Inadmissibility of criminal appeal due to appellant's denial of filing; denial of mandate under art. 601(1) CPP

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 170 din data de 20 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis recursul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 732 din data de 21.12.2012 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosar nr. x/2012.

A casat în parte sentinţa penală mai sus-arătată şi în rejudecare:

A înlăturat din sentinţa penală atacată, dispoziţiile de aplicare a art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 681/23.12.2010 pronunţată de Judecătoria Suceava, definitivă la data de 11.01.2011 prin nerecurare, şi de adiţionare a acesteia la cea aplicată în prezenta cauză.

A înlăturat din aceeaşi sentinţă, dispoziţia de contopire a pedepselor, respectiv de aplicare a prevederilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală recurată cu pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 130/27.02.2012 a Judecătoriei Suceava, definitivă la data de 20.03.2012 prin nerecurare în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpat: 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare, în regim privativ de libertate.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

A dedus în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata executată de la data de 21.12.2012 la zi.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava, secţia Penală a reţinut, prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. Inculpatul recurent a comis fapta (pe care de altfel a recunoscut-o, beneficiind de prevederile art. 3201 C. proc. pen.) în împrejurările reţinute şi pe larg expuse în considerentele sentinţei penale atacate.

Astfel, la data de 10.03.2011, în timp ce partea vătămată, minorul B., se afla în parcarea hypermarketului C. din mun. Suceava, a fost acostat de către inculpatul A. şi minorul D.. Aceştia l-au condus în pădurea din spatele cartierului E. unde, prin întrebuinţarea de ameninţări şi violenţe, i-au luat hainele cu care era îmbrăcat - un hanorac, o pereche de blugi şi o pereche de adidaşi. După acest schimb de haine, inculpatul şi minorul D. au luat-o la fugă, lăsând partea vătămată în pădure şi avertizând-o nu meargă la poliţie pentru a reclama cele întâmplate.

Reţinând vinovăţia inculpatului, prima instanţă l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă cu închisoarea, individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.. A arătat inculpatul că a comis fapta în stare de minoritate, fără a avea o reprezentare corectă a actelor sale, motiv pentru care se justifică reducerea pedepsei aplicate.

Or, a arătat că astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, acesta "la data comiterii faptei a avut capacitatea psihică de reprezentare corectă a conţinutului şi consecinţelor faptei sale", el prezentând "intelect normal". Pe de altă parte, acesta a mai comis, anterior, şi alte infracţiuni de aceeaşi natură, pentru care a fost condamnat definitiv.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 681/23.12.2010 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2010, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de tăinuire şi a două infracţiuni de tâlhărie, în formă agravată, executarea acestei sancţiuni fiind suspendată sub supraveghere.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 130/27.02.2012, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2012, definitivă la data de 20.03.2012 prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) rap. la art. 109 C. pen. şi art. 3201alin. (7) C. proc. pen., comisă la data de 22.05.2010.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 681/23.12.2010 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2010, şi, constatând că infracţiunile sunt concurente, s-a dispus, urmare a aplicării prevederilor art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 4 luni închisoare, în regim privativ de libertate.

De asemenea, potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul a fost sancţionat de cinci ori cu amendă administrativă pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat, tot în timpul minoratului.

A apreciat că rezultă perseverenţa infracţională deosebită a inculpatului, în condiţiile unei insuficiente supravegheri din partea părinţilor şi a unei slabe receptări a stimulilor care l-ar putea determina să respecte normele de conduită unanim acceptate.

În condiţiile în care, potrivit expertizei medico-legale psihiatrice, intelectul său este normal (IQ=100), având în vedere că însăşi victima infracţiunii a fost un copil, lipsit de orice posibilitate de a opune rezistenţă, iar potrivit evaluării făcute de Serviciul de probaţiune, inculpatul este o persoană impulsivă, obişnuieşte să consume alcool, fiind implicat în numeroase situaţii de încălcare a legii,a apreciat Curtea că o reducere a pedepsei nu se justifică în cauză.

Astfel cum ea a fost individualizată de către instanţa de fond (inclusiv fără reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante judiciare), pedeapsa răspunde atât principiului proporţionalităţii, cât şi cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen.

În mod greşit însă prima instanţă a adiţionat, la pedeapsa aici aplicată, sancţiunea rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 81/23.12.2010 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2010, în condiţiile în care aceasta fusese anulată prin sentinţa penală nr. 130/27.02.2012, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2012, definitivă la data de 20.03.2012 prin nerecurare, şi în care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru comiterea unei infracţiuni concurente cu cea dintâi.

În aceste condiţii, cum prezenta infracţiune (comisă în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 681/23.12.2010 a Judecătoriei Suceava) este concurentă cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 130/27.02.2012 a Judecătoriei Suceava, fiind astfel dată o cauză care atrage anularea suspendării în concurs cu o alta, care atrage revocarea ei, a apreciat că se impunea ca prima instanţă, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (1) C. pen., să contopească pedeapsa aici aplicată cu pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 130/27.02.2012 a Judecătoriei Suceava, definitivă la data de 20.03.2012 prin nerecurare.

Aşa fiind, Curtea a înlăturat dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 681/23.12.2010 pronunţată de Judecătoria Suceava, definitivă la data de 11.01.2011 prin nerecurare, şi de adiţionare a acesteia la cea aplicată în prezenta cauză şi va face aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen., în modalitatea anterior arătată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare, în regim privativ de libertate.

Împotriva acestei decizii penale, contestatorul A. a formulat contestaţie.

La termenul de judecată din data de 04 februarie 2025, contestatorul a precizat că nu a formulat prezenta contestaţie.

În raport de precizările formulate de contestatorul A. la termenul de judecată din data de 04 februarie 2025, în sensul că nu acesta a formulat contestaţia ce face obiectul prezentului dosar, Înalta Curte apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile art. 6011 din C. proc. pen., potrivit cărora:

"cererile prevăzute de prezentul titlu în privinţa cărora rezultă că nu privesc o persoană condamnată determinată ori formulate împotriva unei persoane care nu poate fi determinată, precum şi cererile formulate în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condiţiile legii, sunt inadmisibile", motiv pentru care va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 170 din data de 20 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2012.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 170 din data de 20 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2012.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 februarie 2025.