Cassation inadmissibility for failure to substantiate penal limits objection under Art. 438(1)(12) C. proc. pen.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 211 din 2.08.2023, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. în condiţiile art. 44 alin 1 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, printre alţii, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş.

Prin decizia penală nr. 644/A din 11.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş împotriva sentinţei penale nr. 211 din data de 02 august 2023, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, în dosarul nr. x/2022.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa, în sensul că s-a înlăturat soluţia de achitare a inculpatului, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. în condiţiile art. 44 alin. (1) C. pen., precum şi dispoziţia potrivit cu care, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în condiţii privative de libertate, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 60 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi (i) şi alin. (3) C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice categorie de vehicule pentru care legea impune obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se execută potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi (i) şi alin. (3) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, aceleaşi drepturi care au fost interzise cu titlu de pedeapsă complementară, pedeapsă ce se execută potrivit disp. art. 65 alin. (3) C. pen.

S-au menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei care nu contravin deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 644/A din 11.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 25.07.2024.

Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, inculpatul a arătat, în esenţă, că, în mod nelegal instanţa de apel, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor referitoare la recidiva postexecutorie, a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., având în vedere menţiunile din fişa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezultă că acesta a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 102 din 01 aprilie 2010 a Judecătoriei Curtea de Argeş, la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, după împlinirea vârstei de 18 ani, pedeapsă a cărei suspendare a executării a fost revocată prin sentinţa penală nr. 1753 din 15 aprilie 2014, definitivă la 31.10.2014 şi contopită cu pedepsele aplicate prin această sentinţă, rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare, din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiţionat la 22 mai 2018, rămânând un rest de 466 zile.

Recurentul inculpat a susţinut că această schimbare a încadrării juridice nu a fost solicitată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, apelul vizând strict condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 335 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.

În opinia recurentului inculpat, încadrarea juridică şi limitele judecării cauzei pot face obiectul camerei preliminare si nu al judecăţii în apel, mai ales că instanţa de apel nu a fost învestită cu o asemenea cerere în apelul formulat în defavoarea inculpatului.

Un alt argument invocat de către recurentul inculpat A. a fost că instanţa de apel, în mod greşit a constatat că nu există o dovadă din care să rezulte că procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante a fost întocmit anterior începerii urmăririi penale in rem, toate cele trei înscrisuri purtând aceeaşi dată, respectiv 07.08.2020, astfel că recurentul inculpat a apreciat ca fiind încălcat principiul "in dubio pro reo", în condiţiile în care nu au fost administrate probe în sensul celor arătate.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 19 noiembrie 2024.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit şi a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, în vederea verificării admisibilităţii în principiu a acesteia.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii este menţionat numele şi prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 644/A din 11.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi că recursul în casaţie a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudenţă, se constată că aspectele invocate de inculpatul A. nu se circumscriu nici măcar formal, în conţinut, dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator reglementat de legea penală pentru infracţiunile reţinute în mod definitiv prin decizia recurată.

În acest context, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în recurs în casaţie, se constată că ele nu aduc în discuţie, nici măcar formal, legalitatea regimului sancţionator aplicat recurentului prin hotărârea definitivă recurată, ci antamează elemente circumscrise, în mod esenţial, temeiniciei acesteia.

În concret, inculpatul invocă faptul că, instanţa de apel, în cadrul căii devolutive a apelului, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen., având în vedere menţiunile din fişa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezultă că acesta a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 102 din 01 aprilie 2010 a Judecătoriei Curtea de Argeş, la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, după împlinirea vârstei de 18 ani, pedeapsă a cărei suspendare a executării a fost revocată prin sentinţa penală nr. 1753 din 15 aprilie 2014, definitivă la 31.10.2014 şi contopită cu pedepsele aplicate prin această sentinţă, rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiţionat la 22 mai 2018, rămânând un rest de executat de 466 zile.

Or, prin intermediul cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancţionator legal.

Dispoziţiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege, în raport, cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

Aşa cum rezultă din motivele de recurs în casaţie, recurentul A. este nemulţumit de soluţia dată în apel, urmărind, în realitate, o reindividualizare a pedepsei aplicate, însă această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat.

Solicitarea de reindividualizare judiciară a pedepsei constituie un proces complex de analiză asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţei de fond/apel şi nu poate fi cenzurată, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuţie un aspect de legalitate a pedepsei.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casaţie, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. a fost invocat pur formal, cererea neavând aptitudinea de a declanşa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat.

Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu în conţinut cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acesta fiind invocat în mod formal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 11 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze de minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul- inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 11 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze de minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2024.