Inadmissibility of cassation for expiration of the 30-day appeal deadline despite substantive challenge to penalty limit calculation

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1154 din data de 20.11.2023 pronunţată de Judecătoria Găeşti, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la viol, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 rap. la art. 218 alin. (1) şi (3) lit. f) din C. pen., cu aplicarea articolului 77 alin. (1) lit. d) toate din C. pen. - persoană vătămată B..

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi f) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat

- dreptul de a fi tutore sau curator

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi f) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de fi tutore sau curator.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., inculpatul A., a fost condamnat la pedeapsa 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 375 din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele inculpatul fiind condamnat la pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani şi 8 luni închisoare la care adaugă un spor de o treime din totalul celeilalte pedepse (1/3 din 3 luni, adică un spor de 1 lună) urmând ca, în final, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 9 luni închisoare. Pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 9 luni închisoare s-a dispus să fie executată efectiv în penitenciar, în temeiul art. 60 C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită, pedeapsa complementară aplicată conform art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi f) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator pentru o perioadă de 5 ani. Pedeapsa complementară se va executa, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator s-a dispus să fie executată până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Pedeapsa accesorie s- dispus să fie executată în condiţiile art. 66 alin. (3) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 399 alin. (1), raportat la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă în privinţa inculpatului A., prin încheierea nr. 241/03.07.2023 a Judecătoriei Găeşti.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu pentru inculpatul A., de la data de 25.04.2023 la 05.07.2023 inclusiv.

În baza art. 3, art. 5 alin. (5), art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea 76/2008 şi pct. 17 din Anexa la Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpaţii C. şi A. de probe biologice - care vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul National de Date Genetice Judiciare a profilului lui genetic. Măsura dispusă va fi adusă la cunoştinţa inculpaţilor conform art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008. Prelevarea se va realiza în strictă conformitate cu dispoziţiile Legii 76/2008, iar probele biologice astfel recoltate şi datele din Sistemului National de Date Genetice Judiciare nu pot fi folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de Legea 76/2008.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D. a telefonului mobil, obiect ce a fost introdus în camera de corpuri delicte a Poliţiei Oraşului Găeşti conform dovezii seria x nr. x/16.05.2023.

În temeiul art. 397, raportat la art. 19 şi art. 25 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă alăturată acţiunii penale de partea civilă B., prin reprezentant legal E..

Inculpaţii C. şi A. au fost obligaţi la plata către partea civilă a sumei de 100.000 de RON fiecare - cu titlu de daune morale.

Inculpatul minor D., a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente F. şi G. la plata către partea civilă a sumei de 100.000 de RON - cu titlu de daune morale.

Potrivit art. 249 alin. (1), (5) şi 7 C. proc. pen., s-a dispua instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpaţilor C. şi A., până la concurenţa sumei de 100.000 RON fiecare, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune.

Sa dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului minor D. şi ale părţilor responsabile civilmente F. şi G., până la concurenţa sumei de 100.000 RON, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune.

Împotriva acestei sentinţe, printre alţii, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 533 din 27.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2) lit. a) C. proc. pen., în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1154/20.11.2023 pronunţată de Judecătoria Găeşti.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului A. perioada reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu de la data de 25.04.2023 la 05.07.2023 inclusiv şi, în baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul A..

Împotriva deciziei penale nr. 533 din 27.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 09.07.2024, prin apărător ales, avocat H. cu împuternicire avocaţială aflată la dosar de recurs în casaţie.

Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.).

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, inculpatul a arătat, în esenţă, că ceea ce se critică este modul greşit în care instanţa de fond a calculat cuantumul pedepsei aplicate şi faptul că instanţa de apel a menţinut sentinţa pronunţată de Judecătoria Găeşti.

S-a reţinut în sarcina inculpatului A. circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de un major împreună cu un minor (art. 77 lit. d) C. pen.), inculpatul D. fiind minor la data săvârşirii faptei.

Atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, iar instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că în cauză este incidenţă o cauză de reducere a pedepsei, în temeiul art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

De asemenea, instanţa a făcut vorbire pe larg în motivarea hotărârii de o serie de împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului - vârsta fragedă a inculpatului (care împlinise 18 ani cu numai o lună înainte de data săvârşirii infracţiunii), precum şi faptul că în luna ianuarie a anului 2023 îi decedase tatăl iar inculpatul a trebuit să renunţe la şcoală şi să muncească, pentru a-şi întreţine familia, compusă din mamă şi încă cinci fraţi -circumstanţe atenuate, conform art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă, s-au reţinut doar limitele reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., şi anume pedeapsa închisorii de la 4 ani şi 8 luni la 8 ani pentru infracţiunea de viol, respectiv pedeapsa închisorii între 2 luni şi un an şi 4 luni pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

În opinia inculpatului, instanţa a greşit aplicând doar disp.art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când în cauză nu există doar procedura simplificată, ci sunt incidente atât circumstanţe agravante, cât şi atenuante.

Ori, potrivit art. 76 alin. (1) C. pen., în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.

Aşadar, instanţa nu a ţinut cont de faptul că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine, ci a aplicat doar art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi a reţinut limitele reduse doar cu o treime, respectiv pedeapsa închisorii de la 4 ani şi 8 luni la 8 ani pentru infracţiunea de viol, respectiv pedeapsa închisorii între 2 luni şi un an şi 4 luni pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

Instanţa ar fi trebuit să aplice în primul rând dispoziţiile privitoare la circumstanţe agravante şi atenuante (pe care le-a menţionat) - respectiv circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de un major împreună cu un minor, dar şi conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, respectiv nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială - şi să reducă limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime). Abia după aceea, instanţa trebuia să aplice dispoziţiile referitoare la procedura simplificată şi să reducă limitele speciale ale pedepsei, astfel cum rezultau după reducerea datorată aplicării circumstanţelor atenuante, cu o treime.

Astfel, în mod greşit, instanţa a aplicat pedeapsa închisorii de la 4 ani şi 8 luni la 8 ani pentru infracţiunea de viol, respectiv pedeapsa închisorii între 2 luni şi un an şi 4 luni pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri. în realitate, pedeapsa pe care instanţa trebuia să o reţină în sarcina inculpatului A. era pedeapsa închisorii de la 3 ani si 2 luni la 5 ani şi 3 luni pentru infracţiunea de viol, respectiv, pedeapsa închisorii între 1 lună şi 10 zile şi un 11 luni pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

În acest sens a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului A. sunt peste limita legală, modalitatea corectă de calcul pe care trebuia să o aibă în vedere Curtea de Apel Ploieşti în analiza apelului formulat de inculpat fiind cea prezentată de în precedent.

A solicitat ca, în baza art. 448 pct. 2 lit. b) rap. la rt. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., să se admită recursul în casaţie constatând în faptul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi să se trimită cauza la Curtea de Apel Ploieşti în vederea stabilirii unei pedepse în limite legale.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 19 noiembrie 2024.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit şi a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie ce formează obiectul dosarului nr. x/2023, în vederea verificării admisibilităţii în principiu a acesteia.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii este menţionat numele şi prenumele recurentului, semnătura apărătorului ales al acestuia, iar decizia penală nr. 533 din 27.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Însă, potrivit art. 435 C. proc. pen., recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În cauza de faţă, recurentului inculpat A. i-a fost comunicată decizia instanţei de apel la data de 30 mai 2024, la locul de detenţie, Penitenciarul Miercurea Ciuc, astfel cum rezultă din menţiunile cuprinse în dovada de comunicare aflată la dosarul instanţei de apel, respectiv ştampila de luare la cunoştinţă şi semnătura destinatarului, iar cererea de recurs în casaţie a fost formulată de către recurentul inculpat, prin apărător ales, la data de 09 iulie 2024, prin Serviciul Registratură al Curţii de Apel Ploieşti, conform ştampilei aplicate la dosarul de recurs în casaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ziua prevăzută în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, fără a se socoti ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlineşte.

Raportat la data comunicării hotărârii instanţei de apel, 30 mai 2024, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen. s-a împlinit la data de 01 iulie 2024, aceasta fiind ultima zi în care se putea declara recurs în casaţie (zilele de 29 şi 30 iunie fiind zile nelucrătoare), astfel încât, având în vedere că cererea de recurs în casaţie poartă data de 09.07.2024, se observă că această cale extraordinară de atac a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile legale anterior menţionate.

În acest context, trebuie precizat că, potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Cum formalismul legii procesual penale are caracter de garanţie, egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală şi ca raţiune, satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul supra citat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a dreptului procesual de a declara recursul în casaţie conduce la pierderea exerciţiului acestui drept şi impune, în planul soluţiilor ce pot fi dispuse, respingerea ca inadmisibilă a cererii, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 435 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 C. proc. pen. care face inutilă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 533 din data de 27 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul- inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 533 din data de 27 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2024.