Acquittals upheld: EU farm subsidy fraud quashed as leases valid, land farmed

Şedinţa publică din data de 03 decembrie 2024

Deliberând asupra recursurilor în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 85 din data de 19.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Gorj, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (2 acte materiale, săvârşite în anul 2015) ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (5 acte materiale, faptă săvârşită în perioada 2012-2015), ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (4 acte materiale, faptă săvârşită în perioada 2013-2015), ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (4 acte materiale, faptă săvârşită în perioada 2013-2015), ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (13 acte materiale, faptă săvârşită în perioada 2013-2015), ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

1. În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 4 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen., în situaţia în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 91 - art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Comunei Obîrşia Cloşani sau Primăriei Comunei Bala, pe o perioadă de 60 de zile.

Supravegherea executării obligaţiilor prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen. se face de către Serviciul de Probaţiune Mehedinţi.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

2. În baza art. 48 din C. pen., cu rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (12 acte materiale), a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 4 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen., în situaţia în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 91 - art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Şcolii Gimnaziale Padeş sau Liceul Tehnologic Tismana, pe o perioadă de 60 de zile.

Supravegherea executării obligaţiilor prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen. se face de către Serviciul de Probaţiune Gorj.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

4. În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen., în situaţia în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 91 - art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost impusă inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Şcolii Gimnaziale Padeş sau Liceul Tehnologic Tismana, pe o perioadă de 60 de zile.

Supravegherea executării obligaţiilor prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen. se face de către Serviciul de Probaţiune Gorj.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

5. În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen., în situaţia în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 91 - art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Oraşului Baia de Aramă sau Primăriei Comunei Isverna, pe o perioadă de 60 de zile.

Supravegherea executării obligaţiilor prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen. se face de către Serviciul de Probaţiune Mehedinţi.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei .

6. În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen., în situaţia în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 91 - art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a fost impusă inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Oraşului Baia de Aramă sau Primăriei Comunei Isverna, pe o perioadă de 60 de zile.

Supravegherea executării obligaţiilor prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen. se face de către Serviciul de Probaţiune Mehedinţi.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei .

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b), teza a II-a din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rep. cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (15 acte materiale) şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (18 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b), teza a II-a din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea a trei infracţiuni prev. de art. 323 din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Bucureşti, astfel cum a fost ulterior precizată.

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpatul E. la plata despăgubirilor in cuantum de 55 061,19 RON (aferent campaniei 2015) .

A fost obligat inculpatul B. la plata despăgubirilor in cuantum de sumei de 34 775,57 RON la care se adaugă dobânda legală calculată de la data producerii prejudiciului (aferent campaniei 2012) şi până la achitarea efectivă a acestuia.

A fost obligat inculpatul B., în solidar cu inculpatul E. la plata despăgubirilor in cuantum de 98 376,77 RON (aferent campaniilor 2013-2015) .

A fost obligat inculpatul C., în solidar cu inculpatul E. la plata despăgubirilor in cuantum de 75 843,13 RON (aferent campaniilor 2013-2015).

A fost obligat inculpatul D., în solidar cu inculpatul E. la plata despăgubirilor in cuantum de 3 479.01 RON (aferent campaniilor 2013-2015).

S-a constatat achitată suma de 54 600 RON de către inculpatul D. (conform recipiselor emise de G., aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj si indicate în Registrul de valori al instanţei) din prejudiciul produs părţii civile în cuantum de 58 079,01 RON.

A fost obligat fiecare inculpat să plătească accesoriile sumelor stabilite la debitul principal, accesorii ce vor fi calculate potrivit Codului de procedură fiscală.

În baza art. 2502 din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele nr. 644/P/2015 din18.11.2016 , respectiv din 08.12.2016 , asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor C., A., B., H., D., I., E..

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost instituită măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpaţilor H., A., B., C., D., E. şi I. până la concurenţa sumelor acordate părţii civile.

Au fost revocate măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor J., F., K..

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 580 din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri: adeverinţele eliberate, de către inculpaţii E., şi I., inculpatei H.: nr. 3802/datată 31.02.2011, nr. 2174/29 martie 2012, nr. 2117/21-03- 2013, nr. 3188/14-04-2014; Poziţia de rol nr. 72, vol. 1 din registrul agricol din anul 2012 al localităţii Cerna- Sat, com. Padeş, jud. Mehedinţi; Cererile unice depuse de către inculpata H. la APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi; Contract de arendare x/31.05.2011 între L. şi H.; Deciziile de plată emise de către APIA Centrul Judeţean Mehedinţi; Adeverinţe eliberate de către reprezentanţii Primăriei Padeş inculpatului B.; Poziţia de rol nr. 136, fila x al Registrul Agricol sat. Orzeşti, com. Padeş jud. Gorj; Contractul de arendă nr. x/09.04.2012 şi contractul de comodat din data de 10.08.2014; Cererile unice depuse de către inculpatul B. la APIA centrul Local Motru; Deciziile de plată emise de către APIA Centrul Local Motru; Adeverinţe eliberate de către E. inculpatului C.; Poziţia de rol din registrul agricol al comunei Padeş din,vol. III, şi vol. IV poziţia 330; Contractul de arendă nr. x din 07.05.2013 şi contractul de comodat încheiat cu M. la data de 10.08.2014; Cererile unice depuse de inculpatul C. la APIA Centrul local Motru: , Deciziile emise de către APIA Centrul local Motru; Formular M3-retragerea parţială a declaraţiei de suprafaţă 2013 având nr. 1774/22.05.2013, respectiv GJ-43502/05.06.2013 aflat la dosarul constituit ca urmare a cererii unice formulate de Consiliului Local Padeş în campania 2013, la APIA centrul judeţean Gorj; Adeverinţe eliberate de către inculpatul E. inculpatului D.; Poziţia de rol din registrul agricol nr. 468 din vol. VI; Contractul de arendă nr. x/14.04.2013; Cererile unice de plată , Deciziile emise de către APIA Centrul Local Baia de Aramă; Adeverinţa eliberată de către inculpatul E. inculpatului A., Poziţia de rol din registrul agricol din vol. 1 poziţia 72 al jud. Gorj, Contractul de comodat din 20.05.2015, Cererile unice depuse la APIA centrul Local Baia de Aramă, Deciziile emise de către APIA Centrul Local Baia de Aramă, Raportul de expertiză tehnică şi hărţile ortoplanuri anexă, datate 18.05.2011 şi semnate de către N..

În baza art. 274 din C. proc. pen. şi art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen., au fost obligaţi: inculpata H. la plata sumei de 55000 RON, inculpatul B. la plata sumei de 55 000 RON, inculpatul E. la plata sumei de 75 000 RON, inculpaţii A., C. si D. la plata a câte 45 000 RON fiecare, inculpaţii J. si N. la plata a câte 15 000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinţei penale a Tribunalului Gorj, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii A., J., E., D., C., B., H. şi N., precum şi partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia de Plăţi şi Investiţie Pentru Agricultură.

Prin decizia penală nr. 533 din data de 22 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii H., A., B., C., D., E., J. şi partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Investiţie Pentru Agricultură împotriva sentinţei penale nr. 85 din data de 19.06.2023 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 85 din data de 19.06.2023 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017, pe latură penală cu privire la inculpaţii H., A. şi F. şi pe latură civilă, şi rejudecând:

1. În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal în ceea ce o priveşte pe inculpata H. pentru săvârşirea infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată (în forma în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

2. În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. pentru săvârşirea a două infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 323 din C. pen. (faptele din anul 2013, la Judecătoria Motru şi la Tribunalul Gorj) (în forma în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A fost menţinută soluţia de achitare a inculpatului A., pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 din C. pen. (faptă din anul 2012, la Comisia locală de fond funciar Padeş) (în forma în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), cu aplicarea art. 5 din C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F. pentru infractiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (15 acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (15 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen., în situaţia în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 91 - art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., obligă inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Şcolii Gimnaziale Padeş sau Liceului Tehnologic Tismana, pe o perioadă de 60 de zile.

S-a dispus supravegherea executării obligaţiilor prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen. de către Serviciul de Probaţiune Gorj.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

4. În baza art. 397 alin. (1) şi art. 25 din C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Bucureşti, astfel cum a fost precizată.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii H. şi F. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum de 147.444,66 RON (aferente campaniilor agricole 2011-2012) la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii H., F. şi E. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum de 178.807,67 RON (aferente campaniilor 2013-2014) la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., F. şi E. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum 55.061,19 RON (aferente campaniei 2015) la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B. şi F. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum de 34.775,57 RON (aferente campaniei 2012) la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., F. şi E. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum de 98.376,77 RON (aferente campaniilor 2013-2015) la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C., F. şi E. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum de 75.843,13 RON (aferente campaniilor 2013-2014) la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii D., F. şi E. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum de 57707,4 RON (aferente campaniilor 2013-2014) la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului.

A fost înlăturată dispoziţia de revocare a măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului F..

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 644/P/2015 din 18.11.2016 asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei H. până la concurenţa sumei de 326.252,33 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele nr. 644/P/2015 din 08.12.2016 , asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., până la concurenţa sumei de 55.061,19 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele nr. 644/P/2015 din 18.11.2016 , asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului B., până la concurenţa sumei de 133.152,34 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. .66/2011.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele nr. 644/P/2015 din 18.11.2016 , asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor C., până la concurenţa sumei de 75.843,13 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele nr. 644/P/2015 din 18.11.2016 , asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor D., până la concurenţa sumei de 57.707,4 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele nr. 644/P/2015 din 8.12.2016 , asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului E. până la concurenţa sumei de 465.796,16 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele nr. 644/P/2015 din 8.12.2016 , asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului F. până la concurenţa sumei de 648.016,4 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011.

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost instituită măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului F. până la concurenţa sumelor la care acesta a fost obligat către partea civilă.

Au fost menţinute dispoziţiile privind desfiinţarea înscrisurilor, conform art. 397 şi art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.

Conform art. 423 din C. proc. pen., au fost menţinute în rest dispoziţiile care nu sunt contrare prezentei decizii.

*

Împotriva deciziei din apel, nr. 533 din data de 22 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, la data de 27.05.2024 (data poştei) au formulat cereri de recurs în casaţie, prin apărător ales, avocat O., inculpaţii E., D., C., A., B. şi F., în termenul legal prevăzut de art. 435 Cod din C. proc. pen.

Prin cererile de recurs în casaţie aflate la dosar, (6 cereri de recurs în casaţie), formulate de către acelaşi apărător ales, având un conţinut similar, inculpaţii E., D., C., A., B. şi F. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În esenţă, în motivarea cererilor de recurs în casaţie prin prisma cazului de casare invocat, inculpaţii au susţinut neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate a faptei, susţinând astfel că faptele pentru care au fost condamnaţi nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive din punct de vedere al laturii obiective şi al laturii subiective, ceea ce lipseşte faptele de configurarea legală necesară pentru a fi calificate ca fiind fapte prevăzute de legea penală.

Apărarea recurenţilor inculpaţi a susţinut că cele trei elemente constitutive ce sunt incluse în tipicitatea normei de încriminare (1) folosirea/prezentarea de 2) documente false/inexacte/incomplete, 3) cu rea-credinţă, având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta nu se regăsesc în faptele care au fost reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu, fapte pentru care ulterior au fost condamnaţi.

Astfel, în esenţă, prin criticile comune formulate de apărarea celor şase recurenţi inculpaţi, în susţinerea existenţei cazului de casare prevăzut de art. 438 (1) pct. 7 din C. proc. pen., s-au arătat următoarele:

Cererile de sprijin pe suprafaţă formulate pentru campaniile agricole 2012-2015 au avut la bază înscrisuri perfect valabile nealterate în niciun fel.

S-a arătat că aceste aspecte rezultă fără dubiu din întreg probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmării penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, vinovăţia stabilită de Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală atacată, având la bază o eronată analiză şi interpretare a probatoriului.

Astfel, pentru campaniile agricole 2012-2015, beneficiarii plăţilor directe puteau fi persoanele fizice/juridice care utilizau terenul agricol pentru care se solicita plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi, locatori sau alte asemenea.

Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul SAPS solicitanţii trebuiau să fie înscrişi în Registrul Unic de Identificare - RUI, administrat de APIA, să depună o cerere unică de plată pe suprafaţă până la 15 mai al fiecărui an calendaristic şi să îndeplinească condiţiile generale de eligibilitate, potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 25/2006 şi cele prevăzute de O.M.A.D.R. nr. 30/14.08.2010.

În mod greşit Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Gorj au reţinut ca situaţie premisă că, în ceea ce priveşte terenul ce a format obiectul contractului de arendă, acesta nu ar fi fost proprietatea arendatorului şi că, această stare de fapt le-ar putea fi imputată, apreciind că, deşi s-a susţinut că înscrierea în registrul agricol s-a efectuat în baza documentaţiei privind reconstituirea dreptului de proprietate al autorului L., existentă la dosarul de fond funciar constituit la nivelul comisiei locale, această documentaţie a condus în final la invalidarea cererii.

În fapt, în cuprinsul sentinţei civile nr. 1221/29.09.2020 pronunţate de Judecătoria Motru, definitivă prin decizia nr. 59/18.01.2023 a Tribunalului Gorj, s-a arătat că prin una din cererile înregistrate sub nr. x/12.09.2005, (fiind formulate mai multe cereri de reconstituire toate purtând acelaşi număr, dar conţinut diferit) L. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe suprafeţe de teren în temeiul Legii nr. 247/2005, printre care şi pentru teren pădure şi păşune alpină în suprafaţă de 333 ha şi 7292 m.p. situat în muntele "Micuşa Vlăsia", în dovedirea dreptului de proprietate depunând un act de donaţie cu nr. x/18.06.1948 întocmit de P. şi autentificat la data de 18 iulie 1948, planul cadastral al moşiei Tarniţa (Coşoaia şi Valea Cuşniţei), procesul-verbal de măsurătoare al moşiei Tarniţa (Coşoaia şi Valea Cuşniţei), procesul-verbal în baza sentinţei civile nr. x/1902, planul muntelui Micuşa, al moştenitorilor Hergot, extras din registrul stării civile şi copie act de identitate.

Instanţa civilă a reţinut că terenul situat în extravilanul comunei Padeş, în muntele Micuşa, pe raza Ocolului Silvic Baia de Aramă, nu a făcut obiectul actului de donaţie din 18.07.1938 şi astfel, nu se regăseşte în niciun înscris translativ de proprietate către titularul reconstituirii, oneros sau cu titlu gratuit, care să îndreptăţească instanţa să retrocedeze şi această suprafaţă de teren.

Urmare intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, la data de 12 septembrie 2005, L. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră, în calitate de unic moştenitor al defunctului P., în punctele Coşoaia şi Valea Cuşniţei, cererea înregistrată sub nr. x din data de 12.09.2005 la Primăria oraşului Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, cerere ce a fost modificată succesiv .

Astfel, pe lângă reconstituirea suprafeţei de 63,1930 ha. teren vegetaţie forestieră în punctul "Coşoaia", a suprafeţei de 7,4277 ha. teren cu vegetaţie forestieră în punctul numit "Valea Cuşniţei", care se aflau pe raza teritorială a U.A.T. Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, a solicitat pădure şi păşune alpină în suprafaţă de 333 ha. şi 7292 mp. în muntele Micuşa Vlăsia, precum şi pădure şi păşune în muntele Gîrdomanu, acestea din urmă aflate pe raza teritorială a U.A.T. Padeş, judeţul Gorj întrucât într-o organizare administrativ teritorială anterioară cele două comune (Baia de Aramă şi Padeş) aparţineau aceluiaşi raion - Baia de Aramă.

Referitor la cererea nr. x/12.09.2005 înregistrată iniţial la Comisia Locală de Fond Funciar Baia de Aramă, deşi procurorul a reţinut că aceasta ar fi fost modificată, în fals, existând mai multe asemenea cereri cu conţinut diferit, înregistrate sub acelaşi număr, se constată, că potrivit art. 11 din H.G. nr. 890/2005, alin. (5) "cererea, împreună cu actele prevăzute la alin. (3) (. . . . . . . . . .) şi orice alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat, se depune la consiliul local în a cărui rază teritorială este situat terenul, fie personal, fie prin poştă, înăuntrul termenului prevăzut de lege".

Potrivit alin. (8) "În cazul în care după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare, înainte de punerea în posesie, pentru suprafeţe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafaţă dovedită."

Rezultă astfel că solicitantul putea completa şi depune documente justificative ale suprafeţei solicitate, până la punerea în posesie.

Pe de altă parte, cu privire la conţinutul acestor cereri, înregistrate sub nr. x/12.09.2005 au fost efectuate cercetări de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă, faţă de numitul L. şi angajaţi ai Consiliului Local Baia de Aramă, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, ocazie cu care s-a constatat că "obiectul cererilor fiind real în conţinut, constatate ca atare de instanţele de judecată pe baza probelor administrate, se constată că nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale şi pe cale de consecinţă ale infracţiunii de uz de fals", fiind dispusă de către procurorul de caz neînceperea urmăririi penale prin Rezoluţia nr. 168/P/2013 din data de 27.09.2013, soluţie care nu a fost infirmată de către procurorul ierarhic superior .

Comisia Locală de Fond Funciar Baia de Aramă a respins iniţial cererea lui L., prin hotărârea nr. 21 din data de 04.07.2006, motivând că nu s-a dovedit suprafaţa de teren forestier solicitată prin documentele anexate la cerere.

La data de 02.08.2006, L. a formulat contestaţie la Comisia Judeţeană pentru Legea Fondului Funciar Mehedinţi, iar prin Hotărârea nr. 287 din 24.08.2006 i s-a respins cererea de reconstituire . În susţinerea cererii a depus actul de donaţie cu nr. x din 1948 din care rezultă că P. a donat irevocabil strănepotului său Q. mai multe suprafeţe de teren, printre care şi cele pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate .

Ulterior, L. a formulat plângere la Judecătoria Baia de Aramă, împotriva celor două hotărâri ale Comisiilor de Fond Funciar, fiind constituite dosarele:

- nr. 296/181/2006 care a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 121/20.02.2007, definitivă prin neapelare, fiind admisă cererea de reconstituire cu privire la suprafaţa de 70,9537 ha teren cu vegetaţie forestieră, pe raza localităţii Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, suprafaţă pe care a fost pus în posesie şi pentru care i-a fost eliberat titlul de proprietate nr. x/20.07.2009 de către Comisia Locală de Fond Funciar Baia de Aramă;

- nr. 309/181/2011 care a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 268/26.04.2011, fiind respinsă cererea ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, dosarul având ca obiect cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafeţei de 7,4277 ha. teren cu vegetaţie forestieră situat în punctul "Valea Cuşniţei";

- nr. 874/181/2011 care a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 463/25.10.2012, definitivă prin neapelare, fiind admisă cererea şi reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 7,46 ha. teren cu vegetaţie forestieră situată în punctul Valea Cuşniţei .

Prin adresa cu nr. x/04.10.2012, Primăria Baia de Aramă, jud. Mehedinţi a sesizat Comisia Locală de Fond Funciar Padeş, cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cu nr. x/12.09.2005, formulată de L., împreună cu documentaţia aferentă, pentru terenurile cu vegetaţie forestieră şi păşuni alpine (pădure şi păşune alpină în suprafaţă de 333 ha. şi 7292 mp. în muntele Micuşa Vlăsia, precum şi pădure şi păşune în muntele Gîrdomanu) situate pe teritoriul administrativ al comunei Padeş, jud. Mehedinţi, pentru competentă soluţionare.

La data de 13.11.2012 Comisia Locală de Fond Funciar Padeş, a pus în discuţie cererea numitului L. şi a hotărât în unanimitate validarea suprafeţei de 95,7585 ha. păşuni naturale-gol alpin aflată în Munţii Vlăsia şi Micuşa, urmând a-i fi reconstituită această suprafaţă .

Ulterior, Comisia Locală de Fond Funciar Padeş, cu adresa cu nr. x/14.01.2013, a înaintat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj, spre avizare planul parcelar conform Planului Muntelui Micuşa a moştenitorilor lui R. din anul 1908 şi Anexa 37, actele fiind necesare în vederea validării si punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite, însă prin adresa nr. x din data de 19.03.2013 documentaţia a fost restituită aceleiaşi comisii, în vederea completării corecte a documentelor .

Pe rolul Judecătoriei Motru a fost înregistrat dosarul nr. x/2013, prin care L. a solicitat obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Padeş, la întocmirea documentaţiei necesare reconstituirii dreptului său de proprietate pentru suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră de 136.8383 ha şi păşuni alpine de 95.2585 ha provenind de la autorul P. .

Prin sentinţa civilă nr. 849/11.04.2013, a fost admisă acţiunea formulată de L. şi obligată Comisia Locală de Fond Funciar Padeş să întocmească documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate, iar Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj să emită titlul de proprietate.

Împotriva acestei sentinţe, s-a declarat recurs de către Direcţia Silvică Mehedinţi şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj, iar Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 1710/11.09.2013 a modificat sentinţa instanţei de fond, respingând acţiunea formulată de reclamant, motivat de faptul că în cauză nu exista o hotărâre a Comisiei Judeţene de validare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, pentru suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră şi gol alpin, neimpunându-se eliberarea titlului de proprietate câtă vreme cererea nu a fost soluţionată de Comisia Locală de Fond Funciar şi apoi validată de Comisia Judeţeană de Fond Funciar .

Ulterior, la data de 18.10.2013 L. a formulat o nouă acţiune civilă în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Padeş şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, prin care a solicitat să fie obligată comisia locală să se pronunţe asupra cererii de reconstituire nr. x din 12.09.2005, fiind format dosarul nr. x/2013, iar prin sentinţa civilă nr. 254 din data de 17.02.2014, a fost respinsă cererea formulată de reclamant, motivându-se că obligaţiile celor două pârâte nu erau scadente la momentul pronunţării sentinţei, iar reclamantul avea, potrivit Legii 165/2013, calitatea de persoană care se considera îndreptăţită şi nu calitatea de persoană îndreptăţită, conform art. 3 alin. (3) din Legea 165/2013 .

Împotriva sentinţei civile nr. 254 din data de 17.02.2014, L. a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 505 din data de 22.04.2014 a fost admis apelul şi a fost schimbată sentinţa în sensul că a fost admisă acţiunea şi obligată Comisia Locală de Fond Funciar Padeş să soluţioneze cererea de reconstituire nr. x/12.09.2005 formulată de petent .

De la acea dată - 17.02.2014 şi până în prezent Comisia Locală de Fond Funciar Padeş nu a iniţiat niciun demers pentru soluţionarea acestei cereri.

La data de 10.08.2014, L. a decedat.

Se constată astfel că L. a întreprins toate demersurile posibile pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparţinut autorului său, P..

S-a precizat că aceste terenuri nu au făcut însă obiectul naţionalizării, prin preluarea lor de către stat în perioada comunistă şi nu făceau obiectul legilor fondului funciar de după 1990.

De asemenea, s-a menţionat şi faptul că, în cursul anului 2014, inculpatul K., în calitate de primar al comunei Padeş având suspiciuni cu privire la menţiunile din adeverinţele anterior eliberate numiţilor L., D. etc., a formulat o sesizare către DNA - Serviciul Teritorial Craiova prin adresa nr. x din data de 21.08.2014, în conţinutul căreia a arătat că numitul D. ş.a ar fi săvârşit infracţiunile prev. şi pedepsite de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 215 din C. pen., art. 253 din C. pen., art. 288 din C. pen., şi art. 289 din C. pen., combinate cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât ar fi introdus în circuitul civil suprafaţa de 95,25 ha păşuni naturale fără a deţine acte de proprietate, iar prin acte de arendare fictive ar fi încasat necuvenit subvenţiile APIA aferente acestui teren.

Prin ordonanţa nr. 233/P/2014 din data de 21.11.2014, D.N.A. Serviciul Teritorial Craiova, a dispus clasarea cauzei pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rep., înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen. şi fals în declaraţii prev. de art. 326 alin. (1) din C. pen.

În motivarea acestei soluţii de clasare, procurorul de caz a reţinut că documentele care atestau dreptul de proprietate al numitului L. îl îndreptăţeau pe acesta să încheie, în mod valabil, contracte de arendă.

Astfel, s-a susţinut că rezultă fără nici un fel de dubiu că numitul L. era unicul moştenitor al defunctului P., care deţinea pe raza comunei Padeş, în muntele Micuşa Vlăsia, suprafaţa de 95,7585 ha păşuni naturale-gol alpin, suprafaţă pentru care acesta nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate, având vocaţie la eliberarea titlului de proprietate conform dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, întrucât autorul său nu a predat şi nu i-au fost preluate terenurile de către stat, în baza art. 11 alin. (2) din Legea 18/1991, terenul revenindu-i ope legis (având în vedere şi cele statuate prin adresa nr. x din data de 09.03.2009 a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor dosar u.p. vol. II).

S-a mai menţionat de apărarea recurenţilor inculpaţi faptul că, în acelaşi sens sunt şi concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, respectiv că, în urma identificărilor şi măsurătorilor au rezultat două amplasamente distincte: amplasamentul 1 care a aparţinut lui R., conform planului muntelui Micuşa solicitat a fi reconstituit, situat în extravilanul localităţii Padeş, punctul denumit Micuşa, Tarlaua 9, parcela x şi tarlaua x, parcela x, 202/2, 228/20, cu vecinătăţile: N - Hotarul cu Judeţul Hunedoare (Hotarul Austro-Ungar); E - Ocolul Silvic Padeş (proprietatea moşnenilor Pădeşeni), S - Ocolul Silvic Baia de Aramă (rest proprietate teren cu vegetaţie forestieră), V - Ocolul Silvic Padeş (S.), cu o suprafaţă de 104.4254 ha. şi amplasamentul 2 care a aparţinut autorului R., conform planului muntelui Micuşa, şi solicitat a fi reconstituit, situat în extravilanul localităţii Padeş, punctul denumit Micuşa, Tarlaua 31 parcela x cu vecinătăţile: N - Ocolul Silvic Baia de Aramă (rest proprietate teren cu vegetaţie forestieră), E - Ocolul Silvic Padeş (proprietatea moşnenilor Padeşeni), S - Ocolul Silvic Baia de Aramă (rest proprietate teren cu vegetaţie forestieră), V - Ocolul Silvic Baia de Aramă (rest proprietate teren cu vegetaţie forestieră), cu o suprafaţă de 81.2836 ha. .

De asemenea, s-a arătat că suprafaţa de teren identificată se regăseşte în blocurile fizice ale APIA (nr. 1679) pentru care el a solicitat şi a primit subvenţii de la APIA şi se suprapun .

Pe de altă parte, validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru L., pentru suprafaţa de 95,7585 ha. păşune gol-alpin nu avea nicio relevanţă din perspectiva adeverinţelor A.P.I.A. emise pe numele său, deoarece acestea au fost emise în baza contractului de arendă încheiat cu L., şi în baza contractului de comodat, încheiat între el şi M. după decesul soţului său.

Din momentul deschiderii poziţiilor de rol în registrul agricol, există dovada la dosar că s-au achitat integral impozitele stabilite de Consiliul Local Padeş, pentru aceste suprafeţe de teren.

Pe de altă parte, s-a precizat că pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, textul de incriminare impune să fie folosite sau prezentate documente sau declaraţii false, incomplete sau inexacte, ceea ce nu subzistă în speţă, documentele prezentate de inculpat la APIA pentru campaniile 2012-2015 nefăcând parte din această categorie.

Totodată, s-a susţinut prin cererile de recurs în casaţie că, în ceea ce priveşte calitatea de proprietar a arendatorului L. (în calitate de moştenitor) rezultă fără dubiu şi din Ordinul Prefectului jud. Mehedinţi nr. 33/F din 27.02.2004 prin care se atribuie în proprietatea acestuia în calitate de moştenitor al defunctei T. terenul agricol în suprafaţă de 15,9080 ha compus din cele 9 parcele individualizate.

De asemenea, titlul de proprietate nr. x din 20.07.2009 confirmă aceeaşi calitate.

Adresa nr. x din 09.03.2009 emisă de Guvernul României Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Coordonarea şi Controlul Aplicării Legislaţiei din domeniul restituirii proprietăţii funciare precizează că "proprietarii sau moştenitorii celor care nu s-au înscris în cooperativele agricole de producţie, precum şi cei care nu au predat sau cărora nu le-au fost preluate terenurile de către stat, prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului prin comisiile de fond funciar titluri de proprietate în baza prevederilor art. 64 şi alin. (2)1 al art. 27 din Legea nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare".

În aceeaşi adresă se precizează că titlul de proprietate eliberat în aceste condiţii are un caracter recognitiv, potrivit art. 11 alin. (2) 1 din Legea nr. 18/1991, aceste terenuri revenind ope legis în proprietatea persoanelor menţionate care nu au pierdut niciodată calitatea de proprietar, întrucât nu au predat şi nu le-au fost preluate terenurile în cauză de către stat. Se învederează de asemenea, că această categorie de persoane se poate adresa oricând prefectului, prin comisiile de fond funciar, cu o cerere pentru eliberarea titlului de proprietate, nefiind aplicabile prevederile referitoare la termenul de decădere prevăzut de Legea nr. 247/2005, ci doar dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte suprafaţa maximă ce se poate atribui, pornind de la împrejurarea că persoana îndreptăţită nu a pierdut niciodată calitatea de proprietar al terenului, s-a considerat că, în acest caz, nu este aplicabilă limitarea de 50 ha de proprietar deposedat.

Mai mult, s-a susţinut de către apărarea inculpaţilor că, aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, zona com. Padeş nu a fost niciodată zonă cooperativizată "suprafeţele de gol alpin şi păşune alpină fiind menţionate în registrul agricol pe categorii de folosinţă în baza unei declaraţii pe propria răspundere" situaţie incidentă în cazul lui L. (moştenitorul autorului P.).

S-a mai susţinut că inexistenţa cooperativizării este dovedită şi prin aceea că suprafaţa de 95 ha păşune alpină validată pentru L. nu a fost niciodată proprietatea statului român.

În concluzie, prin prisma argumentelor învederate în scris prin cererile de la dosar, apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi a solicitat admiterea recursurilor în casaţie formulate, iar pe cale de consecinţă, desfiinţarea deciziei penale nr. 533/2024 a Curţii de Apel Craiova şi a sentinţei penale nr. 85/2023 a Tribunalului Gorj şi, în rejudecare, achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

În plus, prin cererile de recurs în casaţie de la dosar, s-au susţinut următoarele:

Astfel:

1. Inculpatul E. a susţinut că fapta ce îi este imputată (complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei), astfel cum este descrisă în actul de trimitere în judecată şi cum este reţinută în hotărârile de condamnare nu este prevăzută de legea penală.

Faptul că în calitate de vice-primar, în perioada 2011-2012 şi referent agricol în perioada iulie 2012-2015 la Primăria com. Padeş, jud. Gorj ar fi eliberat adeverinţe în care ar fi fost inserate menţiuni nereale, prin care i-a ajutat pe inculpaţii C., H., B., D. si A. să obţină de la APIA în mod nejustificat sume reprezentând sprijin pe suprafaţă în sumă totală de 599.845,472 RON, confirmând că aceştia sunt arendaşi ai suprafeţelor de teren şi figurează în registrul agricol, în contextul în care arendatorul L. nu îndeplinea calitatea de proprietar/posesor al acestor suprafeţe, nu îndeplineşte condiţiile de tipicitate ale complicităţii, întrucât el nu a prevăzut şi nu a acceptat comiterea infracţiunii de bază de către autori, nefacilitând acţiunile acestora în contextul în care aceştia erau utilizatori ai terenurilor în calitate de arendaşi.

A mai susţinut că, pe de o parte actele emise de el au atestat că inculpaţii mai sus menţionaţi erau utilizatori ai terenurilor pentru care au solicitat sprijin financiar pe suprafaţă în baza contractelor de arendă/comodat încheiate cu L. moştenitoare M. (contractul de comodat nr. x/25.05.2015 dintre A. şi M. pentru 46,25 ha păşune în muntele Micuşa; contractul de arendă nr. x/09.04.2012 dintre B. şi L./contractul de comodat nr. x/13.06.2015 dintre B. şi M.; contractul de arendă nr. x/07.05.2013 dintre C. şi L./contractul de comodat nr. x/25.06.2015 dintre C. şi M.; contractul de arendă nr. x/27.02.2015 încheiat între D. şi L./contract de comodat nr. x/08.06.2015 între D. şi M.), iar pe de altă parte, terenurile ce au făcut obiectul contractului de arendare/comodat nu au făcut niciodată obiectul naţionalizării, prin preluarea lor de către stat în perioada comunistă, astfel că L. (arendatorul), în calitate de unic moştenitor al defunctului P., avea calitatea de proprietar al terenului, nefiind întrunite elementele constitutive din punct de vedere al laturii obiective şi al laturii subiective, ceea ce lipseşte fapta de configurarea legală necesară pentru a fi calificată ca fiind o "faptă prevăzută de legea penală".

S-a solicitat să se constate că toţi inculpaţii au fost utilizatori (arendaşi) ai terenurilor pentru care au solicitat sprijin pe suprafaţă în perioada analizată.

Totodată, s-a menţionat că pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, textul de incriminare impune ca situaţie premisă, un ajutor efectiv şi nemijlocit în punerea la dispoziţia inculpaţilor, care au solicitat sprijin pe suprafaţă, a unor documente emise de el în calitate de viceprimar/referent agricol, care să conţină menţiuni nereale, ceea ce nu subzistă în speţă, documentele prezentate de inculpaţi la APIA pentru campaniile 2012-2015 nefăcând parte din această categorie.

A susţinut că toate documentele emise de el în modalitatea menţionată anterior au avut la bază o împrejurare de fapt şi de drept de necontestat şi anume aceea că, L. (în calitate de moştenitor al autorului U.) nu a pierdut niciodată calitatea de proprietar/posesor al terenurilor, în contextul în care acestea nu au făcut niciodată obiectul colectivizării şi nu au intrat niciodată în proprietatea statului român.

În concluzie, apărarea inculpatului a arătat că din probele administrate şi documentele depuse la dosarul APIA, rezultă în mod indubitabil că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii reţinute în sarcina acestuia, cu privire la care prin sentinţa penală atacată s-a dispus condamnarea sa, respectiv infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. raportat la 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. (12 acte materiale), solicitând să se dispună achitarea inculpatului E. în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

2. Inculpatul D. a susţinut că fapta ce îi este imputată (folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei), astfel cum este descrisă în actul de trimitere în judecată şi cum este reţinută în hotărârile de condamnare nu este prevăzută de legea penală în sensul că a fost utilizator (arendaş al terenului pentru care a solicitat pentru campaniile 2013-2015 scheme de plată pe suprafaţă şi a depus documente doveditoare perfect valabile), în contextul în care, terenurile ce au făcut obiectul contractului de arendare/comodat nu au făcut niciodată obiectul naţionalizării, prin preluarea lor de către stat în perioada comunistă, astfel că L. (arendatorul), în calitate de unic moştenitor al defunctului P., avea calitatea de proprietar al terenului, nefiind astfel întrunite elementele constitutive din punct de vedere al laturii obiective şi al laturii subiective, ceea ce lipseste fapta de configurarea legală necesară pentru a fi calificată ca fiind o "faptă prevăzută de legea penală" .

Astfel, în esenţă, a arătat că a fost utilizator (arendaş) al terenului pentru care a solicitat sprijin pe suprafaţă în perioada analizată.

La data de 12.04.2013 a perfectat contractul de arendare cu L. pentru cele 10 ha situate în extravilanul localităţii Padeş, jud. Gorj Tarlaua Milusa, pe care l-a înregistrat la cerere în evidenţa Consiliului Local al com. Padeş, jud. Gorj cu nr. 2905/12.04.2013.

A mai precizat că a perfectat actul de arendă fiind de bună-credinţă, neavând cunoştinţă de litigiile V., în contextul în care, era de notorietate la nivelul comunităţii că L. era proprietarul terenurilor ca şi moştenitor al autorilor (U.).

A mai arătat că suprafaţa de teren identificată se regăseşte în blocurile fizice ale APIA (nr. 1679) pentru care el a solicitat şi a primit subvenţii de la APIA şi se suprapun .

Pe de altă parte, s-a susţinut că validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru L., pentru suprafaţa de 95,7585 ha. păşune gol-alpin nu avea nicio relevanţă din perspectiva adeverinţelor A.P.I.A. emise pe numele său, deoarece acestea au fost emise în baza contractului de arendă încheiat cu L., purtând încheiere de dată certă 45/27.02.2015 şi în baza contractului de comodat purtând încheiere de dată certă 146/08.06.2015, încheiat cu M. după decesul soţului său .

Din momentul deschiderii poziţiilor de rol în registrul agricol, există dovada la dosar că a achitat integral impozitele stabilite de Consiliul Local Padeş, pentru aceste suprafeţe de teren (dosar u.p. vol. 14).

Aşa cum a susţinut în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei, a precizat că l-a cunoscut pe L., care era prieten cu bunicul său şi a încheiat cu acesta contract de arendă pentru suprafaţa de teren de 10 ha. ce o deţinea pe raza comunei Padeş, muntele Micuşa, în anii 2013, 2014.

Cu acest contract s-a prezentat la Primăria comunei Padeş, unde a solicitat deschiderea unei poziţii în registrul agricol şi pentru suprafaţa arendată a plătit impozit la Primăria Padeş .

A precizat că a depus la APIA cereri şi adeverinţe emise de Primăria Padeş, pentru anii 2013, 2014 şi 2015 pentru a primi subvenţii, pe suprafaţa arendată deţinând circa 30 capete animale, respectiv oi, capre şi bovine, pe care le-a înscris la medicul veterinar (declaraţiile date de W.).

A mai menţionat că în anul 2015 a încheiat contract de comodat cu M. întrucât L. decedase.

În cuprinsul adeverinţelor eliberate pe numele său (D.) se atesta faptul că figurează înscris în registrul agricol: tipul 1, vol. VI, poz. 468, satul Cloşani, judeţul Gorj cu suprafaţa de 10 ha., în arendă dosar u.p. vol. XIII). Toate aceste documente au fost întocmite de funcţionarii cu atribuţii în domeniu (primării, Apia), pe baze evidenţelor din instituţiile respective iar conţinutul lor reprezintă rezultatul verificărilor efectuate de aceştia, el, personal, neavând nicio implicare în această activitate, depunând doar cereri cu respectarea dispoziţiilor legale.

S-a susţinut că pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, textul de incriminare impune să fie folosite sau prezentate documente sau declaraţii false, incomplete sau inexacte, ceea ce nu subzistă în speţă, documentele prezentate de inculpat la APIA pentru campaniile 2013-2015 nefăcând parte din această categorie.

Concluzionând, s-a arătat că din probele administrate (declaraţia sa şi declaraţiile inculpaţilor I., F., E. şi K. precum şi declaraţia martorei X.), şi documentele depuse la dosarul APIA, rezultă în mod indubitabil că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii reţinute în sarcina sa şi pentru care prin sentinţa penală atacată s-a dispus condamnarea sa, respectiv infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. (3 acte materiale), apărarea solicitând achitarea inculpatului D. în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

3. Inculpatul C. a susţinut că fapta ce îi este imputată (folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei), astfel cum este descrisă în actul de trimitere în judecată şi cum este reţinută în hotărârile de condamnare nu este prevăzută de legea penală, în sensul că, pe de o parte, el a fost utilizator (arendaş al terenului pentru care a solicitat pentru campaniile 2013-2015 scheme de plată pe suprafaţă, a depus documente doveditoare perfect valabile), în contextul în care, terenurile ce au făcut obiectul contractului de arendare/comodat nu au făcut niciodată obiectul naţionalizării, prin preluarea lor de către stat în perioada comunistă, astfel că L. (arendatorul), în calitate de unic moştenitor al defunctului P., avea calitatea de proprietar al terenului, nefiind întrunite elementele constitutive din punct de vedere al laturii obiective şi al laturii subiective, ceea ce lipseste fapta de configurarea legală necesară pentru a fi calificată ca fiind o faptă prevăzută de legea penală.

Astfel, în esenţă, a arătat că a fost utilizator (arendaş) al terenului pentru care a solicitat sprijin pe suprafaţă în perioada analizată.

A arătat inculpatul că la data de 07.05.2013 a perfectat contractul de arendare cu L. pentru cele 16 ha, pe care l-a înregistrat la cerere în evidenţa Consiliului Local al com. Padeş, jud. Gorj cu nr. 3607/07.05.2013, iar la data de 25.06.2015 a perfectat cu M. (soţia moştenitoare a lui L.) contractul de comodat pentru folosinţa gratuită a suprafeţei de 16 ha, pe care l-a înregistrat în evidenţa Primăriei Pades cu nr. 5807.

Totodată, inculpatul a menţionat că a perfectat actul de arendă fiind de bună-credinţă, neavând cunoştinţă de litigiile V., în contextul în care, era de notorietate la nivelul comunităţii că L. era proprietarul terenurilor ca moştenitor al autorilor.

S-a concluzionat că suprafaţa de teren identificată se regăseşte în blocurile fizice ale APIA (nr. 1679) pentru care el a solicitat şi a primit subvenţii de la APIA şi se suprapun .

Pe de altă parte, validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru L., pentru suprafaţa de 95,7585 ha. păşune gol-alpin nu avea nicio relevanţă din perspectiva adeverinţelor A.P.I.A. emise pe numele său, deoarece acestea au fost emise în baza contractului de arendă încheiat cu L., şi în baza contractului de comodat, încheiat între el şi M. după decesul soţului său.

În plus, din momentul deschiderii poziţiilor de rol în registrul agricol, există dovada la dosar că a achitat integral impozitele stabilite de Consiliul Local Padeş pentru aceste suprafeţe de teren.

Pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, textul de incriminare impune să fie folosite sau prezentate documente sau declaraţii false, incomplete sau inexacte, ceea ce nu subzistă în speţă, documentele prezentate de inculpat la APIA pentru campaniile 2012-2015 nefăcând parte din această categorie.

Concluzionând, s-a menţionat că din probele administrate şi documentele depuse la dosarul APIA, rezultă în mod indubitabil că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii reţinute în sarcina sa şi cu privire la care prin sentinţa penală atacată s-a dispus condamnarea inculpatului, respectiv infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. (3 acte materiale), solicitând apărarea să se dispună achitarea inculpatului C. în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

4. Inculpatul A. a susţinut că fapta ce îi este imputată (folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei), astfel cum este descrisă în actul de trimitere în judecată şi cum este reţinută în hotărârile de condamnare nu este prevăzută de legea penală în sensul că, pe de o parte, el a fost utilizator (arendaş al terenului pentru care a solicitat pentru campania 2015 scheme de plată pe suprafaţă, a depus documente doveditoare perfect valabile), în contextul în care, terenurile ce au făcut obiectul contractului de arendare/comodat nu au făcut niciodată obiectul naţionalizării, prin preluarea lor de către stat în perioada comunistă, astfel că L. (arendatorul), în calitate de unic moştenitor al defunctului P., avea calitatea de proprietar al terenului, nefiind întrunite elementele constitutive din punct de vedere al laturii obiective şi al laturii subiective, ceea ce lipseşte fapta de configurarea legală necesară pentru a fi calificată ca fiind o "faptă prevăzută de leqea penală".

În esenţă, a arătat că a fost utilizator (arendaş) al terenului pentru care a solicitat sprijin pe suprafaţă în perioada analizată.

A arătat că la data de 25.05.2015 a fost atribuită dată certă, prin încheierea nr. 114, întocmită de Notar Public Y. pentru contractul de comodat încheiat cu M. (soţia moştenitoare a autorului L.), prin care aceasta i-a acordat folosinţa gratuită a suprafeţei de 46,25 ha păşune în muntele Micuşa, pe o perioadă de 10 ani, în baza căruia a fost înregistrat cap de gospodărie în cuprinsul registrului agricol tipul I vol. 1 al satului Cerna sat, com. Padeş la poziţia f2.

A precizat că a perfectat contractul de comodat fiind de bună-credintă, neavând cunoştinţă de litigiile V., în contextul în care, era de notorietate la nivelul comunităţii că L. era proprietarul terenurilor ca moştenitor al autorilor.

Felul în care s-a derulat demersul legal al lui L. este o dovadă indubitabilă a celor ce le-a susţinut anterior.

De asemenea, s-a concluzionat că suprafaţa de teren identificată se regăseşte în blocurile fizice ale APIA (nr. 1679) pentru care el a solicitat şi a primit subvenţii de la APIA şi se suprapun .

Pe de altă parte, validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru L., pentru suprafaţa de 95,7585 ha. păşune gol-alpin nu avea nicio relevanţă din perspectiva adeverinţelor A.P.I.A. emise pe numele său, deoarece acestea au fost emise în baza contractului de arendă încheiat cu L., şi în baza contractului de comodat, încheiat între el şi M. după decesul soţului său.

Totodată, a susţinut că din momentul deschiderii poziţiilor de rol în registrul agricol există dovada la dosar că a achitat integral impozitele stabilite de Consiliul Local Padeş, pentru aceste suprafeţe de teren.

A susţinut că pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, textul de incriminare impune să fie folosite sau prezentate documente sau declaraţii false, incomplete sau inexacte, ceea ce nu subzistă în speţă, documentele prezentate de inculpat la APIA pentru campaniile 2015-2016 nefăcând parte din această categorie.

Concluzionând, din probele administrate şi documentele depuse la dosarul APIA, rezultă în mod indubitabil că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii reţinute în sarcina sa şi cu privire la care prin sentinţa penală atacată s-a dispus condamnarea, respectiv infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. (3 acte materiale), apărarea solicitând astfel achitarea inculpatului A. în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

5. Inculpatul B. a susţinut că fapta ce îi este imputată (folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei), astfel cum este descrisă în actul de trimitere în judecată şi cum este reţinută în hotărârile de condamnare nu este prevăzută de legea penală în sensul că, pe de o parte, el a fost utilizator (arendaş al terenului pentru care a solicitat pentru campaniile 2012-2015 scheme de plată pe suprafaţă, a depus documente doveditoare perfect valabile), în contextul în care, terenurile ce au făcut obiectul contractului de arendare/comodat nu au făcut niciodată obiectul naţionalizării, prin preluarea lor de către stat în perioada comunistă, astfel că L. (arendatorul), în calitate de unic moştenitor al defunctului P., avea calitatea de proprietar al terenului, nefiind întrunite elementele constitutive din punct de vedere al laturii obiective şi al laturii subiective, ceea ce lipseşte fapta de configurarea legală necesară pentru a fi calificată ca fiind o faptă prevăzută de legea penală.

Astfel, în esenţă, a arătat că a fost utilizator (arendaş) al terenului pentru care a solicitat sprijin pe suprafaţă în perioada analizată.

A arătat inculpatul că la data de 09.04.2012 a perfectat contractul de arendare cu L. pentru cele 24 ha, pe care l-a înregistrat la cerere în evidenţa Consiliului Local al com. Padeş, jud. Gorj cu nr. 2458/09.04.2012, iar la data de 13.06.2015 a perfectat cu M. (soţia moştenitoare a lui L.) contractul de comodat pentru folosinţa gratuită a suprafeţei de 24 ha, pe care l-a înregistrat în evidenţa Primăriei Padeş la nr. 5048.

Totodată, a menţionat că a perfectat actul de arendă fiind de bună-credinţă, neavând cunoştinţă de litigiile V., în contextul în care, era de notorietate la nivelul comunităţii că L. era proprietarul terenurilor ca moştenitor al autorilor.

S-a concluzionat că suprafaţa de teren identificată se regăseşte în blocurile fizice ale APIA (nr. 1679) pentru care el a solicitat şi a primit subvenţii de la APIA şi se suprapun .

Pe de altă parte, validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru L., pentru suprafaţa de 95,7585 ha. păşune gol-alpin nu avea nicio relevanţă din perspectiva adeverinţelor A.P.I.A. emise pe numele său, deoarece acestea au fost emise în baza contractului de arendă încheiat cu L., şi în baza contractului de comodat, încheiat între el şi M. după decesul soţului său.

Totodată, a susţinut că din momentul deschiderii poziţiilor de rol în registrul agricol există dovada la dosar că a achitat integral impozitele stabilite de Consiliul Local Padeş, pentru aceste suprafeţe de teren.

A susţinut că pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, textul de incriminare impune să fie folosite sau prezentate documente sau declaraţii false, incomplete sau inexacte, ceea ce nu subzistă în speţă, documentele prezentate de inculpat la APIA pentru campaniile 2015-2016 nefăcând parte din această categorie.

Concluzionând, din probele administrate şi documentele depuse la dosarul APIA, rezultă în mod indubitabil că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii reţinute în sarcina sa şi cu privire la care prin sentinţa penală atacată s-a dispus condamnarea, respectiv infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. (4 acte materiale), apărarea solicitând astfel achitarea inculpatului B. în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

6. Inculpatul F. a susţinut că fapta ce îi este imputată (complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei), astfel cum este descrisă în actul de trimitere în judecată şi cum este reţinută în decizia de condamnare a Curţii de Apel Craiova nu este prevăzută de legea penală, nu îndeplineşte condiţiile de tipicitate specifice complicităţii.

Astfel, pe de o parte s-a reţinut că, în perioada 2011-2015, în calitate de secretar al Primăriei com. Padeş jud. Gorj, răspunzând de corectitudinea înregistrărilor efectuate în registrul agricol a fost de acord cu efectuarea unor menţiuni nereale în registrul agricol, ce au avut ca şi consecinţă scoaterea din proprietatea Primăriei com. Padeş a suprafeţei totale de 96,25 ha pentru L., respectiv, de 47,25 ha pentru inculpata H., 24 ha pentru inculpatul B., 16 ha pentru inculpatul C. şi 10 ha pentru inculpatul D..

De asemenea, s-a reţinut că a semnat în calitate de secretar, cu ocazia emiterii adeverinţelor necesare la APIA - Centrul Local Motru, APIA - Centrul Local Baia de Aramă şi APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi, alături de viceprimarul E. şi referentul agricol I., pentru perioada 2011-2012, respectiv alături de referentul agricol E. şi primarul K., pentru perioada 2013-2015, adeverinţe în care au fost efectuate menţiuni nereale de natură să producă consecinţe juridice, în sensul că s-a atestat în mod fals că inculpaţii H., A., D., B. şi C. sunt arendaşi ai unor suprafeţe de păşuni alpine, însumând în total suprafaţa de 96,25 ha, cunoscând că aceste menţiuni nu reflectă realitatea, deoarece niciodată L. nu a fost pus în posesie de către Comisia Locală de Fond Funciar Padeş al cărui membru de drept eram.

S-a mai reţinut că, în calitate de secretar al Primăriei com. Padeş, jud. Gorj, prin eliberarea adeverinţelor în fals, în perioada 2011-2015 i-a ajutat pe inculpaţii mai sus menţionaţi să obţină sprijin pe suprafaţă în mod nelegal de la APIA - Centrul Local Motru, APIA - Centrul Local Baia de Aramă şi APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi în sumă totală de 599.845,472 RON, în dauna bugetului Uniunii Europene.

În acest sens, inculpatul a arătat că aceste cereri au avut toate la bază, fie contracte de arendă, fie contracte de comodat (respectiv contractul de comodat nr. x/25.05.2015 dintre A. şi M. pentru 46,25 ha păşune în muntele Micuşa; contractul de arendă nr. x/09.04.2012 dintre B. şi L./contractul de comodat nr. x/13.06.2015 dintre B. şi M.; contractul de arendă nr. x/07.05.2013 dintre C. şi L./contractul de comodat nr. x/25.06.2015 dintre C. şi M.; contractul de arendă nr. x/27.02.2015 încheiat între D. şi L./contract de comodat nr. x/08.06.2015 între D. şi M.), iar pe de altă parte, terenurile ce au făcut obiectul contractului de arendare/comodat nu au făcut niciodată obiectul naţionalizării, prin preluarea lor de către stat în perioada comunistă, astfel că L. (arendatorul), în calitate de unic moştenitor al defunctului P., avea calitatea de proprietar al terenului, nefiind întrunite elementele constitutive din punct de vedere al laturii obiective şi al laturii subiective, ceea ce lipseste fapta de configurarea legală necesară pentru a fi calificată ca fiind o "faptă prevăzută de legea penală".

Similar, s-a susţinut în esenţă că a fost utilizator (arendaş) al terenului pentru care a solicitat sprijin pe suprafaţă în perioada analizată.

De asemenea, a arătat că suprafaţa de teren identificată se regăseşte în blocurile fizice ale APIA (nr. 1679), iar, pe de altă parte, validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru L., pentru suprafaţa de 95,7585 ha. păşune gol-alpin nu avea nicio relevanţă din perspectiva adeverinţelor A.P.I.A. emise pe numele solicitanţilor, deoarece acestea au fost emise în baza contractelor de arendă încheiate cu L., şi în baza contractelor de comodat, încheiate între solicitanţi si M. după decesul soţului său.

Din momentul deschiderii poziţiilor de rol în registrul agricol, există dovada la dosar că solicitanţii au achitat integral impozitele stabilite de Consiliul Local Padeş, pentru aceste suprafeţe de teren.

S-a susţinut că pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, textul de incriminare impune ca situaţie premisă, un ajutor efectiv şi nemijlocit în punerea la dispoziţia inculpaţilor, care au solicitat sprijin pe suprafaţă, a unor documente emise de inculpat care să conţină menţiuni nereale, ceea ce nu subzistă în speţă, documentele prezentate de inculpaţi la APIA pentru campaniile 2012-2015 nefăcând parte din această categorie.

S-a menţionat că toate documentele emise de el în modalitatea mentionată anterior au avut la bază o împrejurare de fapt şi de drept de necontestat şi anume aceea că, L. (în calitate de moştenitor al autorului U.) nu a pierdut niciodată calitatea de proprietar/posesor al terenurilor, în contextul în care acestea nu au făcut niciodată obiectul colectivizării şi nu au intrat niciodată în proprietatea statului român.

În consecinţă, s-a arătat că, din probele administrate şi documentele depuse la dosarul APIA, rezultă în mod indubitabil că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii reţinute în sarcina sa şi cu privire la care prin sentinţa penală atacată s-a dispus condamnarea, respectiv infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. raportat la 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen., apărarea solicitând achitarea inculpatului F. în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie către procuror, inculpaţii C., N., E., D., A., J., F., B., H., K., partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia de Plăţi şi Investiţie pentru Agricultură (A.P.I.A.), precum şi către intimaţii moştenitori I., Z. şi AA. conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

La dosar au fost depuse concluzii scrise asupra recursurilor în casaţie de faţă de către partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia de Plăţi şi Investiţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) la data de 12.06.2024 .

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul de recurs în casaţie a fost înaintat Înaltei Curţi şi înregistrat la data de 21.06.2024 pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 10.09.2024, dată până la care, de asemenea, a fost depus raportul asupra recursurilor în casaţie de faţă.

Prin încheierea din data de 10.09.2024, Înalta Curte, judecătorul de filtru, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate în prezenta cauză, a dispus în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., admiterea în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii E., D., C., A., B. şi F. împotriva deciziei penale nr. 533 din data de 22 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017. În consecinţă, s-a dispus trimiterea cauzei Completului C5 în vederea judecării recursurilor în casaţie, pentru termenul de judecată din data de 19.11.2024, cu citarea recurenţilor inculpaţi şi a intimatei părţi civile, precum şi asigurarea apărării pentru recurenţii inculpaţi.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 19.11.2024, s-au luat concluziile părţilor şi ale parchetului asupra recursurilor în casaţie de faţă, acestea fiind consemnate pe larg în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată şi care face parte integrantă din prezenta decizie, când Înalta Curte a dispus amânarea pronunţării pentru data de 03.12.2024.

Analizând cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii E., D., C., A., B. şi F., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective, nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte recursurile în casaţie declarate de inculpaţi, acestea vor fi examinate împreună întrucât au fost condamnaţi pentru aceleaşi infracţiuni şi au formulat aceleaşi motive de recurs în casaţie.

În prealabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că în privinţa acestor inculpaţi a fost admis în principiu recursul în casaţie în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. (7) C. proc. pen.., şi prin urmare, examenul tipicităţii obiective realizat de Înalta Curte va viza exclusiv infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., respectiv prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., pentru care s-a pronunţat o soluţie de condamnare, nu şi celelalte infracţiuni ce au făcut obiectul cauzei şi pentru care s-au pronunţat soluţii de încetare a procesului penal.

Înalta Curte reţine că situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel este următoarea:

Începând cu anul 2005, numitul L., ce provenea din vechea familie U. din judeţul Mehedinţi, familie ce deţinuse întinse suprafeţe forestiere şi păşuni montane pe raza judeţului Mehedinţi, a iniţiat mai multe proceduri în vederea reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la mai multe suprafeţe de teren.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/12.09.2005, în Registrul Special de înscriere a cererilor formulate conform Legii nr. 247/2005, L. a solicitat Comisiei locale de fond funciar Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 63,1930 ha, teren cu vegetaţie forestieră în punctul Coşoaia şi pentru o suprafaţă de 7,4277 ha, teren cu vegetaţie forestieră în punctul "Valea Cuşniţei".

Prin Hotărârea nr. 21/04.07.2006, Comisia Locală de Fond Funciar Baia de Aramă a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, împotriva acestei hotărâri formulând contestaţie la Comisia Judeţeană pentru Legea Fondului Funciar - Mehedinţi, L. care a depus, ca documente justificative ale dreptului de proprietate, un act de donaţie nr. x din 16 iulie 1938 şi un plan parcelar neautentificat. Comisia Judeţeană pentru Legea Fondului Funciar - Mehedinţi a respins cererea de reconstituire în urma analizării contestaţiei prin Hotărârea nr. 287 din 24.08.2006.

Împotriva celor două hotărâri ale Comisiilor de Fond Funciar, L. a formulat plângere la Judecătoria Baia de Aramă iar prin sentinţa civilă nr. 121/20.02.2007 pronunţată în dosarul civil nr. x/2006 rămasă definitivă prin neapelare, a fost admisă în parte plângerea şi i-a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa totală de 634900 mp de teren cu vegetaţie forestieră pe raza localităţii Baia de Aramă, jud. Mehedinţi, potrivit cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către acesta şi înregistrată sub nr. x/12.09.2005 la Primăria Baia de Aramă.

Pentru această suprafaţă, L. a fost pus în posesie de către Primăria Baia de Aramă şi a fost eliberat, de către Comisia Judeţeană de Fond Funciar, titlul de proprietate nr. x/20.07.2009 .

Prin adresa din 4.10.2012, înregistrată la Primăria comunei Padeş sub nr. x/05.10.2012, la solicitarea lui L., Primăria Baia de Aramă a înaintat cererea nr. x/12.09.2005 care avea un conţinut diferit de cererea menţionată anterior care purta acelaşi număr de înregistrare, prin care L. a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 63,1930 ha, teren cu vegetaţie forestieră în punctul "Coşoaia", o suprafaţă de 7,4277 ha, teren cu vegetaţie forestieră în punctul "Valea Cuşniţei" dar şi pentru pădure şi păşune alpină în suprafaţă de 333 ha şi 7292 mp în muntele Vlăsia şi pentru pădure şi păşune în muntele Gîrdomanu.

În şedinţa din data de 13.11.2012 a Comisiei Locale de Fond Funciar Padeş, alcătuită conform Ordinului Prefectului judeţul Gorj nr. 197/25 iulie 2012, s-a discutat cererea nr. x/12.09.2005 formulată de L. (cu conţinut diferit de cererea nr. x/12.09.2005 care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/20.07.2009) şi s-a hotărât validarea, în unanimitate, a suprafeţei de 95,7585 ha păşuni naturale - gol alpin, aflată în munţii Vlăsia şi Micuşa, membrii comisiei luând în considerare un raport de expertiză tehnică şi două hărţi ortoplanuri semnate de inculpatul N. .

În concluziile acestui raport se menţiona că terenurile cu vegetaţie forestieră în suprafaţă totală de 136,8385 ha şi terenurile păşune alpină în suprafaţa totală de 95,2585 ha pot fi reconstituite pe vechiul amplasament moştenitorului legal L.. În realitate, inculpatul N. nu a efectuat niciodată măsurători cadastrale cu privire la suprafeţe de teren situate pe raza unităţii administrativ-teritoriale ale comunei Padeş, semnând raportul de expertiză şi planurile cadastrale la solicitarea viceprimarului BB., fără a fi întocmite de către el.

În urma validării suprafeţei de 95,7585 ha păşuni naturale - gol alpin, planul parcelar conform Planului Muntelui Micuşa al moştenitorilor R. din anul 1908 şi Anexa 37 au fost înaintate prin adresa nr. x/14.01.2013 de către Primăria Comunei Padeş - Comisia Locală de Fond Funciar Padeş către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj, solicitându-se totodată, avizarea (spre neschimbare) parcelelor din tarlalele nr. 10 şi 31, cu menţiunea că acestea sunt necesare în vederea validării şi punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite. Prin adresa cu nr. x/19.03.2013, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj a transmis Primăriei Comunei Padeş, Nota de constatare nr. x/15.03.2013 în baza căreia s-a restituit în original documentaţia înaintată în vederea completării corecte a acesteia, pe considerentul că planurile parcelare trebuie să fie însoţite de tabele cu proprietarii aferenţi parcelelor de teren din tarlalele respective, unde este necesar a se specifica şi suprafaţa totală a parcelelor din tarlaua care face obiectul avizării .

Prin procură specială autentificată sub nr. x/30.03.2012 de BNP Asociaţi CC. şi DD.-Bucureşti, L. a împuternicit-o pe inculpata H. să îl reprezinte în faţa instanţelor judecătoreşti competente şi la Comisia de Fond Funciar Padeş în vederea efectuării demersurilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru păşuni alpine şi păduri, în munţii Micuşa Gîrdomanu .

Aceste demersuri s-au concretizat în promovarea de către inculpata H. pentru L. a unei acţiuni civile înregistrată la data de 31.01.2013 sub numărul de dosar x/2013 pe rolul Judecătoriei Motru prin care s-a solicitat obligarea Comisiei de Fond Funciar Padeş să întocmească documentaţia necesară reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră de 136,8385 ha şi păşuni alpine de 95,2585 ha teren, potrivit raportului de expertiză efectuat de inculpatul N., pe vechiul amplasament . Prin sentinţa civilă nr. 849 din 11.04.2013, Judecătoria Motru a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul L. prin procurator H. şi a obligat pe pârâta Comisia Locală de Fond Funciar - Padeş să întocmească documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră de 136,8385 ha şi păşuni alpine de 95,2585 ha teren, potrivit raportului de expertiză efectuat de inculpatul N. şi pe pârâta Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj să emită titlul de proprietate.

Tribunalul Gorj, prin Decizia nr. 1710/11.09.2013, irevocabilă, a admis recursurile promovate împotriva sentinţei civile nr. 849/11.04.2013 de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj şi Direcţia Silvică Mehedinţi şi a modificat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea reclamantului L., reţinând, în esenţă, că instanţa de fond, pronunţând soluţia, nu a observat că, în cauză, nu a fost îndeplinită procedura specială de reconstituire prevăzută de Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000. .

Prin procură specială autentificată sub nr. x/17.05.2013 de BNP "EE.", L. a împuternicit pe inculpatul A. să îl reprezinte în faţa instanţelor judecătoreşti competente şi la Comisia de Fond Funciar Padeş în vederea efectuării demersurilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru păşuni alpine şi păduri, în munţii Micuşa Gîrdomanu .

Aceste demersuri s-au concretizat în promovarea de către inculpatul A. pentru L. a unei noi acţiuni civile înregistrată la data de 18.10.2013 sub numărul de dosar x/2013 pe rolul Judecătoriei Motru prin care s-a solicitat obligarea Comisiei de Fond Funciar Padeş să se pronunţe asupra cererii de reconstituire nr. x/12.09.2005.

Prin sentinţa civilă nr. 254/17.02.2014, Judecătoria Motru a respins cererea formulată de către L., precizând că atât Comisia Locală de Fond Funciar Padeş cât şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile prevăzute de art. 5 şi art. 6 din H.G. nr. 890/2005 până la data limită de 01.01.2016, astfel încât obligaţiile celor două pârâte nu erau scadente. . Împotriva acestei sentinţe a formulat apel L., prin împuternicit A. iar, prin decizia irevocabilă nr. 505/22.05.2014, Tribunalul Gorj a admis apelul declarat de L. şi a obligat Comisia Locală de Fond Funciar Padeş să soluţioneze cererea de reconstituire nr. x/12.09.2005 formulată de acesta.

În urma analizării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către L., Comisia Locală de Fond Funciar Padeş, în şedinţa din 14 noiembrie 2017, a propus invalidarea cererii de reconstituire nr. x din 12 septembrie 2005 formulată de către defunctul L. pentru suprafaţa de 136,8383 ha, teren cu vegetaţie forestieră, întrucât nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 39 din H.G. nr. 890/2005, iar prin HCJ nr. 7595/03.04.2018, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj a validat propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Padeş privind aprobarea invalidării reconstituirii dreptului de proprietate, întrucât nu erau îndeplinite prevederile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991, art. 61 din Legea nr. 1/2000 şi art. 11 din H.G. nr. 890/2005.

Prin sentinţa civilă nr. 1221/29.09.2020, pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 59/18.01.2023 a Tribunalului Gorj, a fost respinsă plângerea formulată de M., în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Padeş şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, reţinându-se în esenţă că toate terenurile cuprinse în actul de donaţie (din 18.07.1938) au fost deja reconstituite şi sunt în patrimoniul reclamanţilor (cu trimitere la terenul în suprafaţă de 63,49 ha pe raza localităţii Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi), motiv pentru care o soluţie favorabilă ar conduce la o dublă reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceleaşi suprafeţe de teren. Cu privire la terenul pădure şi păşune alpină de 333 ha şi 7292 mp în muntele Micuşa Vlăsia cu privire la care L. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate (localizat în extravilanul comunei Padeş, în muntele Micuşa, pe raza Ocolului Silvic Baia de Aramă şi identificat ca având o suprafaţă de 360,1992 ha - 172,543 ha teren cu vegetaţie forestieră şi 187.658 mp păşune), instanţa civilă a reţinut că reclamanţii nu au dovedit cum a operat transmiterea dreptului de proprietate şi pentru această suprafaţă de teren către titularul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate (L.).

Deşi nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren păşuni alpine, cu toate acestea, L. figurează înscris în Registrul Agricol la Primăria Comunei Padeş, judeţul Gorj, ca proprietar al suprafeţei de teren de 95,25 ha păşuni alpine începând cu anul 2012, inculpatul I., în declaraţia dată în calitate de inculpat, arătând că unele menţiuni au fost scrise de către el (cele privind datele de identificare ale lui L., cea privind consemnarea suprafeţei de teren de 95,25 ha în cadrul rubricii "Terenuri aflate în proprietate" şi menţiunea că suprafaţa de 95,25 ha a fost dată în arendă).

În continuare, Curtea a constatat că la Primăria Comunei Padeş, încă din anul 2011 şi până în anul 2013 s-au înregistrat 4 contracte de arendare, potrivit cărora suprafaţa de păşune alpină de 96,2585 ha a fost dată în arendă de către L. unui număr de 4 persoane fizice, deşi nu avea un act doveditor al dreptului de proprietate şi acesta nu a fost vreodată pus în posesie în baza vreunui act de proprietate, astfel:

- contractul nr. x/31.05.2011 prin care a arendat inculpatei H. suprafaţa de 46,25 ha, deşi la data încheierii contractului, L. nu era înscris în Registrul Agricol la Primăria Comunei Padeş, judeţul Gorj cu suprafaţa de 95,25 ha păşuni alpine;

- contractul nr. x/09.04.2012 prin care a arendat inculpatului B. o suprafaţă de teren de 24 ha păşune alpină;

- contractul nr. x/12.04.2013 prin care a arendat inculpatului D. suprafaţa de 10 ha;

- contractul nr. x/07.05.2013 prin care a arendat inculpatului C. suprafaţa de 16 ha .

În urma înregistrării acestor contracte la Primăria Comunei Padeş, inculpaţii H., B., D. şi C. au fost înscrişi în Registrul Agricol şi li s-au eliberat adeverinţe referitoare la suprafeţele de teren respective pe care, ulterior, le-au depus la A.P.I.A. în vederea obţinerii de sume cu titlul de subvenţii aferente suprafeţelor de teren cu care figurau înscrişi în Registrul Agricol al Comunei Padeş, aspecte, de altfel, necontestate de niciunul dintre aceşti inculpaţi.

Ulterior, inculpaţii A., B., D. şi C. au depus la Primăria Comunei Padeş contracte de comodat încheiate cu M. (soţia supravieţuitoare a lui L.), prin care primeau în folosinţă gratuită aceleaşi suprafeţe de teren care făcuseră obiectul contractelor de arendă.

Folosindu-se de aceste contracte de arendă/comodat, în perioada anilor 2011-2015, inculpaţii H., A., B., C. şi D. au aplicat la următoarele scheme/măsuri de sprijin la A.P.I.A.:

- Schema de plată unică pe suprafaţă (S.A.P.S. - cu privire la care se acordă o sumă stabilită pe hectar, plătibilă o dată pe an, decuplată total de producţie, necondiţionat de obţinerea producţiei);

- Măsuri de dezvoltare rurală: Sprijin pentru zona montană defavorizată (ZMD) - Măsura 211, cu privire la care se acordă subvenţii pentru fermierii care utilizează suprafeţe agricole eligibile aflate în unităţile administrativ-teritoriale (UAT) defavorizate conform PNDR şi Plăţi de agro-mediu - Măsura 214: Pachetul 1 - pajişti cu înaltă valoare naturală şi Pachetul 2 - practici agricole tradiţionale, cu privire la care se acordă subvenţii fermierilor care îşi asumă în mod voluntar angajamente de agro-mediu pentru o perioadă de 5 ani de la data semnării angajamentului, plata efectuându-se anual ca plată fixă la hectar pentru fermierii care utilizează suprafeţe agricole aflate numai în UAT eligibile şi respectă condiţiile de management specifice, conform PNDR.

- Plata redistributivă;

- Plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu;

- Măsura 113 - Plăţi pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice - Submăsura 13.1. - "Plăţi compensatorii în zona montană".

Potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea.

Art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ prevedea: Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor (care s-a reorganizat sub denumirea de Registrul Unic de Identificare - R.U.I. - conform Ordinul M.A.D.R. nr. 22/2011), administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale:

a) să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha.

b) să declare toate parcelele agricole;

c) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;

d) să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date FF., procesate şi verificate în vederea calculării plăţii şi transmise autorităţilor responsabile în vederea elaborării de studii statistice şi de evaluări economice, în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare;

e) să respecte bunele condiţii agricole şi de mediu, reglementate prin legislaţia naţională, pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei;

f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea;

g) să furnizeze toate informaţiile solicitate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în termenele stabilite;

h) să permită efectuarea controalelor de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sau de către alte organisme abilitate în acest sens;

i) să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu aceeaşi cultură cu a parcelelor învecinate;

j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii şi data acordării plăţii. Aceste modificări se referă la suprafaţa agricolă utilizată a exploataţiei, transferarea proprietăţii fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informaţiilor din formularul de cerere.

Potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 246/2008, documentele care fac dovada utilizării legale a terenului agricol pentru care s-a depus cererea de plată, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat sau adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol, în cazul în care documentele prevăzute anterior nu pot fi puse la dispoziţia Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Potrivit Ghidului "Informaţii generale pentru fermieri privind plăţile pe suprafaţă" pentru campaniile 2011-2015, fermierii care solicitau sprijin pentru suprafeţele de pajişti aflate în proprietate/contractate de la alţi proprietari (nu de la Consiliul Local) trebuiau să completeze Declaraţia de eligibilitate/conformitate pentru suprafeţele solicitate - Anexa nr. 2 a formularului-tip de cerere unică de plată pe suprafaţă şi să prezinte cu ocazia depunerii cererii unice de plată pe suprafaţă:

- documentele privind dreptul de utilizare/folosinţă (contract de arendă, închiriere, concesiune sau altele, după caz) şi precum şi cele privind utilizarea/folosinţa pentru suprafaţa totală de pajişti declarate (şi anume adeverinţa eliberată de primăria pe raza căreia utilizează terenul, conformă cu înscrisurile din Registrul Agricol) solicitate pentru sprijin conform Ordinului MADR nr. 246/2008 şi

- copiile cardului/cardurilor de exploataţie ale deţinătorilor de animale care păşunează pe suprafaţa de pajişte declarată sau adeverinţă eliberată de medicul veterinar conform bazei de date A.N.S.V.S.A.

Inculpaţii, solicitând subvenţii pe suprafaţă în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă (S.A.P.S.), trebuiau să îndeplinească condiţiile de eligibilitate, pentru a avea calitatea de beneficiari ai plăţilor directe: să fie înscrişi în Registrul Unic de Identificare, administrat de A.P.I.A., să depună o cerere unică de plată pe suprafaţă în termen şi să îndeplinească condiţiile generale de eligibilitate potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006.

Cu toate acestea, inculpaţii H., A., B., C. şi D. nu au depus documente de natură a dovedi că utilizează terenurile pentru care s-a depus cererea, contractele de arendă încheiate cu defunctul L. şi cele de comodat încheiate cu M. nefiind apte a transmite folosinţa asupra terenurilor care făceau obiectul acestor contracte, în condiţiile în care nici arendatorul, nici comodantul nu aveau acest drept, nefiindu-le emis titlu de proprietate şi nefiind puşi în posesie.

În continuare, având în vedere aceste premise faptice, generale, Curtea a reţinut următoarele fapte săvârşite de fiecare inculpat:

În perioada 2011-2014, inculpata H. a solicitat sprijin pe suprafaţa de 46,25 ha pajişti alpine în campaniile corespunzătoare anilor 2011, 2012, 2013, 2014, în cadrul PNDR-SAPS şi Agro-Mediu (Măsura 214 şi 211) de la APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi, deşi cunoştea că lui L. (persoana cu care încheiase contractul de arendă) nu îi fusese reconstituit dreptul de proprietate şi nici nu fusese pus în posesie cu privire la această suprafaţă care făcea obiectul contractului de arendă, depunând declaraţii false şi documente false ce au fost considerate ca fiind esenţiale pentru a fi declarată eligibilă, iar în acest mod a obţinut în mod injust sprijin pe suprafaţă din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), în valoare totală de 320.688,38 RON, în dauna bugetului Uniunii Europene.

Inculpatul A., în anii 2015-2016, a solicitat sprijin pe suprafaţa de 46,25 Ha -pajişti alpine în cadrul PNDR-SAPS şi Agro-mediu (Măsura 214 şi 211) de la A.P.I.A. - Centrul Judeţean Mehedinţi - Centrul Local Baia de Aramă, depunând declaraţii false (declaraţii de suprafaţă) şi documente false (adeverinţa nr. x din 12.06.2015), ce au fost considerate ca fiind esenţiale pentru a fi declarat eligibil şi în acest mod obţinând în mod injust sprijin pe suprafaţă din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) în valoare totală de 55.061,19 RON, în dauna bugetului Uniunii Europene. Fapta inculpatului s-a consumat la data de 1 iunie 2016 când a primit ultima plată în schemele de sprijin accesate.

Curtea a reţinut şi actul material menţionat în actul de sesizare ca fiind săvârşit în anul 2016, întrucât inculpatul a formulat cerere unică în cursul acelui an depunând totodată declaraţia de suprafaţă care conţinea date false, în sensul că menţiona suprafaţa de 46,25 ha, referitor la care inculpatul a menţionat că se afla în folosinţă. Deşi inculpatul a pus în executare intenţia de săvârşire a faptei, executarea nu a fost dusă la final datorită intervenţiei inculpatului care, la data de 31.05.2016, a solicitat modificarea cererii unice de plată pe suprafaţă prin retragerea suprafeţei de 46,25 ha din Blocul fizic situată pe raza comunei Padeş, judeţul Gorj, completând ca şi motiv "eroare în declararea parcelei nr. 10", obţinerea pe nedrept, în condiţii frauduloase determinate de folosirea de documente false/inexacte nefiind realizată datorită renunţării la cererea formulată, chiar de inculpat.

Prin urmare, Curtea a constatat că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că activitatea infracţională a inculpatului aferentă campaniei agricole 2015 este săvârşită în condiţiile prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, fiind evident că al doilea act material, aferent campaniei 2016, a rămas în faza tentativei, astfel încât nu va fi înlăturat, menţinându-se, implicit, şi forma continuată a infracţiunii reţinute în sarcina acestuia.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., Curtea a reţinut că în anul 2012, l-a determinat pe referentul agricol I. să-i deschidă poziţie de rol în Registrul Agricol cu privire la suprafaţa de 24 ha păşune alpină şi, în anii 2012-2015 i-a determinat pe inculpaţii I. şi E. să-i emită adeverinţele nr. x din 23.04.2012, nr. 3540 din 30.04.2013, nr. 3665 din 28.04.2014 şi nr. 5131 din 11.06.2015 care atestau în mod nereal că acesta are în folosinţă terenul de 20 ha păşune alpină. Fapta inculpatului s-a consumat la data de 11.06.2015, dată la care inculpatul E. a întocmit ultima adeverinţă.

În campaniile agricole corespunzătoare anilor 2012, 2013, 2014 şi 2015, în cadrul PNDR-S.A.P.S. şi Agro-mediu (Măsura 214 şi 211) de la A.P.I.A. - Centrul Local Motru, a solicitat sprijin pe suprafaţa de 20 ha pajişti alpine depunând declaraţii false şi documente false ce au fost considerate ca fiind esenţiale pentru a fi declarat eligibil şi în acest mod a obţinut în mod injust sprijin pe suprafaţă din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) în valoare totală de 133.152,34 RON în dauna bugetului Uniunii Europene (4 acte materiale, infracţiunea consumându-se la data de 24 octombrie 2016, când au fost efectuate plăţile de către A.P.I.A., conform deciziei nr. x/2016 - dosar nr. x/2017).

În anul 2013, inculpatul C. l-a determinat pe referentul agricol E. să-i deschidă poziţie de rol în Registrul Agricol cu privire la suprafaţa de 16 ha păşune alpină şi în anii 2013-2015 l-a determinat pe inculpatul E. să-i emită adeverinţele nr. x din 13.05.2013, nr. 1509 din 03.03.2014 şi nr. 5171 din 11.06.2015 care atestau în mod nereal că acesta are în folosinţă terenul de 16 ha păşune alpină. Fapta inculpatului s-a consumat la data de 11.06.2015, dată la care inculpatul E. a întocmit ultima adeverinţă.

În campaniile agricole corespunzătoare anilor 2013, 2014 şi 2015, în cadrul PNDR-S.A.P.S. şi Agro-mediu (Măsura 214 şi 211) de la A.P.I.A. - Centrul Local Motru, a solicitat sprijin pe suprafaţa de 20 ha pajişti alpine depunând declaraţii false şi documente false ce au fost considerate ca fiind esenţiale pentru a fi declarat eligibil şi în acest mod a obţinut în mod injust sprijin pe suprafaţă din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) în valoare totală de 75.843,13 RON în dauna bugetului Uniunii Europene (3 acte materiale, infracţiunea consumându-se la data de 25 octombrie 2016, când au fost efectuate plăţile de către A.P.I.A., conform deciziei nr. x/2016 -dosar nr. x/2017).

În anul 2013, inculpatul D. l-a determinat pe referentul agricol E. să-i deschidă poziţie de rol în Registrul Agricol cu privire la suprafaţa de 10 ha păşune alpină, iar, în anii 2013-2015, l-a determinat pe inculpatul E. să-i emită adeverinţele nr. x din 15.04.2013, nr. 1560 din 04.03.2014 şi nr. 5452 din 16.06.2015 care atestau în mod nereal că acesta are în folosinţă terenul de 10 ha păşune alpină. Fapta inculpatului s-a consumat la data de 16.06.2015, dată la care inculpatul E. a întocmit ultima adeverinţă.

În campaniile agricole corespunzătoare anilor 2013, 2014 şi 2015, în cadrul PNDR-S.A.P.S. şi Agro-mediu (Măsura 214 şi 211) de la A.P.I.A. - Centrul Local Motru, a solicitat sprijin pe suprafaţa de 10 ha pajişti alpine depunând declaraţii false şi documente false ce au fost considerate ca fiind esenţiale pentru a fi declarat eligibil şi în acest mod a obţinut în mod injust sprijin pe suprafaţă din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) în valoare totală de 57707,4 RON în dauna bugetului Uniunii Europene (3 acte materiale), infracţiunea consumându-se la 1 iunie 2016 când a primit ultima plată în schemele de sprijin accesate.

Referitor la inculpatul E., curtea de apel a reţinut că în calitate de referent agricol a făcut menţiuni false în registrul agricol, în perioada 2013-2015, prin inserarea de date nereale, acesta având atribuţii în completarea registrului agricol si eliberarea adeverinţelor cu datele înscrise în registrul agricol al fiecărei localităţi componente a comunei Padeş în acea perioadă.

Inculpatul E. a semnat, totodată, în calitate de viceprimar, în anii 2011 şi 2012, adeverinţele nr. x/31.02.2011, nr. y/29.03.2012 şi nr. 2906/23.03.2012 care anterior fuseseră eliberate de referentul agricol I. şi care au fost depuse la A.P.I.A în susţinerea cererilor unice pe suprafaţă 2011 (de către inculpata H.) şi 2012 (de către inculpaţii H. şi B.).

Începând cu anul 2013, inculpatul E. a eliberat, în calitate de referent agricol, adeverinţele nr. x/29.03.2013 şi nr. y/14.04.2014 inculpatei H., adeverinţele nr. x/13.05.2013, nr. y/03.03.2014 şi nr. 5171/11.06.2015 inculpatului C., adeverinţele nr. x/30.04.2013, nr. y/28.04.2014 şi nr. 5131/11.06.2015 inculpatului B., adeverinţele nr. x/15.04.2013, nr. y/04.03.2014 şi nr. 5452/16.06.2015 inculpatului D. şi adeverinţa nr. x/12.06.2015 inculpatului A., în care au fost inserate menţiuni nereale cu privire la dreptul de proprietate sau de folosinţă al acestor inculpaţi referitor la diferite suprafeţe de teren.

Prin emiterea adeverinţelor enumerate mai sus, conţinând menţiuni false, inculpaţilor H., C., B., D. şi A., curtea de apel a reţinut că inculpatul E. i-a sprijinit pe aceştia în accesarea schemelor de sprijin aferente campaniilor 2013-2015 la A.P.I.A. şi în obţinerea de foloase necuvenite constând în sume de bani aferente fiecărei suprafeţe şi campanii agricole. Aceasta întrucât L. nu deţinea acte care să-i ateste proprietatea şi nu avea nici posesia terenului în suprafaţă totală de 95,25 ha. Chiar şi prin raportare la Adresa nr. x a Direcţiei pentru coordonarea şi controlul aplicării legislaţiei din domeniul restituirii proprietăţii funciare invocată de inculpat şi care evocă disp. art. 27 alin. (2)1 din Legea nr. 18/1991 (Proprietarii sau moştenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi), Curtea în consens cu instanţa de fond nu a putut reţine calitatea de proprietar a lui L., în condiţiile în care actele furnizate de acesta nu au fost de natură a atesta această calitate a sa, aspect acreditat ulterior de sentinţa civilă nr. 1221/29.09.2020, pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 59/18.01.2023 a Tribunalului Gorj, instanţa civilă reţinând că nu s-a dovedit cum a operat transmiterea dreptului de proprietate pentru această suprafaţă de teren către L. şi că suprafaţa de 95,25 ha nu era cuprinsă în actul de donaţie de care s-a prevalat L..

Or, aşa cum s-a arătat toate demersurile efectuate de L. şi succesorii săi nu s-au concretizat în reconstituirea dreptului de proprietate lui L. asupra terenului păşuni alpine în suprafaţă de 95,25 ha (în muntele Micuşa Vlăsia şi aflate pe raza administrativ-teritorială a Comunei Padeş), situaţie care era cunoscută de inculpatul E., referent agricol la Primăria comunei Padeş, cu atribuţii în efectuarea menţiunilor din Registrul agricol pe bază de documente care să ateste veridicitatea acestora şi în eliberarea adeverinţelor care atestau aceste menţiuni şi care urmau a fi folosite la A.P.I.A.

Cu privire la inculpatul F., s-a reţinut că a semnat adeverinţele întocmite de inculpaţii I. şi E. şi de care s-au folosit inculpaţii H., GG., B., C. şi D. la A.P.I.A în vederea accesării schemelor de sprijin pe suprafeţele de teren totalizând 95,25 ha şi care atestau înscrierea dreptului de proprietate sau de folosinţă în registrul agricol al Comunei Padeş, aspect, de altfel, nenegat de acesta.

Curtea de apel a reţinut că inculpatul F. era în mod direct responsabil de realitatea menţiunilor din registrul agricol, potrivit disp. art. 7 şi 8 din Legea nr. 98/2009 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2008 privind registrul agricol şi art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 28/2008.

Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 98/2009 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2008 privind registrul agricol, "prefecţii şi împuterniciţii acestora sunt responsabili de respectarea prevederilor legale cu privire la întocmirea şi ţinerea evidenţei registrului agricol, iar primarii şi secretarii comunelor, oraşelor, municipiului şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, sunt responsabili cu privire la înscrierea corectă a datelor înscrise în acestea" iar potrivit art. 8 din acelaşi act normativ "secretarul comunei, oraşului, municipiului şi al sectorului municipiului Bucureşti, după caz, coordonează, verifică şi răspunde de modul de completare şi ţinere la zi a registrului agricol; orice modificare a datelor înscrise în registrul agricol se face numai cu acordul scris al secretarului comunei, oraşului, municipiului şi al sectorului municipiului Bucureşti, după caz."

Potrivit art. 6 alin. (2) din Normele Tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010-2014, înscrierea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi a schimbării categoriei de folosinţă se poate face numai pe bază de documente anexate la declaraţia făcută sub semnătura capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, sub sancţiunea nulităţii. În cazul în care nu există documente, înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi a schimbării categoriei de folosinţă se poate face pe baza declaraţiei date sub semnătura capului gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, sub sancţiunea nulităţii. Aceste declaraţii pot fi date, potrivit opţiunii persoanei fizice obligate să declare în registrul agricol, după cum urmează:

a) în faţa secretarului localităţii;

b) în faţa notarului public;

c) la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.

Curtea a constatat că inculpatul F. a semnat în perioada 2011-2015 adeverinţe care atestau înregistrarea în registrul agricol a calităţii de proprietari, arendaşi sau comodatari a inculpaţilor H., GG., B., C. şi D., neîndeplinind, deliberat, atribuţiile pe care le avea cu privire la verificarea corectitudinii datelor înscrise în registrul agricol şi contrar opiniei exprimate de instanţa de fond în sensul că, inculpaţii I. si E., in calitate de referenţi agricoli, au fost cei care au făcut menţiunile in registrul agricol, aceştia având atribuţii în completarea registrului agricol si eliberarea adeverinţelor cu datele înscrise în registrul agricol al fiecărei localităţi componente comunei Padeş, Curtea de apel a constatat că responsabilitatea eliberării adeverinţelor în cauză incuba în egală măsură şi inculpatului F., în virtutea calităţii de secretar, fiind responsabil cu privire la înscrierea corectă a datelor în registrul agricol. Or, inexistenţa unui drept de proprietate a comodantului Angelescu cu privire la suprafaţa totală de 95,25 ha referitor la care s-au încheiat contracte de arendă sau de comodat cu inculpaţii H., GG., B., C. şi D. era binecunoscută inculpatului F., acesta, prin semnarea adeverinţelor menţionate, acceptând faptul că se vor folosi la A.P.I.A. documente care cuprindeau date false.

Prin urmare, curtea de apel a reţinut că în perioada 2011-2015, inculpatul F., în calitate de secretar al Primăriei comunei Padeş, a semnat în fals, pentru conformitate şi legalitate, un număr de 15 adeverinţe ce emanau de la Primăria comunei Padeş, care cuprindeau date false, în sensul că atestau că inculpaţii H., A., B., C. şi D. erau înregistraţi în registrul agricol al com. Padeş, jud. Gorj ca proprietari, arendaşi sau comodatari, deşi, în realitate aceştia nu aveau posesia sau un drept de folosinţă asupra terenurilor totalizând o suprafaţă de 95,25 ha şi prin aceasta i-a ajutat pe aceeaşi inculpaţi să obţină pe nedrept subvenţii de la A.P.I.A. (15 acte materiale astfel cum au fost detaliate mai sus).

Raportat la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte reţine că faptele inculpaţilor, aşa cum au fost descrise în materialitatea lor, nu întrunesc cerinţele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, prin care s-au obţinut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Tipicitatea, prevăzută de art. 15 alin. (1) C. pen. ca trăsătură esenţială a infracţiunii, presupune o corespondenţă dintre fapta concretă săvârşită - acţiunea sau inacţiunea săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, care a determinat o anume urmare - şi elementele de natură obiectivă şi subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare. Fapta concretă este tipică atunci când corespunde modelului abstract prevăzut în norma de incriminare de legiuitor, atât sub aspect obiectiv cât şi sub aspect subiectiv.

Între cazurile în care lipseşte tipicitatea faptei se înscrie şi acela în care nu sunt întrunite elementele de factură obiectivă, cu referire la situaţia premisă, elementul material, urmarea imediată, legătura de cauzalitate, locul şi timpul săvârşirii infracţiunii, lipsa tipicităţii obiective fiind, de altfel, singura pe care o poate examina Înalta Curte în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Cu referire la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea - credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, prin care s-au obţinut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, aşa cum s-a arătat în considerentele Deciziei nr. 3 din 20 ianuarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 21 februarie 2020), "indiferent de forma concretă de comitere, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 181alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constă în variantele comisive alternative de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii necorespunzătoare adevărului.

Folosirea presupune utilizarea documentului fals, inexact sau incomplet, producerea acestuia ca dovadă a conţinutului său, iar prezentarea înseamnă înmânarea, oferirea respectivului înscris. Din analiza normei de incriminare rezultă că cerinţele de tipicitate ale laturii obiective sunt îndeplinite indiferent dacă documentele sau declaraţiile folosite sau prezentate sunt falsificate (respectiv înscrisurile au fost supuse unor acţiuni prealabile de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori de alterare în orice mod, iar declaraţiile sunt necorespunzătoare adevărului), inexacte (adică, fără a fi falsificate, ele nu au fost întocmite corect) sau incomplete (atunci când nu cuprind toate datele şi informaţiile necesare pentru corecta evaluare a stării de fapt).

Prin urmare, pentru existenţa infracţiunii este irelevant dacă documentele sau declaraţiile folosite sau prezentate sunt false ori doar inexacte sau incomplete, fapta urmând a constitui infracţiunea analizată ori de câte ori acţiunea specifică verbum regens, implicând astfel de documente, a avut rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, bineînţeles, dacă subiectul activ a acţionat cu rea-credinţă."

Aşa fiind, pentru existenţa infracţiunii este irelevant dacă documentele sau declaraţiile folosite sau prezentate sunt false ori doar inexacte sau incomplete, fapta urmând a constitui infracţiunea analizată ori de câte ori acţiunea specifică verbum regens, care implică astfel de documente, a avut rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, bineînţeles, dacă subiectul activ a acţionat cu rea-credinţă.

În raport cu aceste particularităţi ale laturii obiective a infracţiunii analizate, în optica instanţei supreme se desprinde concluzia că legiuitorul a considerat că, in abstracto, accesarea de fonduri comunitare prin utilizarea unor documente sau declaraţii care nu reflectă în mod complet realitatea prezintă un grad de pericol social suficient de ridicat, în sine, pentru a caracteriza fapta ca infracţiune, fără a distinge după cum acele documente sau declaraţii au fost sau nu falsificate.

Înalta Curte reţine că situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv de instanţa de apel, în baza căreia s-a concluzionat că inculpaţii H., A., B., C. şi D. nu îndeplineau condiţiile de eligibilitate pentru a beneficia de diferite forme de sprijin din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) - plată unică pe suprafaţă (S.A.P.S.), plăţi compensatorii pentru zona montană defavorizată, plăţi pentru agromediu, etc, a fost aceea că inculpaţii au depus documente care atestau în mod nereal că folosesc terenurile pentru care au solicitat sprijin, aceasta în condiţiile în care, contractele de arendă încheiate cu defunctul L. şi cele de comodat încheiate ulterior cu M., moştenitoarea lui L., nu erau apte să transmită folosinţa asupra terenurilor care făceau obiectul acestor contracte, întrucât nici arendatorul sau comodantul nu aveau acest drept, nefiindu-le emis titlu de proprietate şi nefiind puşi în posesie.

S-a reţinut că documentele care conţineau date nereale în baza cărora inculpaţii mai sus menţionaţi ar fi obţinut ajutoare agricole necuvenite din fonduri europene au fost adeverinţele eliberate de Primăria Padeş, care atestau că inculpaţii folosesc diferite suprafeţe de teren păşune gol alpin şi contractele de arendă/comodat încheiate cu L. iar ulterior cu soţia acestuia, M., în baza cărora au fost eliberate adeverinţele, iar argumentul reţinut de instanţele de fond şi apel pentru a statua că aceste documente conţin date nereale a fost acela că respectivele contracte de arendă/comodat nu puteau transmite dreptul de folosinţă, atâta vreme cât L. nu era proprietar asupra acelui teren.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit legea la situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv, apreciind greşit că inculpaţii arendaşi ar fi prezentat documente false în vederea obţinerii subvenţiilor aferente suprafeţelor de teren luate în arendă, şi astfel, că ar fi realizat acţiunea tipică ce constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Ţinând seama de situaţia de fapt stabilită definitiv în cauză, anume aceea că inculpaţii arendaşi au încheiat contracte de arendă cu un arendator neproprietar, situaţie de altfel, corect şi just stabilită, pe baza probelor administrate, Înalta Curte reţine că pentru a statua dacă faptele inculpaţilor de a folosi contractele de arendă/comodat şi cele subsecvente încheierii contractelor de arendă - adeverinţele eliberate de Primăria Padeş, în vederea obţinerii sprijinului financiar din fonduri europene, constituie sau nu infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea - credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, prin care s-ar fi obţinut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, trebuie stabilit dacă inculpaţii arendaşi au avut sau nu drept de folosinţă asupra terenurilor arendate/luate în comodat şi, în acelaşi timp, se impune a clarifica dacă aceste contracte şi adeverinţele subsecvente atestau situaţii juridice reale, mai ales prin raportare la situaţia premisă şi la contextul în care contractele au fost încheiate.

Cu referire la contextul în care au fost încheiate contractele de arendă, Înalta Curte menţionează, aşa cum s-a reţinut în cauză, de către instanţele de fond şi apel, că L. a efectuat mai multe demersuri administrative şi judiciare pentru a-i fi reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri cu vegetaţie forestieră şi păşune alpină, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, aceste demersuri fiind justificate de calitatea sa de unic moştenitor al defunctului P., care îi donase întreaga avere prin actul de donaţie nr. x/18.07.1938.

Astfel, s-a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. x/12.09.2005 înregistrată la Comisia Locală de Fond Funciar Baia de Aramă, L. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 63,1930 ha teren cu vegetaţie forestieră în punctul "Coşoaia, şi suprafaţa de 7,427 ha teren cu vegetaţie forestieră în punctul "Valea Cuşniţei". Ulterior, cererea a fost modificată şi pe lângă terenurile mai sus menţionate, L. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru terenuri cu pădure şi păşuni alpine, aflate pe teritoriul judeţului Gorj (pădure şi păşune alpină în suprafaţă de 333 ha şi 7292 mp în muntele Micuşa Vlăsia, precum şi pădure şi păşune în muntele Gîrdomanu), acestea din urmă aflate pe raza UAT Padeş, întrucât într-o organizare administrativ-teritorială anterioară cele două comune, Baia de Aramă şi Padeş, aparţineau aceluiaşi raion, Baia de Aramă.

Comisia Locală de Fond Funciar Baia de Aramă a respins iniţial cererea formulată de L., prin Hotărârea nr. 21/04.07.2006, cu argumentul că nu s-a dovedit suprafaţa de teren forestier solicitată, iar prin Hotărârea nr. 287/24.08.2006 Comisia Judeţeană pentru Legea fondului funciar Mehedinţi a respins acestuia cerere de reconstituire.

Ulterior, L. a formulat acţiuni civile la Judecătoria Baia de Aramă, fiind constituite mai multe dosare: nr. x/2006, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 121/20.02.2007, prin care s-a admis cererea de reconstituire cu privire la suprafaţa de 70,9537 ha teren cu vegetaţie forestieră, pe raza localităţii Baia de Aramă, suprafaţă cu care a fost pus în posesie şi s-a eliberat titlul de proprietate nr. x/20.07.2009 de către Comisia Locală de Fond Funciar Baia de Aramă; nr. 309/181/2011 care a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 268/26.04.2011, prin care a fost respinsă cererea de reconstituire ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat; nr. 874/181/2011, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 463/25.10.2012, prin care a fost admisă cererea şi a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 7,46 ha teren cu vegetaţie forestieră situat în Valea Cuşniţei.

Cu adresa nr. x/04.10.2012 Primăria Baia de Aramă a sesizat Comisia Locală de Fond Funciar Padeş cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cu nr. x/12.09.2005, formulată de L., împreună cu documentaţia aferentă, pentru terenurile cu vegetaţie forestieră şi păşuni alpine (pădure şi păşune alpină în suprafaţă de 333 ha şi 7292 mp, în muntele Micuşa Vlăsia, precum şi pădure şi păşune în muntele Gîrdomanu) situate pe raza localităţii Padeş, judeţul Gorj.

În şedinţa din data de 13.11.2012 a Comisiei Locale de Fond Funciar Padeş, alcătuită conform Ordinului Prefectului judeţul Gorj nr. 197/25 iulie 2012, s-a discutat cererea nr. x/12.09.2005 formulată de L. şi s-a hotărât validarea, în unanimitate, a suprafeţei de 95,7585 ha păşuni naturale - gol alpin, aflată în munţii Vlăsia şi Micuşa, membrii comisiei luând în considerare un raport de expertiză tehnică şi două hărţi ortoplanuri semnate de inculpatul N. . În concluziile acestui raport se menţiona că terenurile cu vegetaţie forestieră în suprafaţă totală de 136,8385 ha şi terenurile păşune alpină în suprafaţa totală de 95,2585 ha pot fi reconstituite pe vechiul amplasament moştenitorului legal L.. În timpul cercetărilor penale efectuate în această cauză s-a stabilit că inculpatul N. nu a efectuat măsurători cadastrale cu privire la suprafeţe de teren situate pe raza unităţii administrativ-teritoriale ale comunei Padeş şi a semnat planurile cadastrale la îndemnul viceprimarului BB..

În baza procesului-verbal al şedinţei Comisiei locale de fond funciar, nr. 8051/13.11.2012, I., referent agricol i-a deschis poziţia de rol, cu nr. 53, L. fiind înscris cu suprafeţele de teren anterior menţionate în registrul agricol al comunei Padeş.

În urma validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor păşuni naturale-gol alpin, prin adresa din 14.01.2013, Primăria Comunei Padeş - Comisia Locală de Fond Funciar Padeş a înaintat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj, spre avizare, planul parcelar întocmit conform Planului Muntelui Micuşa al moştenitorilor autorului R. din anul 1908 şi Anexa 37, solicitând totodată, avizarea (spre neschimbare) a parcelelor din tarlalele nr. 10 şi 31, cu menţiunea că acestea sunt necesare în vederea validării şi punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite.

Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj, prin adresa cu nr. x/19.03.2013, a transmis Primăriei Comunei Padeş, judeţul Gorj, Nota de constatare nr. x/15.03.2013, potrivit căreia s-a restituit în original documentaţia înaintată de Comisia Locală de Fond Funciar Padeş în vederea completării corecte a acesteia, pe considerentul că planurile parcelare trebuie să fie însoţite de tabele cu proprietarii aferenţi parcelelor de teren din tarlalele respective, unde este necesar a se specifica şi suprafaţa totală a parcelelor din tarlaua care face obiectul avizării .

Continuând demersurile pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra golurilor alpine, la data de 31.01.2013, L. prin procurator H., s-a adresat Judecătoriei Motru solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să îi fie reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de teren de 136,8383 ha cu vegetaţie forestieră şi suprafaţa de 95,2585 ha teren păşuni alpine în munţii Micuşa Vlăsiei, conform raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert N., solicitând ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe vechiul amplasament care este liber.

Prin sentinţa civilă nr. 849 din 11.04.2013 a Judecătoriei Motru pronunţată în dosarul nr. x/2013 a fost admisă acţiunea civilă formulată de L. şi a fost obligată Comisia Locală de Fond Funciar Padeş să întocmească documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate, iar Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, să emită titlu de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 1710/11.09.2013 a Tribunalului Gorj a fost admis recursul declarat de Direcţia Silvică Mehedinţi şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Gorj, a fost modificată sentinţa instanţei de fond, în sensul că, a fost respinsă acţiunea formulată de L., motivat de faptul că în cauză nu există o hotărâre a Comisiei judeţene de validare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafeţele de teren forestier şi gol alpin, neimpunându-se eliberarea titlului de proprietate câtă vreme cererea nu a fost soluţionată de Comisia Locală de Fond Funciar şi apoi validată de Comisia Judeţeană de Fond Funciar.

Demersurile judiciare pentru reconstituirea dreptului de proprietate au continuat şi după pronunţarea acestei decizii, L. formulând, la data de 18.10.2013, o nouă acţiune civilă, în dosarul cu nr. x/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Motru, prin care, în calitate de reclamant, a chemat în judecată Comisia Locală de Fond Funciar Padeş şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, solicitând obligarea pârâtelor să se pronunţe asupra cererii de reconstituire nr. x/12.09.2005. Prin sentinţa civilă nr. 254/17.02.2014 a Judecătoriei Motru, definitivă prin decizia nr. 505/22.05.2014, a fost obligată Comisia Locală de Fond Funciar Padeş să soluţioneze cererea de reconstituire nr. x/12.09.2005 formulată de petent, fără a se pronunţa cu privire la dreptul de proprietate al acestuia cu privire la cele 95,75 ha de păşuni alpine aflate pe raza administrativ-teritorială a Comunei Padeş.

Cererea numitului L. a mai fost repusă în discuţia Comisiei Locale de Fond Funciar Padeş din 14 noiembrie 2017, abia după începerea urmăririi penale în prezenta cauză, când, s-a propus invalidarea cererii pentru suprafaţa de 136, 8383 teren cu vegetaţie forestieră întrucât nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 39 din H.G. nr. 890/2005, soluţie aprobată prin Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Gorj nr. 7595/03.04.2018.

Distinct de demersurile administrative şi judiciare pe care L. le-a efectuat în vederea eliberării titlului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră şi păşuni - gol alpin, acesta a încheiat 4 contracte de arendare prin care suprafaţa de păşune alpină de 96,2585 ha a fost dată în arendă unora dintre inculpaţii din cauză:

- contractul nr. x/31.05.2011 prin care a arendat inculpatei H. suprafaţa de 46,25 ha;

- contractul nr. x/09.04.2012 prin care a arendat inculpatului B. o suprafaţă de teren de 24 ha păşune alpină;

- contractul nr. x/12.04.2013 prin care a arendat inculpatului D. suprafaţa de 10 ha;

- contractul nr. x/07.05.2013 prin care a arendat inculpatului C. suprafaţa de 16 ha.

În urma înregistrării acestor contracte la Primăria Comunei Padeş, inculpaţii H., B., D. şi C. au fost înscrişi în Registrul Agricol şi li s-au eliberat adeverinţe referitoare la utilizarea suprafeţelor de teren respective pe care, ulterior, le-au depus la A.P.I.A. în vederea obţinerii de sume de bani cu titlu de subvenţii aferente suprafeţelor de teren cu care figurau înscrişi în Registrul Agricol al Comunei Padeş.

După decesul lui L., pentru suprafeţele de teren mai sus menţionate au fost încheiate contracte de comodat, autentificate la notariat, cu M., soţia supravieţuitoare a lui L., cu precizarea că pentru suprafaţa de 46,25 ha, ce fusese anterior arendată de inculpata H., contractul de comodat a fost încheiat de inculpatul A..

Revenind la contextul în care au fost încheiate contractele de arendă, se reţine că L. era în perioada în care se pretinde că au fost săvârşite faptele, o persoană cu vocaţie la eliberarea titlului de proprietate, fiindu-i validată în Comisia Locală de fond funciar Padeş, cererea pentru suprafaţa de 95,7585 ha păşuni naturale - gol alpin, aflată în munţii Vlăsia şi Micuşa şi fiindu-i deschisă poziţia de rol, cu nr. 53, fiind înscris cu suprafaţa de teren anterior menţionată în registrul agricol al comunei Padeş.

Se constată astfel că înscrierea în registrul agricol a numitului L. s-a făcut în acord cu dispoziţiile art. 8 din O.G. nr. 28/2008 privind registrul agricol, potrivit cărora, "Înscrierea datelor în registrul agricol în a cărui rază administrativ-teritorială îşi are domiciliul capul gospodăriei se face pe baza declaraţiei date pe propria răspundere sau pe bază de documente, de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei care dispune de capacitate deplină de exerciţiu. Pentru persoanele juridice datele se înscriu în registrul agricol pe baza declaraţiilor date de reprezentantul legal respectiv, însoţite de documente." În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Normele tehnice de completare a registrului pentru perioada 2010-2014, potrivit cărora înregistrarea în registru se făcea în baza unei declaraţii pe propria răspundere făcute de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, care avea capacitate deplină de exerciţiu.

Modalitatea concretă de înscriere la rolul registrului agricol al comunei Padeş a rezultat din declaraţiile funcţionarilor Primăriei Padeş care şi-au desfăşurat activitatea în perioada de referinţă, elocvente în acest sens fiind: declaraţia martorului HH., primar al comunei Padeş în perioada 2008-2012, acesta declarând că în perioada 2009-2010 s-a făcut o inventariere a golurilor alpine iar în ceea ce-l priveşte pe L. a fost identificată o suprafaţă de circa 94-95 ha gol alpin în punctele Vlăsia şi Micuşa, înregistrarea în registrul agricol făcându-se în baza actelor de proprietate prezentate şi a declaraţiei pe propria răspundere; declaraţiile inculpatului F., care a arătat că zona comunei Padeş nu a fost cooperativizată iar suprafeţele de gol alpin şi păşune alpină au fost menţionate în registrul agricol pe categorii de folosinţă în baza unei declaraţii pe propria răspundere, L. fiind trecut în registrul agricol cu suprafaţa de 95 ha teren păşune gol alpin din perioada mandatului primarului HH., în baza documentelor depuse; declaraţia martorului II. dată la 30.05.2022 în faţa Tribunalului Gorj, acesta fiind membru în comisia de fond funciar şi arătând că şi altor cetăţeni ai comunei le-a fost deschisă poziţie de rol pentru terenurile goluri alpine, fără eliberarea prealabilă a titlului de proprietate, după ce terenurile erau identificate şi întocmirea planului de amplasament de un expert topograf.

În continuare Înalta Curte reţine că încheierea contractelor de arendă trebuie analizată în raport de circumstanţele concrete, în care numitului L. îi fusese validată cererea pentru 95 ha gol alpin şi fusese înscris în registrul agricol cu această suprafaţă dar şi în raport de natura contractului de arendă, ca specie a contractului de locaţiune.

Contractul de arendă este un contract sinalagmatic, cu executare succesivă, cu titlu oneros, netranslativ de proprietate, transmiţându-se folosinţa în vederea exploatării suprafeţei arendate. Contractul de arendă este o specie a contractului de locaţiune şi prezintă unele reguli derogatorii de la acesta având în vedere obiectul material al contractului. Dispoziţiile art. 1778 alin. (1) din C. civ. definesc cele două varietăţi ale contractului de locaţiune: închirierea, reprezentând contractul de locaţiune având ca obiect bunurile imobile sau mobile, şi arendarea, ce reprezintă contractul de locaţiune având ca obiect bunuri agricole. Celor două varietăţi ale locaţiunii le sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile dreptului comun în materie de locaţiune (art. 1777-1823 din C. civ.), în măsura în care sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru aceste contracte.

Contractul de locaţiune este un contract translativ exclusiv de folosinţă temporară, având ca scop numai punerea în valoare a lucrului, exploatarea acestuia, iar în aceste condiţii, locatorul poate să nu fie proprietarul bunului dat în locaţiune, locatorul garantând însă locatarului normala şi netulburata folosinţă a bunului închiriat. Astfel, potrivit art. 1789 C. civ., purtând denumirea marginală de asigurarea folosinţei, prevede că, locatorul este obligat să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a asigura în mod constant locatarului folosinţa liniştită şi utilă a bunului, fiind dator să se abţină de la orice fapt care ar împiedica, diminua sau stânjeni o asemenea folosinţă.

În cauza de faţă, nu s-a reţinut de către instanţele de fond şi apel, şi nici măcar nu s-a invocat de către acuzare, împrejurarea că inculpaţii arendaşi nu ar fi avut folosinţa terenurilor arendate, că nu le-ar fi exploatat în fapt, ci doar, că nu au dobândit legal dreptul de folosinţă asupra terenurilor luate în arendă, atâta vreme când arendatorul L. nu avea titlu de proprietate asupra terenurilor arendate.

Or, inculpaţii arendaşi au dobândit dreptul de folosinţă, prin încheierea contractelor de arendă în forma prescrisă de lege, respectiv în formă scrisă, şi cu respectarea condiţiilor de opozabilitate prevăzute de lege, prin înscrierea acestora în Registrul special ţinut de consiliul local, potrivit art. 1838 C. civ..

În cauză, documentele în baza cărora inculpaţii arendaşi au obţinut sprijin financiar şi pe care le-au anexat declaraţiilor de eligibilitate depuse la A.P.I.A., au fost documentele privind dreptul de utilizare/folosinţă (contract de arendă şi ulterior de comodat) precum şi cele privind utilizarea/folosinţa pentru suprafaţa totală de pajişti declarate (şi anume adeverinţa eliberată de primăria pe raza căreia utilizează terenul, conform cu înscrisurile din Registrul Agricol), potrivit Ordinului MADR nr. 246/2008.

Inculpaţii, solicitând subvenţii pe suprafaţă în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă (S.A.P.S.), trebuiau să îndeplinească condiţiile de eligibilitate, pentru a avea calitatea de beneficiari ai plăţilor directe: să fie înscrişi în Registrul Unic de Identificare, administrat de A.P.I.A., să depună o cerere unică de plată pe suprafaţă în termen şi să îndeplinească condiţiile generale de eligibilitate potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006.

Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 246/23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate "Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare, privind dreptul de folosinţă a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, înscrisuri sub semnătură privată şi alte acte care fac dovada utilizării terenului, cum ar fi adeverinţa eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, sau alte acte doveditoare".

Trecând peste împrejurarea că inculpaţii arendaşi au depus documente care atestau dobândirea dreptului de folosinţă asupra terenurilor arendate, se reţine şi împrejurarea că, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis că utilizarea terenului, ca stare de fapt, se poate dovedi prin orice act ce atestă exploatarea terenului, statuându-se că "utilizarea terenului agricol poate fi dovedită prin orice act ce atestă exploatarea terenului în oricare din calităţile enumerate exemplificativ, de proprietar, arendaş, concesionar, asociat sau locatar, dar şi orice altă calitate, care conferă în mod legitim posibilitatea utilizării terenului, nefiind exclusă aceea de posesor de bună-credinţă." (decizia civilă nr. 6559 din 8 octombrie 2013).

Tot astfel, în jurisprudenţa sa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (decizia penală nr. 311/RC/21 iunie 2022) cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 181din Legea 78/2000, a reţinut că "potrivit normelor în materie, deţinerea calităţii de utilizator implică exploatarea efectivă de către însuşi titularul cererii a suprafeţei de imaş comunal menţionată în cererea de subvenţii şi, totodată, desfăşurarea unei activităţi agricole proprii pe respectiva suprafaţă, precum producţia, creşterea sau cultivarea de plante furajere ori, după caz, păşunatul animalelor proprii. Cu alte cuvinte nu prezintă relevanţă cine deţine un titlu de proprietate sau un drept de folosinţă în baza unui contract de orice tip, ci pentru a beneficia de plăţile din cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă şi respectiv plăţile naţionale directe complementare în sectorul vegetal este necesar ca solicitantul să fie utilizatorul direct al suprafeţei, cel care o exploatează în mod efectiv în temeiul unui drept recunoscut printr-un înscris: titlul de proprietate în situaţia în care proprietarul este şi cel care utilizează terenul, contractul de arendă, în situaţia în care arendaşul utilizează în mod direct terenul, contractul de închiriere (locaţiune) în situaţia în care chiriaşul (locatarul) utilizează în mod direct terenul, contractul de comodat în situaţia în care comodatarul exploatează terenul. Proprietarul care nu utilizează terenul nu este îndreptăţit să solicite plăţi, după cum nu este îndreptăţit nici arendaşul care nu utilizează terenul şi transmite sub orice formă folosinţa unei alte persoane, sau cel care a primit cu titlu gratuit folosinţa terenului, dar nu îşi exercită în mod direct şi concret dreptul de folosinţă."

În acelaşi timp, Înalta Curte reţine, pe lângă împrejurarea că inculpaţii arendaşi au încheiat contracte de arendă cu arendatorul L., care, chiar în condiţiile în care nu avea calitatea de proprietar, cu toate acestea, a asigurat inculpaţilor arendaşi o exploatare utilă şi netulburată a terenurilor arendate, în plus, în favoarea dobândirii legale a dreptului de folosinţă asupra terenurilor luate în arendă pledează şi principiul aparenţei în drept, potrivit căruia, cei care s-au întemeiat cu bună credinţă pe o aparenţă juridică considerată în mod public ca reprezentând însăşi realitatea, trebuie ocrotiţi juridiceşte, neputând fi vătămaţi prin înlăturarea ca nevalabil a actului pe care l-au încheiat astfel (M.N. Costin, C.M. Costin, Dicţionar de drept civil de la A la Z, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 787). În favoarea aparenţei calităţii de proprietar a arendatorului L. pledează întregul context ce a precedat încheierea contractelor de arendă, arendatorul fiind la data faptelor o persoană cu vocaţie la reconstituirea dreptului de proprietate, având cel puţin, în prima etapă, validată cerere de reconstituire, de către Comisia locală, şi o serie de hotărâri civile favorabile.

Ca urmare, Înalta Curte constată că inculpaţii A., B., C., D. şi H. nu au depus şi nu au folosit la APIA documente false, inexacte în vederea obţinerii pe nedrept a sprijinului financiar pentru suprafeţele de teren arendate, neexistând cerinţa ataşată acţiunii pe care textul de lege al art. 181din Legea 78/2000 o incriminează drept verbum regens al infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, prin care s-au obţinut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, aceea ca documentele depuse să fie false, incomplete, inexacte.

Ca urmare, faptele inculpaţilor mai sus menţionaţi nu sunt tipice, iar soluţia care se impune în raport cu lipsa tipicităţii faptelor este aceea a achitării inculpaţilor în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata H., deşi nu a declarat recurs în casaţie, aceasta face parte din acelaşi grup procesual cu inculpaţii recurenţi A., B., C. şi D. şi se află într-o indivizibilitate de situaţie cu aceştia. În acelaşi timp, se constată că deşi prin decizia recurată faţă de inculpata H. s-a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată (în forma în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, aceasta a cerut continuarea procesului penal, în faţa instanţei de apel, fiind analizată fapta acesteia, iar instanţa de apel constatând că întruneşte cerinţele de tipicitate, astfel încât, încetarea procesului penal s-a dispus în temeiul art. 396 alin. (8) C. proc. pen.., ca soluţie subsidiară, după constatarea existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatei.

Prin urmare, efectul extensiv al recursului în casaţie prevăzut de art. 443 C. proc. pen.. legitimează pe deplin pronunţarea şi asupra infracţiunii prevăzute de art. 181din Legea 78/2000 pentru care a fost trimisă în judecată inculpata H., având în vedere că deşi s-a dispus încetarea procesului penal pentru această infracţiune, inculpata a cerut continuarea procesului penal, solicitând achitarea sa, iar fapta şi vinovăţia inculpatei au fost examinate pe fond prin decizia definitivă pronunţată.

În acelaşi timp, Înalta Curte constată lipsa tipicităţii faptelor şi în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii F. şi E., trimişi în judecată şi condamnaţi în cauză pentru complicitate la aceeaşi infracţiune, de folosire sau prezentare cu rea- credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea sau în numele ei.

Potrivit art. 26 C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală. În absenţa unei fapte prevăzute de legea penală nu sunt îndeplinite condiţiile din punct de vedere al dreptului material cu referire la existenţa complicităţii şi în acest mod presupusul complice nu ar putea fi tras la răspundere penală. Aşadar, indiferent dacă există un act material comis de către presupusul participant, care a fost circumstanţiat juridic sub forma unui ajutor, dacă ajutorul nu s-a acordat cu privire la o faptă prevăzută de legea penală, complicele nu va putea răspunde din punct de vedere penal, dacă actul de complicitate nu este incriminat de sine stătător sau nu este inclus chiar în tipicitatea infracţiunii.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul E., în sarcina acestuia s-a stabilit că începând cu anul 2013, a eliberat, în calitate de referent agricol, adeverinţele nr. x/29.03.2013 şi nr. y/14.04.2014 inculpatei H., adeverinţele nr. x/13.05.2013, nr. y/03.03.2014 şi nr. 5171/11.06.2015 inculpatului C., adeverinţele nr. x/30.04.2013, nr. y/28.04.2014 şi nr. 5131/11.06.2015 inculpatului B., adeverinţele nr. x/15.04.2013, nr. y/04.03.2014 şi nr. 5452/16.06.2015 inculpatului D. şi adeverinţa nr. x/12.06.2015 inculpatului A., în care au fost inserate menţiuni nereale cu privire la dreptul de proprietate sau de folosinţă al acestor inculpaţi referitor la diferite suprafeţe de teren. Prin emiterea adeverinţelor enumerate mai sus, conţinând menţiuni false, inculpaţilor H., C., B., D. şi A., s-a reţinut că inculpatul E. i-a sprijinit pe aceştia în accesarea schemelor de sprijin aferente campaniilor 2013-2015 la A.P.I.A. şi în obţinerea de foloase necuvenite constând în sume de bani aferente fiecărei suprafeţe şi campanii agricole.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F., în sarcina acestuia s-a reţinut de către curtea de apel că, în perioada 2011-2015, în calitate de secretar al Primăriei comunei Padeş, a semnat în fals, pentru conformitate şi legalitate, un număr de 15 adeverinţe ce emanau de la Primăria comunei Padeş, care cuprindeau date false, în sensul că atestau că inculpaţii H., GG., B., C. şi D. erau înregistraţi în registrul agricol al com. Padeş, jud. Gorj ca proprietari, arendaşi sau comodatari, deşi, în realitate aceştia nu aveau posesia sau un drept de folosinţă asupra terenurilor totalizând o suprafaţă de 95,25 ha şi prin aceasta i-a ajutat pe aceeaşi inculpaţi să obţină pe nedrept subvenţii de la A.P.I.A.

Înalta Curte a statuat deja cu privire la legalitatea contractelor de arendă încheiate de A., B., C., D. şi H. precum şi cu privire la faptul că aceştia nu au depus şi nu au folosit la APIA documente false sau inexacte în vederea obţinerii pe nedrept a sprijinului financiar pentru suprafeţele de teren arendate, neexistând cerinţa ataşată acţiunii pe care textul de lege al art. 181din Legea 78/2000 o incriminează drept verbum regens al infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, prin care s-au obţinut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, aceea ca documentele depuse să fie false, incomplete, inexacte. Pe cale de consecinţă, nici faptele inculpaţilor E. şi F. de a elibera şi semna adeverinţe din care rezulta că inculpaţii arendaşi erau înscrişi în registrul agricol şi că deţineau în arendă/comodat anumite suprafeţe de teren pe care le utilizau, nu sunt prevăzute de legea penală, atâta vreme cât aceştia din urmă au avut încheiate astfel de contracte, valabil încheiate şi au exploatat suprafeţele de teren arendate.

Ca urmare, şi faţă de aceştia se impune pronunţarea unei soluţii de achitare deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, atâta vreme cât acţiunile lor de eliberare şi semnare a adeverinţelor nu se constituie într-un ajutor la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, conform dispoziţiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că într-o situaţie similară cu a inculpaţilor E. şi F. s-a aflat şi inculpatul I., faţă de care în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen.., ca urmare a decesului acestuia, a fost încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. Având în vedere că singura măsură dispusă cu privire la acesta prin decizia definitivă recurată este aceea de menţinere a măsurilor asiguratorii, şi întrucât aceeaşi soluţie se va dispune prin prezenta decizie, pentru considerentele ce vor fi arătate, cu privire la inculpaţii recurenţi JJ. şi F., nu se justifică extinderea examinării recursului în casaţie şi faţă de inculpatul I..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. pen., va admite recursurile în casaţie declarate de inculpaţii E., D., C., A., B. şi F. împotriva deciziei penale nr. 533 din data de 22 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 443 alin. (1) din C. proc. pen., va extinde efectele recursurilor în casaţie declarate de inculpaţi şi în ceea ce o priveşte pe inculpata H..

Va casa în parte decizia penală recurată şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va achita pe inculpaţii A., C. B., D. şi H. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., şi pe inculpaţii E. şi F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., cu toate consecinţele.

Având în vedere că prin decizia definitivă pronunţată inculpaţii au fost obligaţi la despăgubiri, în raport de temeiul achitării acestora, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală - art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., Înalta Curte constată că se impune lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile exercitate de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., în caz de achitare a inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Astfel, prin decizia definitivă a Curţii de Apel Craiova inculpaţii au fost obligaţi la despăgubiri către partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Bucureşti (în solidar, inculpaţii H. şi F. la plata despăgubirilor in cuantum de 147.444,66 RON, la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului; în solidar, pe inculpaţii H., F. şi E. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum de 178.807,67 RON, la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului;

în solidar, pe inculpaţii A., F. şi E. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum 55.061,19 RON, la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului; în solidar, pe inculpaţii B. şi F. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum de 34.775,57 RON, la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului; în solidar, pe inculpaţii B., F.

şi E. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum de 98.376,77 RON, la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului; în solidar, pe inculpaţii C., F. şi E. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum de 75.843,13 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului; în solidar, pe inculpaţii D., F.

şi E. la plata către partea civilă a despăgubirilor in cuantum de 57707,4 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011, de la data efectuării fiecărei plăti până la data achitării integrale a prejudiciului), iar în raport de temeiul achitării, acela al art. 16 alin. (1) lit.

b) teza I C. proc. pen.. şi în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., acţiunea civilă exercitată de partea civilă va fi lăsată ca nesoluţionată, urmând a fi înlăturate dispoziţiile din decizia recurată, privind obligarea inculpaţilor mai sus menţionaţi la plata despăgubirilor, la care se adaugă dobânda legală, către partea civilă.

În ceea ce priveşte măsurile asiguratorii care au fost menţinute sau dup caz, instituite prin decizia definitivă recurată, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 397 alin. (5) C. proc. pen.., în cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asiguratorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Astfel, Înalta Curte constată că prin decizia recurată: în baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost instituită măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului F. până la concurenţa sumelor la care acesta a fost obligat către partea civilă; în temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost menţine măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 644/P/2015 din 18.11.2016: asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei H. până la concurenţa sumei de 326.252,33 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011; asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., până la concurenţa sumei de 55.061,19 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011; asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului B., până la concurenţa sumei de 133.152,34 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011; asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor C., până la concurenţa sumei de 75.843,13 la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011; asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor D., până la concurenţa sumei de 57707,4 la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011; asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului E. până la concurenţa sumei de 465.796,16 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011; asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului F. până la concurenţa sumei de 648.016,4 RON la care se adaugă dobânda legală, conform O.U.G. nr. 66/2011.

Toate aceste măsuri asiguratorii vor fi menţinute, potrivit art. 397 alin. (5) C. proc. pen.., urmând a înceta de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Va înlătura dispoziţia privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat privind pe inculpaţii H., E., D., C., A., B. şi F. dispusă prin sentinţa penală nr. 85 din 19.06.2023 a Tribunalului Gorj şi prin decizia penală recurată.

Va înlătura toate celelalte consecinţe ale condamnării, urmând a menţine numai dispoziţiile deciziei penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor în casaţie formulate de inculpaţi vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. pen., admite recursurile în casaţie declarate de inculpaţii E., D., C., A., B. şi F. împotriva deciziei penale nr. 533 din data de 22 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 443 alin. (1) din C. proc. pen., extinde efectele recursurilor în casaţie declarate de inculpaţi şi în ceea ce o priveşte pe inculpata H..

Casează în parte decizia penală recurată şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii:

I. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe inculpaţii A. , C. , B. , D. şi H. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., şi pe inculpaţii E. şi F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

II. Înlătură dispoziţiile din decizia recurată, privind obligarea inculpaţilor mai sus menţionaţi la plata despăgubirilor, la care se adaugă dobânda legală, către partea civilă, şi în baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Bucureşti.

III. În baza art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., menţine măsurile asigurătorii instituite şi respectiv, menţinute, prin decizia recurată asupra bunurilor inculpaţilor E., D., C., A., B. şi F. şi H., măsuri care vor înceta de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei decizii.

IV. Înlătură dispoziţia privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat privind pe inculpaţii H., E., D., C., A., B. şi F. dispusă prin sentinţa penală nr. 85 din 19.06.2023 a Tribunalului Gorj şi prin decizia penală recurată.

V. Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor în casaţie formulate de inculpaţi rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 decembrie 2024.