Criminal fraud: appellate reclassification to real concurrence violating the non-aggravation principle in the defendant’s own appeal

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 683 pronunţată la data de 08.05.2024 de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (21 acte materiale) prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi exercitarea dreptului de a ocupa calitatea de administrator în cadrul societăţii S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 2 ani, care se execută în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi exercitarea dreptului de a ocupa calitatea de administrator în cadrul societăţii S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) raportat la art. 208 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. pe care a menţinut-o începând cu data de 08.05.2024.

În temeiul art. 215 alin. (1) C. proc. pen.., pe durata controlului judiciar, s-a impus inculpatului următoarele obligaţii: să se prezente la instanţă de judecată ori de câte ori va fi chemat; să informeze instanţa de judecată de orice schimbare de locuinţă; să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea sa, respectiv la Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul IPJ Cluj - Serviciul Investigaţii Criminale, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.

În temeiul art. 215 alin. (2) C. proc. pen.., s-a impus inculpatului ca pe durata cât se află sub control judiciar să respecte următoarele obligaţii: să nu depăşească teritoriul României; să nu comunice direct, indirect sau pe orice cale cu martorii din prezenta cauză indicaţi în rechizitoriu, cu excepţia martorului D. şi să nu ia legătura cu persoanele vătămate, prin nicio modalitate, cu excepţia comunicării prin intermediul apărătorilor aleşi.

În temeiul art. 215 alin. (3) C. proc. pen.., s-a atras atenţia inculpatului asupra faptului că în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor ce îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În temeiul art. 215 alin. (4) C. proc. pen.., s-a dispus ca respectarea măsurii şi obligaţiilor impuse inculpatului să se verifice periodic de către Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul IPJ Cluj - Serviciul Investigaţii Criminale.

Executorie privind menţinerea măsurii preventive.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus perioada reţinerii din data de 01.08.2022, a arestării preventive din data de 02.08.2022 şi până la data de 05.04.2023 (data înlocuirii măsurii arestării preventive cu controlul judiciar), precum şi arestarea preventivă din data de 30.06.2023 şi până la data de 22.11.2023.

În temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanţa nr. 4553/P/2022 din 29.09.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, menţinută prin încheierea penală nr. 132/2023 până la concurenţa sumei de 848.898,76 RON, în vederea recuperării pagubei cauzate prin infracţiune şi garantării executării cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 255 C. proc. pen.. şi art. 397 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus restituirea către inculpatul A. a telefonului mobil predat de către acesta cu ocazia percheziţiei domiciliare şi ambalat în plicul ataşat la dosarul la dosarul cauzei .

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă E. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 75.700 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând valoarea totală a prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă F. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 50000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând valoarea totală a prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi la suma de 2000 RON, cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă F., a dobânzii legale pe zi de întârziere, calculate asupra sumei de 50000 RON, începând cu data producerii prejudiciului, respectiv 25.05.2022 şi până la achitarea integrală a sumei

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 18400 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând valoarea totală a prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă G., a dobânzii legale pe zi de întârziere, calculate asupra sumei de 18400 RON începând cu data producerii prejudiciului, respectiv 15.06.2022 şi până la achitarea integrală a sumei.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă H. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 1200 lire sterline, cu titlu de daune materiale, reprezentând valoarea totală a prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi la suma de 1000 RON, cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă H., a dobânzii legale pe zi de întârziere, calculate asupra sumei de 1200 lire sterline, echivalentul în RON la data plăţii, începând cu data producerii prejudiciului, respectiv 01.06.2022 şi până la achitarea integrală a sumei,

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă I. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 25000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând valoarea totală a prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă I., a dobânzii legale pe zi de întârziere, calculate asupra sumei de 25000 RON, începând cu data producerii prejudiciului, respectiv 23.06.2022 şi până la achitarea integrală a sumei.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă J. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 209050 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând valoarea totală a prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă J. a dobânzii legale pe zi de întârziere, calculate asupra sumei de 209050 RON, începând cu data producerii prejudiciului, respectiv pentru suma de 20000 RON, de la data de 22.02.2021, pentru suma de 30000 RON de la data de 23.02.2021, pentru suma de 37000 RON de la data de 24.02.2021, pentru suma de 50000 RON, de la data de 23.12.2021, pentru suma de 70000 RON de la data de 12.04.2022, pentru suma de 2050 RON de la data de 24.05.2021 şi până la achitarea integrală a sumei.

În baza art. 397 C. proc. pen.., art. 22 C. proc. pen.., s-a luat act de renunţarea persoanei vătămate K. la pretenţiile civile, ca urmare a acoperirii prejudiciului de către inculpat.

În baza art. 397 C. proc. pen., art. 22 C. proc. pen.., s-a luat act de renunţarea persoanei vătămate L. la pretenţiile civile, ca urmare a acoperirii prejudiciului de către inculpat.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 60000 RON, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă N. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 150000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând valoarea totală a prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi la suma de 2000 RON, cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata, către partea civilă N., a dobânzii legale pe zi de întârziere, calculate asupra sumei de 150000 RON, începând cu data producerii prejudiciului, respectiv de la data de 01.07.2022 pentru suma de 132000 RON şi de la data de 04.07.2022, asupra sumei de 18.000 RON şi până la achitarea integrală a sumei

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă O. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 85000 RON, cu titlu de daune materiale

A fost obligat inculpatul la plata, către partea civilă O., a dobânzii legale pe zi de întârziere, calculate asupra sumei de 85000 RON începând cu data producerii prejudiciului, respectiv de la data de 20.06.2022 pentru suma de 75000 RON şi de la data de 22.06.2022, asupra sumei de 10000 RON şi până la achitarea integrală a sumei

În baza art. 397 C. proc. pen.., art. 22 C. proc. pen.., s-a luat act de renunţarea persoanei vătămate P. la pretenţiile civile ca urmare a acoperirii prejudiciului de către inculpat.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Q. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 14673 RON, cu titlu de daune materiale,

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă R. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 8400 RON, cu titlu de daune materiale

În baza art. 397 C. proc. pen.., art. 22 C. proc. pen.., s-a luat act de renunţarea persoanei vătămate S. la pretenţiile civile ca urmare a acoperirii prejudiciului de către inculpat.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă T. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 1200 euro şi 4900 RON, cu titlu de daune materiale.

În consecinţă, în temeiul art. 397 C. proc. pen.., art. 22 C. proc. pen.., instanţa a luat act de renunţarea persoanei vătămate U. la pretenţiile civile ca urmare a acoperirii prejudiciului de către inculpat.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., precum şi art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă V. şi obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 51790 RON şi 7500 euro cu titlu de daune materiale.

A fost obligat inculpatul la plata, către partea civilă V., a dobânzii legale pe zi de întârziere, calculate asupra sumei de 45790 RON, începând cu data de 10.06.2022, asupra sumei de 6000 RON, începând cu data de 13.06.2022, asupra sumei de 4000 euro, echivalentul în RON la data plăţii, începând cu data de 12.06.2022 şi asupra sumei de 3500 euro, echivalentul în RON la data plăţii, începând cu data de 14.06.2022, până la achitarea integrală.

În temeiul art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 2000 de RON, din care suma de 200 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală, 900 RON aferente camerei preliminare şi 900 RON aferente fazei de judecată.

În temeiul art. 276 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost admisă cererea formulată de partea civilă F. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare şi, în consecinţă, obligat inculpatul A. la plata în favoarea persoanei vătămate, constituită parte civilă a sumei de 17.343,13 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocaţial).

În temeiul art. 276 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost admisă cererea formulată de partea civilă N. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare şi, în consecinţă, obligat inculpatul A. la plata în favoarea persoanei vătămate, constituită parte civilă a sumei de 4000 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocaţial).

În temeiul art. 276 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost admisă cererea formulată de partea civilă K. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare şi, în consecinţă, a obligat inculpatul A. la plata în favoarea persoanei vătămate, constituită parte civilă a sumei de 4400 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocaţial).

În temeiul art. 276 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost admisă cererea formulată de partea civilă M. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare şi, în consecinţă, obligat inculpatul A. la plata în favoarea persoanei vătămate, constituită parte civilă a sumei de 7395 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocaţial).

În temeiul art. 276 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost admisă cererea formulată de partea civilă V. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare şi, în consecinţă, obligat inculpatul A. la plata în favoarea persoanei vătămate, constituită parte civilă a sumei de 5000 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocaţial).

În temeiul art. 276 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost admisă cererea formulată de partea civilă H. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare şi, în consecinţă, obligat inculpatul A. la plata în favoarea persoanei vătămate, constituită parte civilă a sumei de 1250 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocaţial).

În temeiul art. 276 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost admisă cererea formulată de partea civilă G. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare şi, în consecinţă, obligat inculpatul A. la plata în favoarea persoanei vătămate, constituită parte civilă a sumei de 1250 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocaţial).

În temeiul art. 276 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost admisă cererea formulată de partea civilă U. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare şi, în consecinţă, a obligat inculpatul A. la plata în favoarea persoanei vătămate, constituită parte civilă a sumei de 1250 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocaţial).

În temeiul art. 276 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost admisă cererea formulată de partea civilă I. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare şi, în consecinţă, a obligat inculpatul A. la plata în favoarea persoanei vătămate, constituită parte civilă a sumei de 1250 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocaţial).

În temeiul art. 274 alin. (1) teza finală raportat la art. 272 alin. (2) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 942 RON, au rămas în sarcina statului, şi au fost avansate din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Cluj-Napoca.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatul A. şi părţile civile M. şi F..

Prin decizia penală nr. 1322 din 18 septembrie 2024 a Curţii de apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 395 alin. (1) C. proc. pen.., s-a respins ca nefondată cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de inculpat la data de 13 septembrie 2024.

În temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-au admis apelurile declarate de inculpatul A. şi partea civilă F. împotriva sentinţei penale nr. 683/08.05.2024 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţate în dosarul nr. x/2022, care a fost desfiinţată, în parte, şi, pronunţând o nouă hotărâre în limitele desfiinţării:

S-a schimbat încadrarea juridică dată, prin actul de sesizare, faptelor săvârşite de inculpat, din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în 18 infracţiuni de înşelăciune, comise în forma concursului real de infracţiuni prev. de art. 38 alin. (1) C. pen., în perioada ianuarie 2021-18.07.2022, după cum urmează:

1. infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate M., la data de 02.03.2022;

2. infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate J., în perioada ianuarie 2021 - aprilie 2022;

3. infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate R., la data de 11.05.2022;

4. infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate S., la data de 17.05.2022;

5. infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate F., la data de 25.05.2022;

6. infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate H., la data de 01.06.2022;

7. infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate T., la data de 01.06.2022;

8. infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate V., în perioada 10.06.2022-14.06.2022;

9. infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate G., la data de 15.06.2022;

10. infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate O., în perioada 20-21.06.2022;

11. infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate I., la data de 23.06.2022;

12. infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate N., în perioada 01.07.2022-04.07.2022;

13. infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate L., la data de 09.07.2022;

14. infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate P., la data de 13.07.2022;

15. infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate K., la data de 14.07.2022;

16. infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate Q., la data de 14.07.2022;

17. infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., comisă în dauna persoanelor vătămate U. şi W., la data de 15.07.2022;

18. infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate E., la data de 18.07.2022.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen.., cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate P. (13.07.2022), întrucât a intervenit împăcarea părţilor.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.:

1. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate M. (02.03.2022), la pedeapsa de 10 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

2. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate J. (perioada ianuarie 2021 - aprilie 2022), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

3. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate R. (11.05.2022), la pedeapsa de 9 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

4. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate S. (17.05.2022) la pedeapsa de 8 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

5. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate F. (25.05.2022), la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

6. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate H. (01.06.2022), la pedeapsa de 9 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

7. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate T. (01.06.2022), la pedeapsa de 9 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

8. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate V., în perioada 10.06.2022-14.06.2022, la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

9. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate G. (15.06.2022), la pedeapsa de 9 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

10. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate O. (20-21.06.2022), la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

11. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate I. (23.06.2022) la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

12. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate N. (01.07.2022-04.07.2022) la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

13. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate L. (09.07.2022) la pedeapsa de 8 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) g C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

14. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate K. (14.07.2022), la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

15. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate Q. (14.07.2022), la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

16. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., comisă în dauna persoanelor vătămate U. şi W. (15.07.2022), la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

17. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate E. (18.07.2022) la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (de 18 ani închisoare), respectiv 6 ani închisoare, pedeapsă care se execută în regim privativ de libertate.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a alăturat pedepsei rezultante de 8 ani închisoare, aplică inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art. 67 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la alin. (3) lit. a) C. pen., s-a alăturat pedepsei rezultante de 8 ani închisoare, aplicate inculpatului, în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptului de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi cu personalitate juridică.

S-a înlăturat obligaţia inculpatului de a repara prejudicii nepatrimoniale, prin plata sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale acordate de prima instanţă părţii civile N., a sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale acordate de prima instanţă părţii civile F., a sumei de 1.000 RON, reprezentând daune morale acordate de prima instanţă părţii civile H., respectiv a sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale acordate de prima instanţă părţii civile N..

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul să achite părţii civile F. suma de 24.947,45 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale, procedurii de cameră preliminară şi judecăţii în primă instanţă.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen.., a fost obligată persoana vătămată P. la plata sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pentru soluţionarea cauzei în cursul urmăririi penale, procedurii de cameră preliminară şi judecăţii la prima instanţă.

S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului prin hotărârea primei instanţe, de la suma de 2.000 RON la suma de 1.950 RON.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistenţa juridică a inculpatului, în cuantum de 998 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de inculpat şi partea civilă F. au rămas în sarcina statului.

În temeiul dispoziţiilor art. 276 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul să achite părţii civile F. suma de 769,42 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în procedura de soluţionare a apelului.

II. În temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă M. împotriva sentinţei penale nr. 683/08.05.2024 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţate în dosar nr. x/2022

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligată partea civilă M. la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel, analizând hotărârea atacată, în limitele efectului devolutiv trasat prin art. 417 C. proc. pen.., a constatat că este netemeinică în ceea ce priveşte latura penală, respectiv modalitatea în care s-a făcut încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, fiind greşit evaluată unitatea de rezoluţie infracţională pentru comiterea unei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (21 acte materiale) şi, implicit, în raport de modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului; în latura civilă, în ceea ce priveşte acordarea de daune morale în cazul unei infracţiuni al cărei obiect juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului împotriva actelor de fraudare şi care are, drept urmare, strict producerea unui prejudiciu material; în raport de cuantumul cheltuielilor judiciare acordate părţii civile F. cu titlu de onorariu avocaţial avansat în cursul urmăririi penale, procedurii de cameră preliminară şi judecăţii în primă instanţă.

S-a constatat că starea de fapt a fost judicios stabilită de prima instanţă pe baza probatoriului administrat în cauză. Contrar a ceea ce susţine inculpatul, s-a apreciat că sunt întrunite cerinţele art. 103 alin. (2) C. proc. pen.., acuzaţia fiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel că o soluţie de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., trebuie, de plano, exclusă. În opinia Curţii de apel, prima instanţă a efectuat o analiză corectă a probatoriului administrat în cauză, conturând o stare de fapt care este însuşită şi de către instanţa de apel.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, Curtea de apel, a observat preliminar, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că o soluţie de achitare întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. este exclusă, după cum, în mod just, a constatat şi prima instanţă.

S-a constatat că toate persoanele vătămate au fost induse în eroare de inculpat, pentru a-i remite anumite sume de bani. Inculpatul a avut prefigurarea pagubelor pe care le va produce în patrimoniul persoanelor vătămate, dar nu a fost interesat de consecinţele acţiunilor lui, ci şi-a urmărit propriul interes: obţinerea de disponibil care să fie învestit în piaţa criptomonedelor pentru a se putea redresa financiar sau să fie destinat acoperirii altor datorii, contractate, cel mai probabil, tot prin comiterea unor infracţiuni de înşelăciune. Nu a fost vorba, nicidecum, despre încheierea valabilă a unor convenţii de natură civilă, ci despre o înşelăciune în convenţii, care, în actuala reglementare, este înglobată în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune.

Într-adevăr, persoanele vătămate au avut reprezentarea unor convenţii pe care le încheie cu inculpatul, însă, pentru a le determina să-i remită anumite sume de bani, inculpatul le-a viciat consimţământul prin dol, în sensul art. 1214 C. civ. Inculpatul le-a indus în eroare asupra motivului pentru care fac plata şi avantajelor pe care le vor obţine când se va concretiza tranzacţia (un teren la preţ avantajos, produse la un preţ mult mai bun decât în alte magazine, profituri din cumpărarea şi revânzarea unei cantităţi mai mari de produse) sau asupra termenului rapid de restituire a sumelor de bani pe care le-ar fi împrumutat, cu titlu de investiţie, pentru desfăşurarea optimă a activităţii profesionale.

O delimitare corectă a situaţiei de răspundere contractuală pentru neexecutarea unei obligaţii de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune presupune a se analiza buna sau reaua-credinţă a făptuitorului la încheierea contractului şi existenţa sau nu a scopului special specific infracţiunii de înşelăciune. S-a constatat că din probatoriul administrat în cauză transpare cu claritate faptul că inculpatul A. a fost de vădită rea-credinţă la încheierea convenţiilor. Folosindu-se de calitatea sa de administrator al unei societăţi care se ocupa cu reparaţia telefoanelor mobile şi vânzarea de telefoane mobile şi accesorii, laptopuri şi componente PC, inculpatul a profitat de încrederea persoanelor vătămate care, fie se aflau în cercul lui de prieteni, fie erau cunoştinţe vechi, fie erau persoane care mai apelaseră la serviciile pe care le desfăşura societatea pe care o administra şi fuseseră mulţumiţi de prestaţia sa, astfel că le-a indus în eroare asupra scopului convenţiei, determinându-le să adopte conduita solicitată, ştiind că prestaţia persoanelor vătămate nu va fi urmată de o contraprestaţie a sa sau a societăţii/societăţilor pe care o/le administra. Convenţiile propuse persoanelor vătămate nu au fost animate de dorinţa inculpatului de a se angaja în anumite raporturi contractuale specifice activităţii pe care o desfăşura cu titlu profesional, ci de dorinţa obţinerii în mod injust a unui folos patrimonial, destinat investirii în piaţa criptomonedelor sau rambursării altor datorii.

Contrar a ceea ce susţine în memoriul de apel, inculpatul nu a avut intenţia de a folosi sumele de bani încasate de la persoanele vătămate în desfăşurarea activităţii profesionale a societăţii pe care o administra, de vreme ce nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris care să facă dovada unei activităţi profitabile în perioada de referinţă (martie - iulie 2022, doar această perioadă interesează, pentru că numai în acest interval de timp a propus mai multe tipuri de afaceri profitabile persoanelor vătămate, în calitate de administrator al societăţii de vânzare telefoane mobile, calculatoare şi accesorii) sau care să probeze că ar fi comandat produsele pe care le-a promis persoanelor vătămate ce intenţionau să cumpere bunuri de la el, respectiv produsele pe care ar fi trebuit să le cumpere în scop de revânzare, pentru obţinerea profiturilor însemnate, ce urmau a fi împărţite cu persoanele vătămate de la care a cerut bani cu împrumut, cu titlu de investiţie în afacerea lui.

Însuşi inculpatul a recunoscut prin declaraţiile date în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 4553/P/2022 şi în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi că a procedat de o atare manieră pentru că avea nevoie de bani, având în vedere că a pierdut mulţi bani pe piaţa criptomonedelor. Or, declaraţia inculpatului este un mijloc de probă care poate fi folosit şi împotriva sa, potrivit art. 83 lit.

a) C. proc. pen.. Este real, în accepţiunea inculpatului, că nu a avut intenţia să inducă în eroare persoanele vătămate pentru că urma să le restituie banii sau să le predea produsele când s-ar fi redresat financiar. Totuşi, intenţia trebuie evaluată în raport de data comiterii faptei şi, la momentul când inculpatul a convins-o pe fiecare persoană vătămată să-i pună la dispoziţie sumele de bani pretinse, a avut reprezentarea faptului că foloseşte manopere dolosive, că minte în legătură cu destinaţia sumelor de bani, cu prestaţia pe care el o va avea în cadrul convenţiei, întrucât a ştiut că se află într-un impas financiar, că nu are sume de bani disponibile pentru a continua activitatea societăţii şi că va continua să investească în criptomonede, în încercarea de a se redresa, după cum a avut şi reprezentarea faptului că-şi asumase şi alte angajamente de plată (aparent, de aceeaşi natură, tot prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune), unele dintre acestea onorate dintr-o parte a banilor primiţi de la persoanele vătămate.

Altfel spus, inculpatul a ştiut chiar de la momentul când a făcut promisiuni persoanelor vătămate că nu le va onora şi că persoanele vătămate vor fi prejudiciate, deoarece nu va putea respecta termenele pe care şi le-a asumat. Însă, le-a creat persoanelor vătămate aparenţa de seriozitate, convingându-le să-i pună la dispoziţie sume mari de bani, context în care este limpede că a existat intenţia de a induce în eroare asupra prestaţiei pe care o va adopta ca echivalent al contraprestaţiei persoanei vătămate, scopul fiind acela de a obţine, în mod injust, sumele de bani cu care le-a păgubit pe persoanele vătămate.

Împrejurarea că ar fi dorit să repare prejudiciile produse prin comiterea faptelor sale este o chestiune ce ţine de conduita ulterioară comiterii infracţiunii şi nu poate influenţa în vreun fel intenţia de a induce în eroare, cu scopul obţinerii, în mod injust, a unui folos patrimonial, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase.

Pentru a fi vorba despre neexecutarea unei obligaţii contractuale, iar nu despre o infracţiune de înşelăciune, inculpatul ar fi trebuit să-şi asume cu adevărat prestaţia promisă fiecăreia din persoanele vătămate, să aibă convingerea, încă de la momentul încheierii tranzacţiei, că va proceda aşa cum a promis şi că va respecta termenele convenite, ceea ce, în mod evident, nu s-a întâmplat, câtă vreme nu a putut face dovada că, cel puţin în cazul uneia din cele 18 persoane vătămate, a încercat să execute obligaţia pe care şi-o asumase, profitând de reputaţia pe care o avea şi de funcţia pe care o exercita în cadrul unei societăţi cu profil de reparaţii telefoane şi vânzare de telefoane, laptopuri şi accesorii.

Pe cale de consecinţă, Curtea de apel a constatat că inculpatul a săvârşit fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, fie în forma simplă, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., fie în forma agravată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a constatat că materialul probator administrat în cauză ilustrează existenţa elementului material constând în inducerea în eroare a persoanelor vătămate asupra prestaţiei pe care şi-a asumat-o inculpatul în cadrul tranzacţiei încheiate cu fiecare din cele 18 persoane vătămate.

În cazul fiecăreia din cele 18 persoane vătămate, acţiunea de inducere în eroare s-a materializat prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, inculpatul urmărind crearea unei reprezentări eronate, false a realităţii, a împrejurării că, în realitate, banii ce i-au fost predaţi vor fi folosiţi de acesta în scop personal, iar nu potrivit scopului comunicat persoanei vătămate la momentul când a pretins sumele de bani.

Câtă vreme inculpatul nu a putut face dovada că, cel puţin în cazul uneia dintre cele 18 persoane vătămate, a făcut eforturi pentru a-şi respecta obligaţia promisă la momentul când a încasat banii, este limpede că nu a avut intenţia de a executa efectiv convenţia, ci doar aceea de a obţine în mod injust un folos patrimonial.

De vreme ce, în cazul persoanelor vătămate N., V., Q., E., J., U., inculpatul a folosit mijloace frauduloase, invocând presupuse cereri de ofertă sau presupuse oferte de cumpărare, în cazul primelor 4 persoane vătămate, respectiv un proces-verbal de licitaţie imobiliară, în cazul persoanei vătămate J. şi o factură presupus emisă de una din societăţile pe care le coordona, în cazul persoanei vătămate U., în cazul faptelor comise în legătură cu aceste şase persoane vătămate este incident elementul de circumstanţiere prev. la art. 244 alin. (2) C. pen., care justifică reţinerea infracţiunii în formă agravată. Şi urmarea imediată a faptei inculpatului s-a produs, de vreme ce patrimoniul fiecăreia din cele 18 persoane vătămate s-a diminuat cu sumele de bani predate inculpatului şi niciuna din acestea nu a obţinut contraprestaţia promisă de inculpat. Deci, este limpede că fiecare din cele 18 persoane vătămate a suferit un prejudiciu material.

Legătura de cauzalitate rezultă din chiar materialitatea faptelor inculpatului, în măsură să conducă la atingerea rezultatului din norma de incriminare. A fost dovedită la standardul de probaţiune "dincolo de orice îndoială rezonabilă" prin probatoriul administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, faptele au fost săvârşite cu intenţie directă, după cum s-a indicat deja. Inculpatul a acţionat cu dorinţa de a-şi însuşi sumele de bani pe care le-a pretins persoanelor vătămate, prin inducerea în eroare cu privire la o aparentă relaţie de "afaceri", folosindu-se, în cazul a şase dintre persoanele vătămate chiar şi de mijloace frauduloase, cu un unic scop: de a obţine disponibilităţi care să fie învestite în criptomonede sau pentru restituirea altor datorii.

În raport de starea de fapt reţinută de prima instanţă şi însuşită de către instanţa de control, cu observaţiile punctate prin considerentele anterioare, nu poate subzista vreun dubiu asupra scopului faptelor inculpatului. Este cert că a prevăzut şi a urmărit rezultatul acţiunilor sale, în sensul art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen. Însă, contrar a ceea ce a statuat prima instanţă, nu poate exista o unitate de rezoluţie infracţională, care să conducă la reţinerea unei unice infracţiuni de înşelăciune, comise în formă continuată, cu 21 acte materiale. De altfel, chiar în varianta unei unice infracţiuni continuate, actele materiale ar fi fost în număr de 30, iar nu doar 21, întrucât raţionamentul aplicat în cazul persoanei vătămate N. pentru reţinerea a 3 acte materiale este valabil şi în cazul persoanei vătămate J. care a fost indus în eroare de cinci ori, pentru a remite inculpatului sumele de 50.000 RON, 87.000 RON, 2.050 RON, 50.000 RON, 20.000 RON, fiecare sumă de bani fiind pretinsă cu un alt pretext, deci sunt 5 acte materiale. La fel, în cazul persoanei vătămate V., este vorba despre 4 acte materiale, acestuia fiindu-i pretinse, de patru ori, sume de bani, care să fie învestite în produse ce urmau a fi cumpărate şi revândute la un preţ foarte bun, iar profitul împărţit. Similar, în cazul persoanelor vătămate G., O. şi K., în cazul cărora trebuie reţinute câte 2 acte materiale, având în vedere modalitatea în care au survenit evenimentele. Nu poate fi vorba despre o unitate naturală colectivă. S-a depăşit sfera unor simple acte de executare a unei activităţi infracţionale care se prelungeşte în timp, în mod natural, de vreme ce fiecare sumă de bani a fost avansată pe baza unei alte solicitări a inculpatului, cu un alt titlu, în alte împrejurări.

Altfel spus, atât timp cât, în situaţia persoanelor vătămate J., V., G., O. şi K., inculpatul nu a pretins întreaga sumă de bani ce constituie paguba produsă din momentul primei induceri în eroare asupra unor termeni esenţiali ai convenţiei ce urma a fi încheiată, ci fracţionat, sub alte pretexte, persoanele vătămate predându-i următoarele sume de bani având convingerea că încheie altă convenţie/alte convenţii, fiecare remitere de banilor ceruţi de inculpat constituie un alt act material.

Reţinerea, în concret, a 30 acte materiale nu presupune încălcarea prev. art. 371 C. proc. pen.., conform căruia "Judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei", câtă vreme, prin actul de sesizare, sunt descrise în mod detaliat toate aceste acte materiale, cu prilejul redării stării de fapt ce constituie baza acuzaţiei. De altfel, nici în rechizitoriu, nici în hotărârea primei instanţe nu se motivează, în concret, de ce se reţine, în situaţia persoanelor vătămate J., V., G., O. şi K., doar câte un act material, cu toate că au existat mai multe remiteri a unor sume de bani către inculpat, pe baza unor solicitări distincte ale inculpatului şi cu un alt scop.

Având în vedere că, în cauza de faţă, există un apel declarat pe latura penală, în defavoarea inculpatului, declarat de către partea civilă F., care a solicitat reţinerea, în sarcina inculpatului, a cinci infracţiuni de înşelăciune, dintre care trei în formă agravată, cu aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege, Curtea de apel a dispus schimbarea încadrării juridice date, prin actul de sesizare, faptelor săvârşite de inculpat, din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în 18 infracţiuni de înşelăciune, comise în forma concursului real de infracţiuni, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen., în perioada ianuarie 2021 - 18.07.2022, apreciind că, din probatoriul administrat în cauză, nu se poate deduce o unitate de rezoluţie infracţională decât în cazul actelor materiale comise în legătură cu persoanele vătămate N. (3 acte materiale), J. (5 acte materiale), V. (4 acte materiale), G. (2 acte materiale), O. (2 acte materiale) şi K. (2 acte materiale).

În cazul aceleiaşi persoane vătămate, Curtea a precizat că poate admite că, la momentul când încerca inducerea în eroare a persoanei vătămate pentru a-i remite prima sumă de bani, inculpatul îşi prefigura, în linii mari, un plan pe care să-l urmeze pentru a obţine cât mai mulţi bani de la acea persoană vătămată. Dar, în cazul celorlalte 12 acte materiale, Curtea nu poate identifica o unitate de rezoluţie infracţională, nici între ele, nici în raport de celelalte 18 acte materiale, grupate, după cum s-a arătat anterior, în 6 infracţiuni continuate. Nu se poate omite că activitatea infracţională ar fi debutat în luna ianuarie 2021 şi s-a desfăşurat pe o durată de 1 an şi 7 luni, cu intervale destul de mari între actele materiale săvârşite până în luna mai 2022. Nici nu se poate face abstracţie de faptul că s-au folosit metode diferite pentru inducerea în eroare a persoanelor vătămate, în funcţie de contextul în care era contactat inculpatul sau dacă el aborda persoanele vătămate cu solicitări de împrumuturi sub forma unor propuneri de afaceri.

În plus, prin declaraţiile date în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 4553/P/2022 şi în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, care, aşa cum s-a menţionat deja, pot fi folosite şi împotriva inculpatului, nu se oferă niciun indiciu cu privire la o unitate de rezoluţie infracţională, ci, dimpotrivă, se relevă împrejurări care conduc la concluzia unei pluralităţi de infracţiuni, deduse din spontaneitatea rezoluţiei infracţionale la momentul comiterii fiecărui act material, de vreme ce inculpatul recunoaşte că avea nevoie de disponibilităţi pentru că intrase într-un impact financiar şi dorea să investească în piaţa criptomonedelor pentru a se redresa.

S-a apreciat că, neîndoielnic, în cauza de faţă există o unitate de subiect activ, o pluralitate de acţiuni săvârşită la diferite intervale de timp, şi o unitate de conţinut, fiecare din acţiunile inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1) şi/sau alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte, însă, unitatea de rezoluţie infracţională, faţă de împrejurările concrete de săvârşire a faptelor şi probatoriul administrat în cauză, nu se poate aprecia că inculpatul a acţionat în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii continuate, astfel cum aceasta este definită la art. 35 C. pen.

În speţă, s-a constatat de către curtea de apel, că rezoluţia infracţională nu este suficient de bine conturată, astfel încât să se poată reţine unicitatea acesteia. Este imposibil ca, la debutul activităţii infracţionale, în luna ianuarie 2021, inculpatul să fi avut reprezentarea, cel puţin în linii mari, a celor 30 acte materiale, din moment ce primul act material, comis în dauna persoanei vătămate J., a constat în inducerea în eroare asupra împrejurării că va dobândi două parcele de teren în zona Sopor, prin adjudecare, pentru că "are trecere la executor" şi îi va înstrăina, ulterior, una din parcele, determinând-o, astfel, să-i vireze suma de 87.000 RON, iar următorul act material a fost comis la finalul anului 2021, când a solicitat persoanei vătămate J. un împrumut în valoare de 50.000 RON, pentru a-şi plăti angajaţii.

Curtea de apel a mai reţinut şi că în perioada martie 2022- aprilie 2022 au mai urmat alte trei acte materiale, comise în legătură cu persoana vătămată J., tot prin inducerea în eroare cu privire la vânzarea unei parcele de teren şi încheierea unui contract de împrumut. În 02.03.2022 a fost indusă în eroare şi persoana vătămată M., căruia i s-a promis un profit de 6.500 RON, dacă îi va împrumuta suma de 60.000 RON pentru a cumpăra o serie de produse care urmau a fi revândute. Apoi, până la data de 11.05.2022, nu au mai urmat alte acte materiale, iar, în perioada 11.05.2022-18.07.2022, acţiunile de inducere în eroare au îmbrăcat diverse forme, inculpatul adaptându-se cerinţelor persoanei vătămate.

În opinia Curţii de apel, actele materiale nu ar putea fi grupate, astfel cum a solicitat partea civilă F., în raport de modalitatea în care s-a procedat la inducerea în eroare a persoanelor vătămate, pentru reţinerea a două infracţiuni de înşelăciune în formă continuată şi agravată, două infracţiuni de înşelăciune în forma de bază şi o infracţiune de înşelăciune în forma agravată, deoarece aceasta ar presupune că, la momentul primului act material al categoriei de acte materiale privitoare la promisiunea de vânzare a unor produse, respectiv la momentul primului act material al categoriei de acte materiale privitoare la solicitarea de împrumuturi pentru desfăşurarea activităţii profesionale, inculpatul trebuia să aibă prefigurarea modului în care va acţiona şi, chiar dacă nu al momentului când va comite faptele, cel puţin a reprezentării persoanelor care îl vor aborda sau pe care îi va contacta. Altfel, rezoluţia infracţională ar fi mult prea generală.

Or, reţine curtea de apel, rezoluţia infracţională care justifică reţinerea unei infracţiuni continuate în accepţiunea art. 35 alin. (1) C. pen., ca excepţie de la regula pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului real, nu poate fi una mult prea generală, după cum s-a indicat deja. Nu este suficient ca inculpatul să-şi fi propus să obţină bani cu orice preţ, prin inducerea în eroare a oricărei persoane care îl va contacta pentru cumpărarea de produse sau a oricăreia dintre prietenii/cunoscuţii săi care ar accepta să-l împrumute, sub forma unei investiţii în afacerea pe care o coordona, ci trebuie ca inculpatul să fi avut conturate, în linii mari, anumite detalii esenţiale, precum este modalitatea de acţiune şi persoana care va fi înşelată.

Curtea de apel a constatat că, în cauză, succesiunea evenimentelor nu susţine concluzia că a existat o atare prefigurare, ci, mai degrabă, că inculpatul, aflat în impas financiar, acţionând spontan, aborda diferite persoane cu care colaborase anterior şi le propunea diverse afaceri profitabile sau, la momentul când era contactat pentru comenzi de produse, nu doar că accepta comanda, deşi ştia că nu o va onora, pentru că nu are mijloace financiare, dar propunea şi alte produse la preţ bun sau diferite investiţii, inducând în eroare persoanele vătămate pentru a obţine, în mod injust, foloase patrimoniale. Prin prisma considerentelor expuse anterior, Curtea de apel a reţinut că, în perioada ianuarie 2021-18.07.2022, inculpatul a comis 18 infracţiuni de înşelăciune, în forma concursului real de infracţiuni prev. de art. 38 alin. (1) C. pen., având în vedere că au fost săvârşite înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna din aceste 18 infracţiuni.

Decizia penală nr. 1322 din 18 septembrie 2024 a Curţii de apel Cluj, secţia penală şi de minori a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de apel Cluj la data de 30 septembrie 2024, inculpatului A. la data de 30 septembrie 2024, la adresa de domiciliu şi celorlalte părţi din dosar.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 17 octombrie 2024, prin email, prin avocat ales X., din cadrul Baroului Cluj, conform împuternicirii avocaţiale nr. x/08.10.2024.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 22 octombrie 2024, precum şi celorlalte părţi din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 22 noiembrie 2024. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 10 decembrie 2024.

În cererea scrisă, recurentul A., în principal, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.., a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei penale nr. 1322/14/2024 şi achitarea sa pentru săvârşirea a 17 infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., în condiţiile art. 38 C. pen., întrucât a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

În subsidiar, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.., a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei penale nr. 1322/A/2024 şi trimiterea cauzei la rejudecare de către instanţa de apel, Curtea de Apel Cluj, întrucât a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, relativ la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în 18 infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., în condiţiile art. 38 C. pen.

În terţiar, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.., a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei penale nr. 1322/A/2024 în sensul înlăturării greşitei aplicări a legii cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, respectiv:

1) aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor - reţinerea calităţii de martor a numitului A., pentru infracţiunea de trafic de influenţă pentru care numita E. (persoana vătămată în prezentul dosar) şi numitul Y. (martor în prezentul dosar) au fost condamnaţi de către Tribunalul Cluj, secţia Penală, în cadrul dosarului penal nr. x/2023, prin sentinţa penală nr. 134/2024;

2) aplicarea dispoziţiilor art. 418 alin. (1) C. proc. pen.. - neagravarea situaţiei inculpatului A. calea de atac a apelului pe care acesta a declarat-o.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen.., s-a solicitat, după admiterea în principiu, suspendarea executării deciziei penale nr. 1322/A/2024, până la soluţionarea recursului în casaţie formulat.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., referitor la scopul prevăzut de legiuitor în cuprinsul textului incriminator, apărarea a arătat că inculpatul A. voia să obţină anumite sume (în vederea efectuării de investiţii) de la persoanele vătămate, cu scopul de a obţine profit, urmând ca apoi să restituie sumele obţinute persoanelor vătămate, cu cota de profit aferentă. Ori toate persoanele vătămate, fără excepţie, au remis diferite sume de bani cu scopul declarat de a obţine ulterior un profit de pe urma acestei învestiţii. Au procedat în acest sens, întrucât anterior au obţinut astfel de profituri din investiţiile realizate de către inculpat, cu participaţia lor în contextul în care scopul inculpatului A. nu era de a obţine foloase patrimoniale injuste constând în banii persoanelor vătămate, ci în investiţii cu potenţial real de realizare pe care acesta urma să le facă. S-a apreciat că nu este îndeplinită condiţia de tipicitate obiectivă, aspect care trebuie să coincidă cu soluţionarea cauzei dedusă judecăţii în sensul pronunţării unei hotărâri de achitare a inculpatului.

S-a menţionat, de asemenea, că din nicio probă administrată în tot cursul procesului penal (urmărire penală şi judecată în fond, întrucât în faza procesuală a apelului nu s-a administrat nicio probă) nu se poate concluziona că inculpatul a acţionat cu intenţia de a induce în eroare şi de a produce pagube în scopul obţinerii de foloase patrimoniale, în dauna persoanelor vătămate. Or, în aceste condiţii, din moment ce nu s-a dovedit că inculpatul a conştientizat că faptele (materializate exclusiv prin raporturi contractuale) pe care le realizează vor (sau ar putea) constitui infracţiuni, este evident că, raportat la factorul volitiv (care, după cum am arătat, este punerea în executare a ideii analizate iniţial) nu poate fi avut în vedere la analiza formei de vinovăţie.

Prin urmare, aceste aspecte legate de intenţie se coroborează în totalitate cu susţinerile din cadrul secţiunii anterioare, adică, fapta inculpatului este un simplu delict civil, acesta având reprezentarea la nivel intelectiv că este posibil ca investiţia să nu returneze un profit (sau măcar să returneze sume de bani) deoarece aceasta este chiar definiţia investiţiei, însă şi-a asumat pierderea de bani şi eventuala neîndeplinire a obligaţiei contractuale de restituire a banilor împrumutaţi, fără însă a prevedea celelalte condiţii ale infracţiunii de înşelăciune. S-a susţinut că această speţă se află sub imperiul unei neexecutări a obligaţiilor contractuale, întrucât inculpatul a avut convingerea, încă de la momentul încheierii tranzacţiilor (contracte de împrumut) cu fiecare din persoanele vătămate, că va proceda aşa cum a promis (pentru că dispunea de resurse financiare date fiind rapoartele contractuale derulate). Mai mult, acesta a şi executat parţial obligaţiile contractuale asumate, livrând produsele comandate sau remiţând sumele de bani cu titlu de profit promise, către unele persoane vătămate. Aşadar, buna-credinţă a inculpatului A. existentă la momentul încheierii contractului, precum şi inexistenţa scopului specific infracţiunii de înşelăciune, sunt elemente edificatoare în sensul reţinerii unor relaţii contractuale - neexecutarea obligaţiilor contractuale şi nu a unei infracţiuni.

S-a solicitat să se să constate că fapta inculpatului A. nu este tipică sub aspectul laturii subiective, respectiv nu s-a urmărit obţinerea pentru sine sau pentru altul foloase patrimoniale injuste şi nu s-a pricinuit vreo pagubă, motiv pentru care se impune achitarea inculpatului şi pentru acest motiv.

În ceea ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., cu consecinţa trimeterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel - Curtea de Apel Cluj, s-a susţinut că instanţa de apel, în mod greşit, a reţinut prin decizia penală recurată faptul că în prezenta cauză nu se poate deduce o unitate de rezoluţie infracţională, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea unică săvârşită în formă continuată, în 18 infracţiuni distincte săvârşite sub forma concursului real de infracţiuni. Or, condamnarea inculpatului pentru faptele săvârşite sub forma concursului real de infracţiuni nu este prevăzută de legea penală, impunându-se admiterea recursului în casaţie formulat. În prezenta speţă ar exista unitate de rezoluţie infracţională, care să conducă la reţinerea unei unice infracţiuni de înşelăciune, ce ar fi comise în formă continuată, cu 21 de acte materiale.

Cu titlu preliminar, prin motivele de recurs în casaţie, s-a arătat faptul că instanţa de apel a reţinut ca fiind îndeplinite toate condiţiile pentru existenţa infracţiunii continuate, mai puţin condiţia relativ la unitatea de rezoluţie infracţională. Conform apărării inculpatului, prezenta speţă se rezumă la a stabili dacă inculpatul A. a acţionat sau nu în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale când ar fi comis actele materiale în daune persoanelor vătămate. Este adevărat că unitatea rezoluţiei infracţionale este un criteriu obiectiv, intrinsec, care ţine de procesul cognitiv specific comportamentului infracţional, fiind implicit controlabil de către subiectul activ. Mai mult decât atât, atribuţia de a stabili dacă mai mult pretinse fapte, imputabile unui inculpat, constituie sau nu infracţiuni distincte, concurente, sau o singură infracţiune, continuă este o chestiune de fapt, pe care numai instanţa în faţa căreia se administrează probe în mod nemijlocit, o poate rezolva în mod suveran, deoarece doar aşa se poate constata dacă a existat o singură rezoluţie infracţională în concepţia şi scopul urmărit de inculpat. Apărarea inculpatului a arătat că instanţa de apel nu a procedat la administrarea niciunei probe în mod nemijlocit, ci doar a tras concluzia (cu privire la elemente intrinseci) că inculpatul la nivel cognitiv nu ar fi acţionat în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Apărarea inculpatului a mai susţinut, prin motivele de recurs în casaţie, că rezoluţia infracţională a inculpatului a fost unică, suficient de determinată, care a debutat de la primul contact pe care l-a avut cu persoana vătămată J. şi până la ultimul contact cu persoanele vătămate din data 18.07.2022 şi aceasta a constat în procurarea de resurse financiare pentru acoperirea pierderilor suferite pe piaţa criptomonedelor (în acea perioada ianuarie 2021 - piaţa criptomonedelor era într-un declin considerabil). Acest lucru a fost declarat de către inculpat cu ocazia audierii în faza de urmărire penală. Apărarea a arătat că. având această hotărâre, procurarea de resurse financiare pentru redresarea sa pe piaţa criptomonedelor, A. şi-a planificat discuţiile cu relaţiile cu persoanele vătămate, în sensul de a le solicita bani cu titlu de împrumut, pentru a ieşi din impas. Aceasta a fost practic reprezentarea subt aspect spaţio-temporal, asupra fiecăruia dintre actele materiale pe care le-a efectuat în raport cu persoanele vătămate. Există, aşadar, se susţine de către apărarea inculpatului, factorul intelectiv al inculpatului A. care a presupus prevederea activităţi pe care a desfăşurat-o eşalonat şi a urmărit realizarea ei, precum şi factorul volitiv care a presupus dorinţa de a realiza în mod succesiv acţiunile care au reprezentat întreaga activitate. Conform apărării inculpatului, nu există rezoluţie nouă, ci unică, fiind vorba despre aceeaşi modalitate de realizate a activităţilor, aceleaşi procedee şi cel mai important, acelaşi scop, toate fiind privite în sens extins şi nu restrâns, cum greşit a procedat instanţa de apel.

Apărarea a mai susţinut că inculpatul A. a acţionat coordonat, având o prefigurare a comportamentului său, în sensul de a aborda diferite persoane cu care colaborare şi anterior, cărora le-a propus diferite planuri de afaceri, cu scopul de a obţine de la aceştia sume de bani cu titlu de împrumut. Ori, acest comportament denotă o unitate de rezoluţie suficient de determinată.

Drept urmare, apărarea inculpatului a solicitat să se constate că A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de lega penală, fiind astfel incident cazul de casare de la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. S-a susţinut că fapta reţinută în sarcina inculpatului A. nu corespunde normei de incriminare, art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen., în temeiul căreia s-a dispus condamnarea acestuia din faza procesuală a apelului. Pentru existenţa unui concurs de infracţiuni trebuie să nu existe unitate de rezoluţie infracţională, ori în prezenta cauză, este prezentă această rezoluţie unică, iar unitatea de rezoluţie caracterizează o infracţiune continuată şi nu un concurs de infracţiuni (celelalte condiţii ale infracţiunii continuate fiind îndeplinite în prezenta speţă).

Suplimentar, prin motivele de recurs în casaţie, apărarea inculpatului a apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, întrucât, pe de-o parte, schimbarea încadrării juridice a faptei s-a produs direct prin decizia finală din apel, încălcându-se astfel în mod flagrant cele statuate cu titlu obligatoriu prin Decizia nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale, în sensul că instanţa de judecată trebuie să se pronunţe cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei, iar de pe altă parte, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului A. un număr de 30 de acte materiale, relative la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, cu toate că prin actul de sesizare al instanţei s-a făcut referire doar cu privire la un număr de 21 de acte materiale, ale aceleiaşi infracţiuni, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 371 C. pen.

În ceea ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., cu consecinţa înlăturării greşitei aplicări a legii cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului A., apărarea inculpatului a apreciat că instanţa de apel în mod greşit a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, întrucât la individualizarea judiciară a pedepsei, a avut în vedere limitele generale de pedeapsă, fără a face aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, conform cărora persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din lege şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea Ia jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Astfel, prin motivele de recurs în casaţie, apărarea a arătat că în cursul judecării prezentului dosar, Z. (soţia inculpatului A.) a formulat un denunţ cu privire la numitul Y. (martor în prezentul dosar) şi cu privire la E. (persoană vătămată în prezentul dosar) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, faptă pentru care cei doi au şi fost condamnaţi de către Tribunalul Cluj, secţia Penală, în cadrul dosarului penal nr. x/2023, prin sentinţa civilă nr. 134/2024, pronunţată la data de 31.05.2024.

S-a susţinut faptul că influenţa pe care numiţii E. şi Y. au pretins că o au faţă de procurorul de caz care a instrumentat dosarul penal al numitului A. a fost traficată şi faţă de acesta, în sensul că solicitarea achitării sumei de bani în schimbul intervenirii la procurorul de caz pentru punerea în libertate a acestuia (aflat în stare de arest preventiv la data de 01.08.2022) a fost făcută şi faţă de inculpatul A.. Motivul pentru care denunţul nu a fost făcut şi în numele inculpatului A., ci doar în numele soţiei acestuia, Z., a fost pentru că inculpatul se afla în stare de arest preventiv la acel moment, fiind dificil astfel la formularea în condiţii procedurale a acestui act de sesizare a organelor judiciare. Z., cu ocazia audierii în faţa organelor judiciare, a arătat faptul că solicitarea achitării sumei de 30.000 euro a fost făcută de cei doi şi faţă de soţul acesteia, pentru influenţa pe care au pretins că o au cei doi pe lângă organele judiciare.

S-a precizat că inculpatul A. nu a putut fi audiat la acel moment (fiind în stare de arest preventiv), din cauza repeziciunii cu care s-a derulat ancheta penală. Faţă de E. şi Y. s-au dispus măsuri preventive, fiind trimişi în judecată la data de 22.12.2023. În cadrul dosarului penal nr. x/2023, cei doi au uzat de procedura simplificată a judecăţii, nemaifiind administrate alte probe în faţa instanţei de judecată, iar inculpatul A. nu a mai putut fi astfel audiat pentru confirmarea traficului de influenţă ce a fost făcut faţă de el şi faţă de soţia acestuia, Z..

S-a susţinut principiul potrivit căruia nu se poate agrava situaţia inculpatului în propria cale de atac a apelului şi s-a arătat că împotriva deciziei penale nr. 1322/A/2024 au formulat apel atât inculpatul, sub aspectul laturii penale şi civile a cauzei, precum şi părţile civile M., exclusiv sub aspectul laturii civile şi F., cu privire la latura civilă a cauzei, cheltuieli de judecată, precum şi cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei.

În opinia apărării, apelul formulat de către părţile civile nu poate fi considerat în defavoarea inculpatului, nici chiar apelul formulat de partea civilă F. care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei (care oricum a fost respinsă de către instanţa de apel), astfel că hotărârea a fost pronunţată doar în apelul inculpatului A., situaţia în care intervine art. 418 alin. (1) C. proc. pen.. Prin motivele de recurs în casaţie, apărarea inculpatului a arătat că instanţa de apel l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, în regim de detenţie, creând-i acestuia o situaţia mai grea faţă de soluţia dispusă de instanţa de fond, care a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Apărarea a apreciat faptul că prin decizia penală nr. 1322/A/2024, pronunţată la data de 18.09.2024, de către Curtea de Apel Cluj, s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cu privire la suspendarea executării deciziei penale atacate, prin motivele de recurs în casaţie, s-a arătat că prin decizia penală nr. 1322/A/2024, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (de 18 ani închisoare), respectiv 6 an închisoare, pedeapsă ce a început deja a fi executată în regim privativ de libertate. Având în vedere prejudiciile pe care le produce decizia penală nr. 1322/A/2024 faţă de inculpatul A., s-a solicitat să se dispună suspendarea executării acesteia până la soluţionarea recursului în casaţie formulat.

Prin încheierea din 10 decembrie 2024, s-a admis cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1322/A din 18 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2022 şi s-a trimis cauza completului 7 în vederea soluţionării cererii de recurs în casaţie la data de 11 februarie 2025, cu citarea părţilor. S-a dispus încunoştinţarea apărătorului ales al recurentului inculpat.

S-a respins cererea de suspendare a deciziei penale nr. 1322/A din 18 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte, în ceea ce priveşte cerinţele de formă, a constatat că cererea de recurs în casaţie este formulată în scris şi cuprinde numele şi prenumele părţii care exercită calea de atac extraordinară (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 1322 din 18 septembrie 2024 a Curţii de apel Cluj, secţia penală şi de minori), este formulată prin avocat ales, X., din cadrul Baroului Cluj, şi coţine semnătura avocatului.

Referitor la condiţia de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a observat că în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

Referitor la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul A. a apreciat că nu este îndeplinită condiţia de tipicitate obiectivă a infracţiunilor pentru care a fost condamnat, arătând că voia să obţină anumite sume (în vederea efectuării de investiţii) de la persoanele vătămate, cu scopul de a obţine profit, urmând ca apoi să restituie sumele obţinute persoanelor vătămate, cu cota de profit aferentă. Ori toate persoanele vătămate, fără excepţie, au remis diferite sume de bani cu scopul declarat de a obţine ulterior un profit de pe urma acestei învestiţii. Au procedat în acest sens, întrucât anterior au obţinut astfel de profituri din investiţiile realizate de către inculpat, cu participaţia lor.

S-a susţinut că, în contextul în care, scopul inculpatului A. nu era de a obţine foloase patrimoniale injuste, constând în banii persoanelor vătămate, ci în investiţii cu potenţial real de realizare pe care acesta urma să le facă, nu este îndeplinită condiţia de tipicitate obiectivă a infracţiunii, astfel că se impune pronunţarea unei hotărâri de achitare a inculpatului.

S-a mai solicitat a se consta că fapta reproşată inculpatului A. nu este tipică sub aspectul laturii subiective, respectiv nu s-a urmărit obţinerea pentru sine sau pentru altul foloase patrimoniale injuste şi nu s-a pricinuit vreo pagubă.

S-a mai susţinut că rezoluţia infracţională a inculpatului a fost unică, care să conducă la reţinerea unei unice infracţiuni de înşelăciune, ce ar fi comise în formă continuată, cu 21 de acte materiale şi suficient de determinată, procurarea de resurse financiare pentru redresarea sa pe piaţa criptomonedelor, arătându-se că acesta şi-a planificat discuţiile cu relaţiile cu persoanele vătămate, în sensul de a le solicita bani cu titlu de împrumut, pentru a ieşi din impas. Suplimentar, s-a apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, întrucât, pe de-o parte, schimbarea încadrării juridice a faptei s-a produs direct prin decizia finală din apel, încălcându-se astfel în mod flagrant cele statuate cu titlu obligatoriu prin Decizia nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale.

Recurentul a mai susţinut că instanţa de apel nu a procedat la administrarea niciunei probe în mod nemijlocit, ci doar a tras concluzia (cu privire la elemente intrinseci) că inculpatul la nivel cognitiv nu ar fi acţionat în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. invocat de recurent nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Având în vedere motivele formulate de recurent în sensul că nu este îndeplinită condiţia de tipicitate obiectivă a infracţiunilor în raport de scopul prevăzut de acesta şi rezoluţia infracţională a inculpatului, ca şi faptul că există o diferenţă între actele materiale pentru care a fost trimis în judecată şi cele pentru care a fost condamnat, se apreciază că pot fi circumscrise strict formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., în ceea ce priveşte verificarea în drept a situaţiei de fapt cu privire la problema de drept invocată.

Aspectele referitoare la probe, aşa cum s-a menţionat anterior, nu pot fi cenzurate prin prezenta cale de atac, neputând fi analizate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., iar motivele invocate referitor la încadrarea juridică reprezintă chestiuni ce intră în puterea lucrului judecat (în acest sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme, decizia penală nr. 210/RC/06.06.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Referitor la motivele care privesc incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului A., în sensul că nu au fost aplicate de către instanţa de apel dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor şi în ceea ce priveşte agravarea situaţiei în propria cale de atac, se constată următoarele:

În privinţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., trebuie menţionat că aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel. Nu se circumscriu acestui caz de casare criticile privind greşita individualizare judiciară a pedepsei.

Motivul formulat de recurent, în sensul că nu s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. Reţinerea sau nu a acestor dispoziţii legale este o chestiune de apreciere a instanţelor de fond şi apel. În calea de atac a recursului în casaţie, prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. se poate analiza dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză.

În primul rând, această critică reprezintă o chestiune de temeinicie, instanţele de fond şi cea de apel fiind singurele în măsură să stabilească dacă aceste prevederi legale sunt incidente în speţă şi nu poate fi cenzurată prin prisma cazului de casare invocat. În al doilea rând, din cererea scrisă rezultă că se solicită aplicarea acestor prevederi legale având în vedere un denunţ formulat de Z. (soţia inculpatului A.) cu privire la numitul Y. (martor în dosar) şi cu privire la numita E. (persoană vătămată în dosar) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă. S-a precizat că motivul pentru care denunţul nu a fost făcut şi în numele inculpatului A., ci doar în numele soţiei acestuia, Z., a fost pentru că inculpatul se afla în stare de arest preventiv la acel moment, fiind dificil astfel la formularea în condiţii procedurale a acestui act de sesizare a organelor judiciare.

Drept urmare, motivele mai sus prezentat pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., doar în ceea ce priveşte agravarea situaţiei în propria cale de atac.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentului de suspendare a executării hotărârii atacate, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., s-a observat că dispoziţiile art. 441 C. proc. pen.. prevăd posibilitatea instanţei care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completului care judecă recursul în casaţie să suspende executarea hotărârii. Potrivit textului de lege anterior menţionat, se poate suspenda executarea hotărârii, oportunitatea luării acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanţei.

În concluzie, aşa cum s-a menţionat anterior, având în vedere motivele formulate de recurent în sensul că nu este îndeplinită condiţia de tipicitate obiectivă a infracţiunii în raport de scopul prevăzut de acesta şi rezoluţia infracţională a acestuia, s-a apreciat că pot fi circumscrise strict formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., în ceea ce priveşte verificarea în drept a situaţiei de fapt cu privire la problema de drept invocată.

În dezbateri, la termenul de judecată din 11 februarie 2025, apărătorul ales al recurentului a susţinut că instanţa de apel a procedat la o nelegală individualizare a pedepsei prin aceea că a aplicat inculpatului, în propria cale de atac, o pedeapsă care depăşeşte limitele de pedeapsă care ar fi trebuit să fie aplicate raportat la infracţiunea de înşelăciune pentru care a fost trimis în judecată şi, ulterior, condamnat, apreciind că în cauză sunt incidente, pe de o parte, dispoziţiile privind protecţia martorilor prevăzute de legea specială, inculpatul formulând un denunţ în calitate de martor într-un alt dosar, iar, pe de altă parte, principiul non reformatio in pejus, potrivit căruia nu se putea agrava situaţia acestuia în propria cale de atac.

De asemenea, apărarea a susţinut că nu este îndeplinită condiţia de tipicitate obiectivă a infracţiunilor în raport cu scopul prevăzut de aceasta şi rezoluţia infracţională a inculpatului, precum şi faptul că există o diferenţă între actele materiale pentru care a fost trimis în judecată şi cele pentru care a fost condamnat.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen.., în limitele stabilite prin încheierea din 10 decembrie 2024 şi prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie este fondat.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., instanţa de apel a reţinut că inculpatul a urmărit să inducă în eroare părţile vătămate, iar scopul pentru care au fost încheiate convenţiile dintre inculpat şi părţile vătămate a fost unul ilicit, şi anume obţinerea unui folos patrimonial injust.

După cum s-a precizat în încheierea de admitere în principiu a căii de atac, criticile inculpatului sunt analizate în raport de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel. Instanţa de apel:

- a reţinut vinovăţia inculpatului cu privire la inducerea în eroare a părţilor vătămate şi scopul urmărit prin conduita care face obiectul acuzaţiei (inculpatul A. a fost de vădită rea-credinţă la încheierea convenţiilor. Folosindu-se de calitatea sa de administrator al unei societăţi care se ocupa cu reparaţia telefoanelor mobile şi vânzarea de telefoane mobile şi accesorii, laptopuri şi componente PC, inculpatul a profitat de încrederea persoanelor vătămate care, fie se aflau în cercul lui de prieteni, fie erau cunoştinţe vechi, fie erau persoane care mai apelaseră la serviciile pe care le desfăşura societatea pe care o administra şi fuseseră mulţumiţi de prestaţia sa, astfel că le-a indus în eroare asupra scopului convenţiei, determinându-le să adopte conduita solicitată, ştiind că prestaţia persoanelor vătămate nu va fi urmată de o contraprestaţie a sa sau a societăţii/societăţilor pe care o/le administra. Convenţiile propuse persoanelor vătămate nu au fost animate de dorinţa inculpatului de a se angaja în anumite raporturi contractuale specifice activităţii pe care o desfăşura cu titlu profesional, ci de dorinţa obţinerii în mod injust a unui folos patrimonial, destinat investirii în piaţa criptomonedelor sau rambursării altor datorii.)

- a analizat apărările inculpatului referitoare la absenţa relei credinţe şi a intenţie de inducere în eroare constatându-le nefondate, deoarece inculpatul nu a comandat produsele pe care se angajase să le livreze persoanelor vătămate şi pentru care a încasat banii de la acestea: [Contrar a ceea ce susţine în memoriul de apel, inculpatul nu a avut intenţia de a folosi sumele de bani încasate de la persoanele vătămate în desfăşurarea activităţii profesionale a societăţii pe care o administra, de vreme ce nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris care să facă dovada unei activităţi profitabile în perioada de referinţă (martie - iulie 2022, doar această perioadă interesează, pentru că numai în acest interval de timp a propus mai multe tipuri de afaceri profitabile persoanelor vătămate, în calitate de administrator al societăţii de vânzare telefoane mobile, calculatoare şi accesorii) sau care să probeze că ar fi comandat produsele pe care le-a promis persoanelor vătămate ce intenţionau să cumpere bunuri de la el, respectiv produsele pe care ar fi trebuit să le cumpere în scop de revânzare, pentru obţinerea profiturilor însemnate, ce urmau a fi împărţite cu persoanele vătămate de la care a cerut bani cu împrumut, cu titlu de investiţie în afacerea lui.(..) Pentru a fi vorba despre neexecutarea unei obligaţii contractuale, iar nu despre o infracţiune de înşelăciune, inculpatul ar fi trebuit să-şi asume cu adevărat prestaţia promisă fiecăreia din persoanele vătămate, să aibă convingerea, încă de la momentul încheierii tranzacţiei, că va proceda aşa cum a promis şi că va respecta termenele convenite, ceea ce, în mod evident, nu s-a întâmplat, câtă vreme nu a putut face dovada că, cel puţin în cazul uneia din cele 18 persoane vătămate, a încercat să execute obligaţia pe care şi-o asumase, profitând de reputaţia pe care o avea şi de funcţia pe care o exercita în cadrul unei societăţi cu profil de reparaţii telefoane şi vânzare de telefoane, laptopuri şi accesorii.]

- a reţinut modalitatea în care a fost comisă infracţiunea indicând elementul material al laturii obiective şi scopul urmărit, inducerea în eroare în scopul obţinerii unor sume de bani de la părţile vătămate: (inculpatul a ştiut chiar de la momentul când a făcut promisiuni persoanelor vătămate că nu le va onora şi că persoanele vătămate vor fi prejudiciate, deoarece nu va putea respecta termenele pe care şi le-a asumat. Însă, le-a creat persoanelor vătămate aparenţa de seriozitate, convingându-le să-i pună la dispoziţie sume mari de bani, context în care este limpede că a existat intenţia de a induce în eroare asupra prestaţiei pe care o va adopta ca echivalent al contraprestaţiei persoanei vătămate, scopul fiind acela de a obţine, în mod injust, sumele de bani cu care le-a păgubit pe persoanele vătămate. Împrejurarea că ar fi dorit să repare prejudiciile produse prin comiterea faptelor sale este o chestiune ce ţine de conduita ulterioară comiterii infracţiunii şi nu poate influenţa în vreun fel intenţia de a induce în eroare, cu scopul obţinerii, în mod injust, a unui folos patrimonial, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase.)

Faţă de cele ce preced, criticile referitoare la absenţa reţinerii de către instanţa de apel a elementului material şi a scopului conduitei inculpatului ca elemente în conţinutul infracţiunii, sunt nefondate.

În ceea ce priveşte numărul de acte materiale, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa penală nr. 683 pronunţată la data de 08 mai 2024, a condamnat inculpatul pentru 21 de acte materiale, iar instanţa de apel, prin decizia penală nr. 1322 din 18 septembrie 2024 a Curţii de apel Cluj, secţia penală şi de minori s-a pronunţat asupra acţiunii penale reţinând ca acte materiale pe cele comise de inculpat: în dauna persoanei vătămate M. (02.03.2022), 5 acte materiale, în dauna persoanei vătămate J. (perioada ianuarie 2021 - aprilie 2022), în dauna persoanei vătămate R. (11.05.2022), în dauna persoanei vătămate S. (17.05.2022), în dauna persoanei vătămate F. (25.05.2022), în dauna persoanei vătămate H. (01.06.2022), în dauna persoanei vătămate T. (01.06.2022), în dauna persoanei vătămate V., în perioada 10.06.2022-14.06.2022, două acte materiale, în dauna persoanei vătămate G. (15.06.2022), în dauna persoanei vătămate O. (20-21.06.2022), în dauna persoanei vătămate I. (23.06.2022), 3 acte materiale, în dauna persoanei vătămate N. (01.07.2022-04.07.2022), în dauna persoanei vătămate L. (09.07.2022), două acte materiale, în dauna persoanei vătămate K. (14.07.2022), în dauna persoanei vătămate Q. (14.07.2022), în dauna persoanelor vătămate U. şi W. (15.07.2022), în dauna persoanei vătămate E. (18.07.2022), în dauna persoanei vătămate P. (13.07.2022).

Numărul actelor materiale pentru care instanţa de fond şi cea de apel se pronunţă în soluţionarea acţiunii penale trebuie să fie identic, indiferent de soluţia cu privire la schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanţa de apel. Instanţa de apel nu are competenţa de extinde procesul penal cu privire la alte acte materiale, ci se pronunţă strict asupra actelor materiale care au făcut obiectul acuzaţiei şi al hotărârii în primă instanţă.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Prin încheierea din 10 decembrie 2024, s-a stabilit că motivele apărării pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., doar în ceea ce priveşte agravarea situaţiei inculpatului în propria cale de atac.

Sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., vizează atât stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică şi cauzele sau stările de agravare şi atenuare reţinute prin hotărârea definitivă, cât şi, în căile de atac, o verificare a legalităţii pedepsei şi prin raportare la principiile de drept care au influenţă asupra tratamentului sancţionator, cum este non reformatio in pejus (în acelaşi sens, deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală nr. 144/RC/2015, nr. 390/RC/2015, nr. 98/RC/2018, nr. 333/RC/2018, nr. 150/RC/2019, nr. 79/RC/2020, nr. 280/RC/2020 şi nr. 302/RC/2021).

Aplicarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac [art. 418 alin. (1) C. proc. pen..], în prezenta cauză, este condiţionat de examinarea influenţei motivelor de apel şi părţilor care au declarat apel, respectiv părţilor al căror apel a fost admis, asupra situaţiei juridice a condamnatului. Instanţa de apel analizează cauza atât în fapt, cât şi în drept, iar apelul este devolutiv, însă este limitat, pe de o parte de ceea ce s-a apelat - tantum devolutum quantum appellatum şi, pe de altă parte, de ceea ce s-a dedus judecăţii la prima instanţă - tantum devolutum quantum iudicatum. Aşadar, efectul devolutiv al apelului nu vizează toate problemele de fapt şi de drept deduse judecăţii în primă instanţă, ci numai pe cele care sunt criticate expres sau implicit de către apelanţi, cu respectarea principiului disponibilităţii. Potrivit art. 417 alin. (1) C. proc. pen.., instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. Limitele efectului devolutiv al apelului sunt stabilite, aşadar, de art. 417 alin. (1) C. proc. pen.., judecata în apel fiind limitată, în primul rând, la persoana care a declarat apel şi la persoana la care se referă declaraţia de apel, astfel că, dacă declaraţia de apel a persoanei vătămate sau a părţii civile se referă numai la unul dintre inculpaţi ori dacă procurorul a declarat apel numai în defavoarea unuia dintre inculpaţi, judecata apelului şi agravarea situaţiei juridice se limitează la inculpatul împotriva căruia persoana vătămată, partea civilă sau procurorul au declarat apel cerând o soluţie mai gravă decât cea pronunţată de instanţa de fond, iar, dacă nu există solidaritate procesuală, apelul declarat de una dintre părţile civile nu poate învesti instanţa cu examinarea situaţiei juridice a altor părţi civile (efect devolutiv parţial).

În cauză, instanţa de apel nu a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat de Parchet, iar apelul părţilor civile F. şi M. poate să învestească instanţa doar cu situaţia juridică decurgând din raportul de drept penal în care se afla fiecare dintre aceste părţi civile, faţă de care, în urma schimbării de încadrare juridică, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a comis infracţiuni distincte (de exemplu, doar în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate F., la data de 25.05.2022). Apelurile declarate de inculpat şi partea civilă F. au fost admise, iar apelul părţii civile M. a fost respins. În consecinţă, operează principiul neagravării situaţiei inculpatului în propria cale de atac [art. 418 alin. (1) C. proc. pen..], faţă de celelalte acte materiale cu privire la care instanţa de fond a reţinut o unitate legală, iar instanţa de apel nu a încetat procesul penal. Astfel, nu pot fi pronunţate soluţii care să agraveze situaţia apelantului inculpat în ceea ce priveşte încadrarea juridică, cuantumul sancţiunilor sau modalitatea de executare, în raport de situaţia juridică decurgând din raportul de drept dintre inculpat şi celelalte părţi civile care fie nu au declarat calea de atac a apelului, fie cărora această cale de atac le-a fost respinsă.

Aşadar, se constată că prima instanţă, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa penală nr. 683 pronunţată la data de 08 mai 2024, l-a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (21 acte materiale) prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., iar instanţa de apel l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă de rezultantă de 8 ani închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (de 18 ani închisoare), respectiv 6 ani închisoare [10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă în dauna persoanei vătămate M. (02.03.2022), 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (5 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate J. (perioada ianuarie 2021 - aprilie 2022), la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune comisă în dauna persoanei vătămate R. (11.05.2022), la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă în dauna persoanei vătămate S. (17.05.2022), la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune comisă în dauna persoanei vătămate F. (25.05.2022), la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă în dauna persoanei vătămate H. (01.06.2022), la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă în dauna persoanei vătămate T. (01.06.2022), la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută, comisă în dauna persoanei vătămate V., în perioada 10.06.2022-14.06.2022, la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (două acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate G. (15.06.2022), la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, comisă în dauna persoanei vătămate O. (20-21.06.2022), la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă în dauna persoanei vătămate I. (23.06.2022) la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (3 acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate N. (01.07.2022-04.07.2022), la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă în dauna persoanei vătămate L. (09.07.2022), la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (două acte materiale), comisă în dauna persoanei vătămate K. (14.07.2022), la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă în dauna persoanei vătămate Q. (14.07.2022), la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă în dauna persoanelor vătămate U.

şi W. (15.07.2022), la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă în dauna persoanei vătămate E. (18.07.2022).

Având în vedere că împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul A. şi părţile civile M. şi F. (acesta din urmă cerând agravarea situaţiei juridice a inculpatului, inclusiv cu privire la soluţionarea acţiunii penale), pronunţarea unei soluţii mai severe de către instanţa de apel era limitată la infracţiunea comisă împotriva lui F. şi, implicit, asupra sancţiunii rezultante aplicate inculpatului, doar ca efect al condamnării pentru această infracţiune comisă împotriva lui F.. În consecinţă, în speţa de faţă, având în vedere că, în ceea ce priveşte acţiunea penală, pe lângă apelul inculpatului A., instanţa de apel a fost învestită doar cu apelul părţii civile F., care putea fi analizat doar cu privire la actul material comis împotriva sa, instanţa de apel nu putea, prin soluţia pronunţată, să stabilească inculpatului un regim sancţionator mai sever şi pentru alte infracţiuni, agravându-i, astfel, situaţia în propria cale de atac.

Având în vedere că soluţia pronunţată de instanţa de recurs în casaţie în calea de atac a recurentului îi este favorabilă, în rejudecarea cauzei nu ar putea fi agravată situaţia juridică nici în ceea ce priveşte infracţiunea comisă împotriva lui F..

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1322/A din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022.

Va casa, în parte, numai sub aspectul acţiunii penale, decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor formulate de inculpatul A. şi de partea civilă F. la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale.

Va anula formele de executare în ceea ce priveşte acţiunea penală, emise în baza sentinţei penale nr. 683 fin 08.05.2024 a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1322/A din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va dispune punerea în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului de executare emis în baza sentinţei penale nr. 683 fin 08.05.2024 a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1322/A din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1322/A din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022.

Casează, în parte, numai sub aspectul acţiunii penale, decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor formulate de inculpatul A. şi de partea civilă F. la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale.

Anulează formele de executare în ceea ce priveşte acţiunea penală, emise în baza sentinţei penale nr. 683 fin 08.05.2024 a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1322/A din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Dispune punerea în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului de executare emis în baza sentinţei penale nr. 683 fin 08.05.2024 a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1322/A din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2025.