorităţile judiciare germane au corespondent în legislaţia penală română în disp.art. 48 din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., referitoare la complicitate la tentativă la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în formă continuată.

c) persoana condamnată are cetăţenie română.

Din actele dosarului rezultă că persoană condamnată A. este cetăţean român, cu domiciliul în mun. Craiova, judeţul Dolj.

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Înalta Curte reţine că din actele dosarului rezultă că apelantul persoană condamnată A. este cetăţean român şi trăieşte efectiv pe teritoriul României, motiv pentru care acordul acestuia nu mai este necesar, iar condiţia supusă analizei este îndeplinită.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Verificând motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

În acest sens, se reţine că apelantul persoana condamnată A. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripţia executării pedepsei; apelantul a fost prezent la judecată în statul de condamnare, conform menţiunilor din certificatul emis de autorităţile judiciare germane; nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptelor, iar persoana condamnată nu este cercetată pe teritoriul ţării pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnat de către autorităţile judiciare austriece.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. şi executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 10 NBs 424 Js 4775/23 pronunţată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, definitivă la 31.05.2024.

Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.".

Examinând dispozitivul sentinţei penale apelate, se observă că prima instanţă a dispus următoarele: "Deduce din pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare perioada executată de la data de 27.02.2023 la 19.01.2024..".

Din verificările efectuate de Înalta Curte rezultă că persoana condamnată A. se află în arest preventiv, pe o durată de 30 zile, conform mandatului nr. x/28.02.2025 emis în baza încheierii nr. 9 din data de 28.02.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025 al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Astfel, Înalta Curte va reţine că se va deduce din pedeapsa aplicată de 1 an şi 10 luni închisoare perioada executată de la data de 27.02.2023 la 19.01.2024 şi de la 28.02.2025 la zi.

Pentru considerentele expuse, constatând hotărârea atacată temeinică şi legală, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei nr. 29/2025 din data de 28 februarie 2025 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va deduce din pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, perioada executată de la data de 27.02.2023 la 19.01.2024 şi de la 28.02.2025 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 de RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei nr. 29/2025 din data de 28 februarie 2025 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, perioada executată de la data de 27.02.2023 la 19.01.2024 şi de la 28.02.2025 la zi.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 1163 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2025.