Cassation inadmissible for failure to demonstrate illegal application of penalties despite challenging sentence individualization

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 175 din data de 14.03.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 257 alin. (1) şi alin. (4) C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi a art. 43 alin. (5) din C. pen., Judecătoria Huedin a dispus condamnarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj în formă continuată, trei acte materiale, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 253 alin. (4) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. şi la art. 43 alin. (5) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. şi a art. 5 C. pen. coroborat cu art. 371 C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. şi la art. 43 alin. (5) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. cetăţean român pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, la pedeapsa de 7 (şapte) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

S-a constatat că caracterul real concurent al infracţiunilor de ultraj în formă continuată, distrugere şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, sens în care s-a reţinut incidenţa art. 38 alin1 C. pen.

Potrivit art. 39 alin1 lit. b) C. pen., s-a procedat la contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente şi la pedeapsa cea mai grea, de trei ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse cumulate, anume 5 luni închisoare, rezultând o pedeapsă rezultantă finală de 3 (trei) ani şi 5 (cinci) luni închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim de detenţie.

Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., din cuantumul pedepsei rezultante s-a dedus timpul cât inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv din 15.02.2023, la zi.

Conform art. 397 raportat la art. 25 şi art. 23 alin. (3) C. proc. pen.. şi art. 1349, 1357, 1372 şi 1382 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă Inspectoratul Judeţean de Poliţie Cluj şi a fost obligat inculpatul la plata către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Cluj a sumei de 2844.24 RON reprezentând daune materiale.

Faţă de circumstanţele comiterii faptei, cele personale ale inculpatului şi faţă de aplicarea faţă de acesta a unei pedepse în regim de detenţie, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.. instanţa a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului A..

Împotriva acestei sentinţe, printre alţii, a declarat apel inculpatul A. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin.

Prin decizia penală nr. 1245/A/2024 din 08.08.2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă judecătoria Huedin şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 175/14.03.2024 a Judecătoriei Huedin care a fost desfiinţată în parte şi pronunţându-se o nouă hotărâre în aceste limite:

S-au majorat pedepsele aplicate inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de:

- ultraj prev. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. - 3 acte materiale descrise la pct. 1-3 din rechizitoriu de la 8 luni la 1 an şi 2 luni închisoare,

- distrugere prev. de art. 253 alin. (4) rap. la art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. de la 3 ani la 4 ani închisoare.

S-a menţinut pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 C. pen. rap. la art. 41 alin. (1), (43) alin. (5) C. pen.

Conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A. şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din restul pedepselor aplicate - 1 an, 2 luni şi 7 luni respectiv 7 luni închisoare, pedeapsa finală fiind de 4 ani 7 luni închisoare cu executare în regim de detenţie.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. reţinerea şi arestul preventiv din 15.02.2023 la zi.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Împotriva deciziei penale nr. 1245/A/2024 din 08.08.2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a formulat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 03.09.2024, prin apărător ales, avocat B. cu împuternicire avocaţială aflată la dosar de recurs în casaţie.

prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.).

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, inculpatul a arătat, în esenţă, că împotriva hotărârii pronunţate de Judecătoria Huedin a formulat apel prin care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, dar, în propria cale de atac, prin hotărârea Curţii de Apel Cluj s-a majorat pedeapsa aplicată de către Judecătoria Huedin.

Pornind de la starea de fapt reţinută, instanţa a apreciat că există în cauză suficiente elemente de fapt care să susţină dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul se face vinovat pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute, aplicându-i, în final, o pedeapsă prea aspră, respectiv 4 ani şi 7 luni.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 19 noiembrie 2024.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit şi a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie ce formează obiectul dosarului nr. x/2023, în vederea verificării admisibilităţii în principiu a acesteia.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii este menţionat numele şi prenumele recurentului, semnătura apărătorului ales al acestuia, iar decizia penală nr. 1245/A/2024 din 08.08.2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi că recursul în casaţie a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudenţă, se constată că aspectele invocate de inculpatul A. nu se circumscriu nici măcar formal, în conţinut, dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator reglementat de legea penală pentru infracţiunile reţinute în mod definitiv prin decizia recurată.

În acest context, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în recurs în casaţie, se constată că ele nu aduc în discuţie, nici măcar formal, legalitatea regimului sancţionator aplicat recurentului prin hotărârea definitivă recurată, ci antamează elemente circumscrise, în mod esenţial, temeiniciei acesteia.

În concret, inculpatul invocă faptul că, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate în cauză, instanţa de apel a majorat pedeapsa aplicată de către instanţa de fond, aplicându-i o pedeapsă prea aspră, respectiv 4 ani şi 7 luni.

Or, prin intermediul cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancţionator legal.

Solicitarea de reindividualizare judiciară a pedepsei constituie un proces complex de analiză asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţei de fond/apel şi nu poate fi cenzurată, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuţie un aspect de legalitate a pedepsei.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casaţie, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. a fost invocat pur formal, cererea neavând aptitudinea de a declanşa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat.

Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu în conţinut cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acesta fiind invocat în mod formal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1245/A/2024 din data de 08 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul- inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1245/A/2024 din data de 08 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2024.