Statute of limitations for tax evasion and money laundering: EU supremacy versus lex mitior and Constitutional Court interpretations on interruptive acts

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2024

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 89 din data de 16 noiembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2016, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de către procuror.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.,

- complicitate la evaziune fiscală (în formă continuată), prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (517 acte materiale), ambele cu aplicarea cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.,

- complicitate la evaziune fiscală (în formă continuată), prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (512 acte materiale), ambele cu aplicarea cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.,

- complicitate la evaziune fiscală (în formă continuată), prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (543 acte materiale), ambele cu aplicarea cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.,

- complicitate la evaziune fiscală (în formă continuată), prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (142 acte materiale), ambele cu aplicarea cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.,

- complicitate la evaziune fiscală (în formă continuată), prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (37 acte materiale), ambele cu aplicarea cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen..şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.,

- complicitate la evaziune fiscală (în formă continuată), prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (26 acte materiale), ambele cu aplicarea cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul G., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la evaziune fiscală (în formă continuată), prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale);

- complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.,

- complicitate la evaziune fiscală (în formă continuată), prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (654 acte materiale), ambele cu aplicarea cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata S.C. I. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de:

- evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (484 acte materiale) şi art. 5 C. pen.;

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata S.C. J. S.R.L. (jud. Timiş), pentru săvârşirea infracţiunii de:

- evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (190 acte materiale) şi art. 5 C. pen.;

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata S.C. INC 1975 S.R.L. (jud. Timiş), pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

- spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (223 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

S-a disjuns acţiunea civilă şi acţiunea penală de latura penală soluţionată prin prezenta hotărâre şi s-a dispus formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 18 ianuarie 2024, pentru când s-a dispus citarea părţilor.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpata S.C. INC 1975 S.R.L..

Prin decizia penală nr. 233/A/21.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpata S.C. INC 1975 S.R.L., împotriva sentinţei penale nr. 89 din data de 16 noiembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost desfiinţată în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare:

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. şi complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (142 acte materiale), ambele cu aplicarea cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata S.C. J. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (190 acte materiale) şi art. 5 C. pen., ca urmare a radierii societăţii inculpate.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă cu privire la aceşti doi inculpaţi.

Au fost înlăturate din considerentele sentinţei atacate menţiunile cu privire la încetarea procesului penal faţă de inculpatul K..

S-a făcut precizarea că acţiunea penală disjunsă prin sentinţă îl priveşte pe inculpatul K..

A fost menţinută în rest sentinţa atacată.

În concret, având în vedere criticile parchetului, în fapt şi în drept, referitor la fiecare inculpat, s-au reţinut următoarele:

1. Faptele inculpatului A., care, în calitatea sa de reprezentant de facto al societăţilor comerciale L. S.R.L. (alături de inculpaţii C. şi B.), M. S.R.L. (alături de inculpaţii C. şi B.), N. S.R.L. (alături de inculpatul C.) şi O. S.R.L. (alături de inculpaţii C. şi B.) a ajutat pe inculpatul K. să comită infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina acestuia, ajutor constând în: emiterea de documente contabile (facturi, avize de însoţire, contracte de vânzare cumpărare), asigurarea circulaţiei acestor documente între emitent şi beneficiarul final (K.), recrutarea de persoane (cetăţeni de naţionalitate sârbă) care să figureze ca reprezentanţi de drept ai societăţilor comerciale sus menţionate, consilierea şi remunerarea acestor persoane, retragerea de numerar din conturile societăţilor sus menţionate şi "întoarcerea" acestor sume la inculpatul K. (sau reprezentanţii acestuia) după reţinerea comisionului negociat în prealabil cu acesta, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (517 acte materiale);

2. Faptele inculpatului B. care, în calitatea sa de reprezentant de facto al societăţilor comerciale L. S.R.L. (alături de inculpaţii C. şi A.), M. S.R.L. (alături de inculpaţii C. şi A.), şi O. S.R.L. (alături de inculpaţii C. şi A.) a ajutat pe inculpatul K. să comită infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina acestuia, ajutor constând în: emiterea de documente contabile (facturi, avize de însoţire, contracte de vânzare cumpărare), asigurarea circulaţiei acestor documente între emitent şi beneficiarul final (K.), recrutarea de persoane (cetăţeni de naţionalitate sârbă) care să figureze ca reprezentanţi de drept ai societăţilor comerciale sus menţionate, consilierea şi remunerarea acestor persoane, retragerea de numerar din conturile societăţilor sus menţionate şi "întoarcerea" acestor sume la inculpatul K. (sau reprezentanţii acestuia) după reţinerea comisionului aferent, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. si ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (512 acte materiale).

3. Faptele inculpatului C., care, în calitatea sa de reprezentant de facto al societăţilor comerciale P. (alături de inculpatul F.), L. S.R.L. (alături de inculpaţii A. şi B.), M. S.R.L. (alături de inculpaţii A. şi B.), N. S.R.L. (alături de inculpatul A.) şi O. S.R.L. (alături de inculpaţii A. şi B.) a ajutat pe inculpatul K. să comită infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina acestuia, ajutor constând în: emiterea de documente contabile (facturi, avize de însoţire, contracte de vânzare cumpărare), asigurarea circulaţiei acestor documente între emitent şi beneficiarul final (K.), recrutarea de persoane (cetăţeni de naţionalitate sârbă) care să figureze ca reprezentanţi de drept ai societăţilor comerciale sus menţionate, consilierea şi remunerarea acestor persoane, retragerea de numerar din conturile societăţilor sus menţionate şi "întoarcerea" acestor sume la inculpatul K. (sau reprezentanţii acestuia) după reţinerea comisionului aferent, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (543 acte materiale).

4. Faptele inculpatului E. care în calitatea sa de reprezentant de facto al societăţilor comerciale Q. S.R.L., R. S.R.L. S. S.R.L., a ajutat pe inculpatul K. să comită infracţiunea de evaziune fiscală reţinută in sarcina acestuia, ajutor constând in emiterea de facturi fictive, nereale, către societăţile comerciale T. I. S.R.L., sens in care, a determinat pe reprezentantul legal ori convenţional al celor trei societăţi, martorul U., să emită documente financiar contabile către societăţile comerciale T. I. S.R.L., a asigurat circulaţia acestor documente între emitent beneficiarul final (K.), a participat la operaţiunile de ridicare de numerar din conturile celor trei societăţi comerciale a restituit sumele ridicate către inculpatul K. după reţinerea comisionului aferent, de care inculpatul E. a beneficiat în mod direct, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (37 acte materiale).

5. Faptele inculpatului F., care în calitatea sa de reprezentant de drept al societăţii comerciale P. S.R.L. (alături de inculpatul C.), a ajutat pe inculpatul K. să comită infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina acestuia, ajutor constând în emiterea de facturi fictive, nereale, către societatea comercială T., a asigurat circulaţia acestor documente între emitent beneficiarul final (K.), a participat la operaţiunile de ridicare de numerar din conturile celor trei societăţi comerciale a restituit sumele ridicate către inculpatul K. după reţinerea comisionului aferent, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (26 acte materiale).

6. Faptele inculpatului G., care în calitatea sa de reprezentant legal al S.C. V. S.R.L., în luna decembrie 2011 a emis un număr de 3 facturi către S.C. J. S.R.L., în baza contractului de comision nr. x/10.09.2011, documente care nu au la bază operaţiuni comerciale reale, care înregistrate în evidenta contabilă a S.C. J. S.R.L., au condus la prejudicierea bugetului de stat cu suma de 141.607 RON (reprezentând TVA şi impozit pe profit), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale).

Faptele inculpatului G., care în calitatea sa de reprezentant legal al S.C. V. S.R.L., în luna decembrie 2011 a emis o factură către S.C. INC 1975 S.R.L., în baza contractului de comision nr. x/04.10.2011, documente care nu au la bază operaţiuni comerciale reale, şi care înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. INC 1975 S.R.L., au condus la prejudicierea bugetului de stat cu suma de 44.557 RON (reprezentând TVA şi impozit pe profit), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., referitoare la concursul real de infracţiuni.

7. Faptele inculpatului H., care în calitatea sa de director comercial în cadrul societăţilor comerciale I. S.R.L. şi J. S.R.L., responsabil cu achiziţia de cereale şi plante tehnice, a ajutat pe inculpatul K. să comită infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina acestuia, ajutor constând în: completarea de facturi fictive, nereale şi a altor documente de această natură (avize, note de recepţie) emise de societăţile comerciale M. S.R.L., L. S.R.L., O. S.R.L. şi W. S.R.L., asigurarea circulaţiei acestor documente între emitent şi beneficiarul final (societăţile I. S.R.L. şi J. SRL), precum şi primirea sumelor de bani ridicate de reprezentanţii de fapt ai societăţilor comerciale de tip fantomă din conturile bancare ale acestor societăţi şi "întoarcerea" acestor sume la inculpatul K., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (654 acte materiale).

8. Fapta persoanei juridice S.C. I. S.R.L., care, în realizarea obiectului de activitate, prin intermediul reprezentantului legal şi de facto, inculpatul K., în perioada 2010-2011 a evidenţiat în evidenţa contabilă operaţiuni comerciale fictive, nereale, în baza unui număr de 484 facturi, emise de societăţile comerciale M. S.R.L., N. S.R.L., L. S.R.L. SRL şi S. S.R.L., cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 7.524.556 RON de natura TVA şi a impozitului pe profit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. si ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (484 acte materiale).

9. Fapta persoanei juridice, S.C. INC 1975 S.R.L., care, în realizarea obiectului de activitate, prin intermediul reprezentantului de facto, inculpatul K., în luna decembrie 2011 a evidenţiat în evidenta contabilă operaţiuni comerciale fictive, nereale, în baza facturii nr. x/21.12.2011, emisă de societatea comercială V. S.R.L., cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 44.557 RON, de natura TVA şi a impozitului pe profit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală. prev. si ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Fapta aceleaşi persoane juridice care, în realizarea obiectului de activitate, prin intermediul reprezentantului de facto, inculpatul K., în perioada 2008-2015 şi-a înregistrat în evidenţele financiar contabile un număr de 223 contracte de creditare în scopul ascunderii şi disimulării sumelor de bani obţinute de inculpatul K. prin infracţiunile de evaziune fiscală derulate prin intermediul societăţilor comerciale din grupul de firme T., valoarea totală a creditărilor fiind de 3.833. 752,98 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (223 acte materiale).

Toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., referitoare la concursul real de infracţiuni.

III. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara la data de 03.04.2024 prin care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

În dezvoltarea acestui caz de recurs în casaţie, Ministerul Public a solicitat să se aibă în vedere că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pe considerentele că s-ar fi împlinit termenele generale de prescripţie a răspunderii penale faţă de inculpaţii:

1. A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (517 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

2. B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (512 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

3. C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (543 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

4. E. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (37 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

5. F., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (26 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

6. G. pentru săvârşirea infracţiunii de:

- complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

- complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

7. H. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (654 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

8. S.C. I. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (484 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

9. S.C. INC 1975 S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- evaziune fiscală. prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005;

- spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (223 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

În acest sens, a apreciat că soluţia de încetare a procesului penal dispusă în cauză este nelegală prin neaplicarea directă a dreptului european, respectiv nerespectarea principiului supremaţiei dreptului european, care reclamă că stabilirea de către organele judiciare române a unor sancţiuni efective şi disuasive infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, respectiv infracţiuni de fraudă care aduc atingere intereselor Uniunii, evaziune fiscală, spălare de bani şi contrabandă în baza tratatelor la care România este parte, chiar cu consecinţa înlăturării de la aplicarea dispoziţiilor interne de orice fel.

În continuarea acestui raţionament s-a precizat că în cauzele care vizează interesele financiare ale Uniunii Europene potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cum sunt şi infracţiunile din prezenta cauză, evaziune fiscală şi spălare de bani, deciziile instanţei constituţionale şi ale instanţei supreme care afectează aceste cauze devin inaplicabile, invocând Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 21 decembrie 2021, dar şi cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19 în care s-a reţinut cu titlu de principiu faptul că în prezenţa unui risc de impunitate sistemică trebuie înlăturate de la aplicare deciziile Curţii Constituţionale.

S-a mai arătat că principiul supremaţiei dreptului Uniunii se opune ca instanţele naţionale să nu poată, cu riscul aplicării unor sancţiuni disciplinare, să lase neaplicate deciziile Curţii Constituţionale contrare dreptului Uniunii.

În ceea ce priveşte termenul general de prescripţie, parchetul a arătat că pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (2) şi (3) din Legea nr. 241/2005, termenul este de 10 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 8 ani pentru infracţiunea de spălare a banilor, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen.

Referitor la termenul special de prescripţie, s-a arătat că acesta reprezintă depăşirea termenului general cu încă o dată, conform art. 155 alin. (4) C. pen., ajungându-se astfel la un termen de prescripţie maxim de 20 de ani pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (2) şi (3) din Legea nr. 241/2005, respectiv de 16 ani pentru infracţiunea de spălare a banilor, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Tot în ceea ce priveşte termenul special de prescripţie, s-a solicitat a se avea în vedere că în cauză au fost îndeplinite numeroase acte de întrerupere a cursului termenului general de prescripţie, în conformitate cu legea în vigoare până la apariţia celor două decizii ale Curţii Constituţionale, dar şi a Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, s-a solicitat a se avea în vedere:

a) Riscul sistemic de impunitate prin înlăturarea termenului special de prescripţie, motiv pentru care se impune ca deciziile Curţii Constituţionale să nu fie luate în considerare.

Pe lângă hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene anterior precizate, s-a solicitat a se mai avea în vedere decizia pronunţată în Cauza C-107/23 PPU, Ordonanţa din 09.01.2024 pronunţată în Cauza C-131/23, precum şi constatările Comisiei Europene în Raportul către Parlamentul European şi Consiliu din data de 22.11.2022.

Chiar dacă autorităţile şi instanţele naţionale sunt libere să aplice standarde naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale, este necesar ca această aplicare să nu compromită nivelul de protecţie prevăzut de cartă şi nici supremaţia, unitatea şi caracterul efectiv al dreptului Uniunii.

b) Legătura cauzei cu dreptul Uniunii Europene, dată de obiectul acesteia, respectiv infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, respectiv infracţiuni de evaziune fiscală privind TVA şi spălare de bani, infracţiuni pe care România s-a obligat să le combată prin tratatele de aderare la Uniunea Europeană.

În plus, legătura cauzei cu dreptul european în privinţa infracţiunii de spălare a banilor este dată şi de dispoziţiile Directivei nr. 2015/849 a Parlamentului European şi Consiliului din 20.05.2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar scopul spălării banilor şi finanţării terorismului.

Aşadar, în cauză este necesar a se da prevalenţă principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene, solicitând a se avea în vedere Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa (6/64), dar şi Cauzele Tarico I şi II şi X. şi C-107/23PPU, urmând a se stabili că pentru evitarea riscului sistemic de impunitate este necesară aplicarea legislaţiei naţionale privind prescripţia specială a răspunderii penale, făcându-se abstracţie de interpretarea dată prin deciziile Curţii Constituţionale.

În susţinerea argumentelor anterior precizate, a mai fost invocată Cauza C-106/77, Amministrazione delle Finanze dello Stato şi Simmenthal SL din 09.03.1978, precum şi Hotărârea CJUE din 21.12.2021, în care Curtea, reunită în Marea Cameră, a confirmat jurisprudenţa sa rezultată din hotărârea pronunţată în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 şi C-397, potrivit căreia MCV este obligatoriu în toate elementele sale pentru România.

Pe de altă parte, s-a arătate că, în conformitate cu Hotărârea CJUE din 21.12.2021, cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, în prezenţa unui risc sistemic de impunitate trebuie înlăturate de la aplicare deciziile Curţii Constituţionale, neputând fi invocat standardul naţional mai ridicat de protecţie care ar fi de natură să compromită supremaţia, unitatea şi caracterul efectiv al dreptului Uniunii.

Practic, s-a apreciat că prin aplicarea practicii naţionale, s-ar ajunge la situaţia de a se împiedica sancţionarea în mod efectiv şi disuasiv a infracţiunilor de evaziune fiscală şi de spălare de bani la nivel naţional, deci în mod sistemic, generând impunitate generală.

În continuare, a fost invocată şi Cauza C-107/23 PPU ("Lin) din 24.07.2023 a CJUE prin care s-a statuat că aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale, dar şi a Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curţi generează un risc sistemic de impunitate pentru infracţiunile de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, motiv pentru care instanţele naţionale sunt obligate să lase neaplicate aceste decizii.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel Curtea Europeană a stabilit că normele care reglementează prescripţia în materie penală nu intră în domeniul de aplicare al articolului 49 alin. (1) din cartă şi nu sunt de natură să aducă atingere nici principiului previzibilităţii, preciziei şi neretroactivităţii infracţiunilor şi pedepselor, nici principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (mitior lex), astfel cum sunt garantate la art. 49 alin. (1) din cartă.

CJUE mai arată că o instanţă a unui stat membru, care într-o situaţie dată, acţionează în sfera domeniului de aplicare a articolului nr. 51 alin. (1) din cartă, este liberă să aplice standarde naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale, cu condiţia ca această aplicare să nu compromită nivelul de protecţie prevăzut de Cartă, astfel cum a fost interpretată de Curte şi nici supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii.

De asemenea, s-a mai precizat că aceste aspecte au fost validate şi în materia infracţiunilor de corupţie prin Ordonanţa Curţii din 09.01.2024 în Cauza C-131/23.

Ministerul Public a apreciat că se impune a se acorda prioritate principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene, cu atât mai mult cu cât, în considerarea Deciziei CJUE din data de 21.12.2021, Completul de 5 Judecători al Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a lăsat neaplicată o altă decizie a CCR, respectiv Decizia nr. 417/2019, considerând că ar fi generat un risc sistemic de impunitate, în acest sens fiind pronunţată decizia nr. 41/07.04.2022 în dosarul nr. x/2018 al Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere decizia nr. 857/A/13.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019 prin care s-a constatat incidenţa directă în cauză a art. 325 alin. (1) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, apreciindu-se că nu este împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prin raportare la considerentele Hotărârii CJUE din 24.07.2023 pronunţată în cauza C-107/23 PPU.

Aceeaşi interpretare a fost oferită de Curtea de Apel Constanţa prin decizia penală nr. 979/18.10.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, în care s-a făcut aplicarea cu prioritate a dreptului european.

În raport cu aceste considerente, este necesar să se aprecieze că instanţele naţionale nu pot, în cadrul procedurilor jurisdicţionale prin care se urmăreşte sancţionarea pe plan penal a infracţiunilor de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, să aplice standardul naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, pentru a repune în discuţie întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25.06.2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale. Practic, efectul întreruptiv al actelor procedurale încheiate anterior datei de 25.06.2018 - fiind guvernat de principiul aplicării legii penale mai favorabile, şi nu de principiul legalităţii incriminării şi al pedepsei - se produc în continuare şi după data de 25.06.2018.

În susţinerea acestor argumente, s-a solicitat a se avea în vedere şi decizia nr. 914/A/04.12.2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2019 având ca obiect tot infracţiunea de evaziune fiscală în care s-a făcut aplicarea cu prioritate a dreptului european, respectiv a hotărârii pronunţată în cauza C-107/23 din 24.07.2023, precum şi decizia nr. 567/RC/05.10.2013, decizia nr. 613/RC/12.10.2023, decizia nr. 615/RC/12.10.2023, decizia nr. 616/RC/12.10.2023, toate pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În considerentele acestor hotărâri, s-a arătat că inclusiv infracţiunile de evaziune fiscală intră sub incidenţa dreptului Uniunii, faptul că dacă hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-107/23 este anterioară deciziei recurate, atunci legalitatea soluţiei de încetare va putea fi analizată în raport de această hotărâre, precum şi că obligativitatea acestei decizii operează exclusiv în cauzele pendinte la data pronunţării acesteia.

În raport de aceste argumente, Ministerul Public a solicitat să se aibă în vedere că în cauză au fost îndeplinite acte de întrerupere a termenului general de prescripţie în conformitate cu legea în vigoare până la apariţia celor două decizii ale Curţii Constituţionale, acestea fiind precizate în mod detaliat în cererea de recurs în casaţie .

Având în vedere că atât anterior datei de 25.06.2018, cât şi ulterior datei de 30.05.2022 au fost îndeplinite numeroase acte care au avut ca efect întreruperea termenului de prescripţie, s-a apreciat că de la data efectuării acestor acte începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Astfel, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, termenul de prescripţie specială se împlineşte în decembrie 2031 pentru inculpaţii A., B., C., E., H. şi S.C. I. S.R.L., în decembrie 2027 pentru inculpaţii F., G. şi S.C. Inc 1975 S.R.L. şi în ianuarie 2032 pentru inculpata S.C. Inc 1975 S.R.L. pentru infracţiunea de spălare de bani.

Concluzionând, procurorul a apreciat că se impune aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene, urmând ca deciziile Curţii Constituţionale să fie înlăturate de la aplicare, consecinţa fiind constatarea neîmplinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

În susţinerea acestor considerente, s-a invocat decizia nr. 22/A/30.01.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2022.

În consecinţă, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

IV. Prin încheierea din 18.09.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2016 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva deciziei penale nr. 233/A/21.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2016.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.

V. Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 18.09.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, având ca scop îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel.

Instanţa supremă, fiind învestită cu judecarea recursului în casaţie, verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Efectuând acest control, instanţa de recurs în casaţie porneşte de la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel.

Motivul de casare invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).

Din perspectiva acestui caz de casare, devin incidente două ipoteze distincte şi anume: fie soluţia de încetare nu trebuia dispusă, întrucât temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen. nu a existat, fie soluţia de încetare a procesului penal se întemeiază pe un alt temei decât cel reţinut.

În speţă, situându-se în prima dintre cele două ipoteze anterior menţionate, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpaţilor A., B., C., E., F., G., H., S.C. I. S.R.L. şi S.C. INC 1975 S.R.L., subsecvent adoptării de către Curtea Constituţională a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În speţă, Ministerul Public a arătat că instanţele fondului, în mod greşit, au dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale faţă de inculpaţi, atâta vreme cât în cauză nu era împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, iar acuzaţiile aduse acestora vizează infracţiuni ce intră sub incidenţa dreptului Uniunii Europene, drept ce se impune a fi aplicat cu prioritate prin raportare la deciziile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În consecinţă, s-a apreciat ca având efectul întreruptiv de prescripţie, potrivit art. 155 alin. (2) din C. pen., toate actele de procedură îndeplinite de către organele judiciare anterior Deciziei CCR nr. 297/2018 şi a Deciziei CCR nr. 358/2022

Prin urmare, a apreciat că raportat la data ultimului act întreruptiv de prescripţie, potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de evaziune fiscală, termenul de prescripţie specială se împlineşte în decembrie 2031 pentru inculpaţii A., B., C., E., H. şi S.C. I. S.R.L., în decembrie 2027 pentru inculpaţii F., G. şi S.C. Inc 1975 S.R.L. şi în ianuarie 2032 pentru inculpata S.C. Inc 1975 S.R.L. pentru infracţiunea de spălare de bani.

Procedând la examinarea acestor critici în raport cu consideraţiunile de natură teoretică şi faptică anterior menţionate, Înalta Curte reţine că este indiscutabilă supremaţia dreptului unional, însă, în acelaşi timp, este necesar a fi făcută precizarea că în ceea ce priveşte conflictele de legi în timp sau existenţa unor neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, regula de bază impune aplicarea normelor mai puţin severe. Astfel, în Constituţia României, la art. 20 alin. (2) se prevede că: Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

Aşadar, Înalta Curte recunoaşte, pe deplin şi fără rezerve, primordialitatea dreptului Uniunii Europene în faţa legilor interne, şi, în limitele competenţelor Uniunii, aplică cu prevalenţă, dispoziţiile acestuia.

Însă, este de precizat că prioritatea/preeminenţa/primordialitatea dreptului Uniunii Europene nu se manifestă în raport cu Constituţia României şi/sau orice altă normă de rang constituţional, astfel cum sunt, prin excelenţă, dispoziţiile CEDO care asigură un standard superior de protecţie a unui drept fundamental [art. 20 alin. (2) Constituţie], ci vizează exclusiv dispoziţiile contrare din "legile interne".

Aşadar, chiar admiţând supremaţia dreptului Uniunii, Înalta Curte este obligată să verifice dacă prin lăsarea ca neaplicate a dispoziţiilor legale naţionale nu se încalcă drepturile fundamentale ale omului şi principiile de bază ale procesului penal, recunoscute de legislaţia naţională, de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi chiar de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, sau dispoziţiile cuprinse în alte tratate.

În acest cadru procesual, Înalta Curte apreciază că problematica incidenţei prescripţiei răspunderii penale este necesar a fi evaluată din perspectiva Deciziilor nr. 297/2018 şi 358/2022 ale Curţii Constituţionale, cât a Deciziilor nr. 67/2022 şi 37/2024 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, hotărâri pronunţate ulterior săvârşirii faptelor de către inculpaţi.

Astfel, reţine că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că:

"... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen. (Decizia nr. 67/2022), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.

Nu în ultimul rând, instanţa de casare observă că, ulterior, prin Decizia nr. 37 din 17 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 697 din data de 18.07.2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că instanţele de judecată nu pot lăsa neaplicată dezlegarea chestiunii de drept privitoare la aplicarea principiului mitior lex în materia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, dată prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în limitele rezultate din hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în 24 iulie 2023 în Cauza C-107/23 PPU (limite prevăzute în dispozitivul hotărârii la pct. 1 teza a II-a).

Prin aceeaşi decizie, s-a mai stabilit că dezlegarea dată prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se va aplica în condiţiile stabilite de aceasta şi actelor de procedură efectuate înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.

Relevante în cauză sunt şi considerentele acestei decizii, în care s-a reţinut că:

- normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale sunt supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor legii penale mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 5 din C. pen., astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 67/2022, obligatorie;

- lăsarea neaplicată a unor dispoziţii din dreptul intern care se circumscriu standardului de protecţie referitor la previzibilitatea legii penale nu este compatibilă cu articolul 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;(…)

- succesiunea de legi în timp nu este susceptibilă de un tratament juridic diferit în funcţie de natura infracţiunii, după cum aceasta este o infracţiune îndreptată împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sau o altă infracţiune de drept comun, orice altă interpretare fiind de natură să aducă atingere art. 7 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, pentru lipsa de precizie şi previzibilitate a legii.

Aşadar, ceea ce se desprinde este că aplicarea standardului convenţional de protecţie a dreptului fundamental la retroactivitatea legii penale mai favorabile (lex mitior) trebuie corelată cu jurisprudenţa obligatorie a Curţii Constituţionale privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile, stabilită în concret în fiecare cauză penală, precum şi cu interdicţia de a crea o a treia lege (lex tertia), conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte observă că instanţele fondului au apreciat în mod justificat incidenţa exclusivă a termenelor de prescripţie generală a răspunderii penale, prevăzute de art. 154 din C. pen. şi inexistenţa unor cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, având în vedere că legea penală mai favorabilă a fost apreciată ca fiind C. pen., forma în vigoare ulterioară Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale şi până la adoptarea O.U.G. nr. 71/2022.

Pe de altă parte, pentru a fi admis raţionamentul Ministerului Public şi a se considera că actele de procedură emise până la apariţia Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 produc efect întreruptiv al prescripţiei răspunderii penale, fiind incidente dispoziţiile privind termenele de prescripţie specială, este necesar să se constate că legea penală mai favorabilă în cazul inculpaţilor, stabilită în mod global potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, este C. pen. sau legislaţia specială conţinând dispoziţii penale în forma în vigoare între 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a C. pen.) şi 24 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018), ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Revenind la speţa de faţă, dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunţate, referitoare la natura dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în general, şi a întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, în special, este incidentă şi în speţa de faţă, urmând a fi valorificată raportat la situaţia concretă a fiecărei infracţiuni vizată prin recursul în casaţie formulat de parchet, săvârşită, după caz, de inculpaţii A., B., C., E., F., G., H., S.C. I. S.R.L. şi S.C. INC 1975 S.R.L..

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, consecinţa fiind reţinerea exclusivă a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.. Astfel, evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripţie, Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale având ca efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., termen ce nu poate fi prelungit.

În acest context jurisprudenţial obligatoriu, în ceea ce priveşte temeinicia soluţiei instanţei de apel relativ la incidenţa prescripţiei răspunderii penale, Înalta Curte reţine următoarele:

Raportat la aspectele factuale definitiv stabilite prin hotărârea instanţei de apel şi care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de casaţie, Înalta Curte reţine că în ce-i priveşte pe inculpaţii A., B., C., E., H. şi S.C. I. S.R.L., pentru infracţiunea de evaziune fiscală/complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de 9 alin. (1) lit. c) cu referire la alin. (2) şi (3) din Legea nr. 241/2005, termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de 10 ani şi a început să curgă de la data epuizării infracţiunii, conform art. 154 alin. (2) teza I C. pen., cel mai târziu sfârşitul anului 2011 şi s-a împlinit la sfârşitul anului 2021.

În ce-i priveşte pe inculpaţii F., G. şi S.C. INC 1975 S.R.L., pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, a început să curgă de la data epuizării infracţiunii, cel mai târziu sfârşitul anului 2011 şi s-a împlinit la sfârşitul anului 2019.

Cu privire la infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, reţinută în sarcina inculpatei S.C. INC 1975 S.R.L., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani şi a început să curgă de la 15.09.2015 (data epuizării infracţiunii continuate de spălare a banilor).

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost apreciată în final de instanţa de apel (C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 până la adoptarea O.U.G. nr. 71/2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, termenele generale de prescripţie erau împlinite anterior pronunţării deciziei penale nr. 233/A din data de 21 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2016.

În consecinţă, în mod corect, instanţa care a soluţionat cauza a apreciat că este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluţia dispusă faţă de inculpaţi prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva deciziei penale nr. 233/A din data de 21 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi F., S.C. J. S.R.L., S.C. I. S.R.L., C., G., S.C. Inc 1975 S.R.L., D. şi E., în cuantum de 720 RON fiecare, precum şi onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi B. şi H., în cuantum de câte 180 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva deciziei penale nr. 233/A din data de 21 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2016.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi F., S.C. J. S.R.L., S.C. I. S.R.L., C., G., S.C. Inc 1975 S.R.L., D. şi E., în cuantum de 720 RON fiecare, rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi B. şi H., în cuantum de câte 180 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2024.