Drug import conviction upheld; annulment appeal rejected as unfounded over factual re-evaluation.

Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2024

Deliberând asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 107 din data de 30.05.2023 pronunţată de Tribunalul Botoşani, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 44 alin. (1), (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc, în modalităţile procurării şi deţinerii, în vederea punerii în vânzare şi vânzării de droguri de risc si mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 44 alin. (1), (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 44 alin. (1), (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în modalităţile procurării şi deţinerii, în vederea punerii în vânzare şi vânzării de droguri de risc şi mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 44 alin. (1), (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa principală de 12 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., pe timpul şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (1), (3) din C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 iulie 2016 la 12 august 2016 şi de la 6 iunie 2017 la 12 iunie 2017.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunilor de: efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. două infracţiuni de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

A fost respinsă cererea privind reţinerea în cauza a dispoziţiilor art. 14 si 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016.

A fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în modalităţile procurării şi deţinerii, în vederea punerii în vânzare şi vânzării de droguri de risc şi mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Pe timpul şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (1), (3) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa principală durata reţinerii şi a arestării preventive de la 07 iunie 2017 la 12 iunie 2017.

În baza art. 16 alin. (1) şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea şi păstrarea drept contraprobe a cantităţii de 5,03 grame fragmente din firele de planta de Cannabis, precum şi a cantităţii de 5,08 grame pulbere care conţine amfetamina cu cofeină, a cantităţii de 5,00 grame pulbere care conţine amfetamină cu cofeină, a unui număr de 15 comprimate care conţin MDMA, confiscarea şi distrugerea cantităţii de 9,96 grame Cannabis, precum şi a cantităţii de 0,84 grame pulbere care conţine amfetamină cu cofeină.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 3,14 grame fragmente vegetale şi a cantităţii de 18,41 grame fragmente vegetale.

În baza art. 16 alin. (1) şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 34,00 grame de pulbere care conţine amfetamină cu cofeină şi a unui număr de 69 de comprimate care conţin MDMA.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 2.275 RON.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 9.900 RON.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea, cât şi restituirea de la inculpatul A. a anumitor bunuri.

A fost menţinută în parte măsura asiguratorie luată prin ordonanţa nr. 2/D/P/2011 din 19 iulie 2016 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, doar pentru suma de 12.175 RON.

A fost ridicată măsura asiguratorie luată prin ordonanţa nr. 95 D/P/2016 din 2 februarie 2018 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava.

În temeiul art. 397 alin. (3) teza I din C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A. a sumei de 6.825 RON, reprezentând diferenţa dintre suma de 19.000 RON şi suma de12.175 RON cu privire la care s-a dispus confiscarea şi s-a ridicat măsura asiguratorie în legătură cu această diferenţă.

În temeiul art. 7 raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii A. şi B..

În temeiul art. 397 alin. (3) teza ultimă din C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false de la dosar.

A fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 10.000 RON, iar inculpatul B. suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A. şi B..

Prin decizia penală nr. 376 din 28 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 107 din data de 30.05.2023 pronunţate de Tribunalul Botoşani, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. să plătească statului suma de 1.500 RON fiecare.

Împotriva deciziei penale nr. 376 din 28 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat cerere de recurs în casaţie recurentul A..

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, recurentul A., prin apărător ales a arătat că pentru a exista o motivare completă în sensul existenţei tipicităţii obiective a infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc trebuia în mod necesar identificată şi descrisă modalitatea concretă de introducere în ţară a substanţelor prohibite, modalitatea în care acestea au pătruns pe teritoriul României şi de asemenea modalitatea în care respectivele droguri au fost recepţionate de către inculpat pe teritoriul României.

De asemenea, s-a considerat că simpla identificare a lansării unor comenzi pe darknet vizând cantităţi de droguri de mare risc, cantităţi ce au fost plătite în moneda Bitcoin, nu echivalează cu identificarea şi motivarea tipicităţii obiective a infracţiunii, întrucât nu este descrisă şi stabilită dacă şi în ce mod drogurile au fost introduse efectiv şi material şi au fost recepţionate de către inculpat.

În motivarea Curţii de Apel Suceava se reţine că la 13.07.2016 au fost descoperite 100 de comprimate ce conţin MDMA în cutia poştală a apartamentului în care inculpatul locuia fără forme legale, fără a se arăta şi a se descrie de unde se trage concluzia că respectivele comprimate au făcut parte din drogurile comandate pe darknet.

Având în vedere că motivarea Curţii de Apel Suceava nu prezintă în mod complet modalitatea de consumare a infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nefiind descrise elemente esenţiale de tipicitate s-a considerat că este incidentă ipoteza de casaţie de la art. 438 punctul 7 din C. proc. pen.

Deopotrivă, au fost transmise de către inculpat, personal, motive de recurs în casaţie înregistrate la data de 7.05.2024, prin care face trimitere la mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale pe care inculpatul le-a contestat şi a solicitat refacerea urmăririi penale.

Prin încheierea de admitere în principiu din 25 septembrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 376 din data de 28 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie, la completul C3, în compunere de 3 judecători.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererea formulată de recurentul A. îndeplineşte formal cerinţele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., numai în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, care prezintă aparenţa de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi pot fi analizate prin prisma acestuia într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispoziţiile art. 440 din C. proc. pen., respectiv cea a judecăţii pe fond a recursului în casaţie.

Pe de altă parte, din perspectiva cazului de casare invocat, s-a reţinut că nu pot fi analizate aspecte în legătură cu încadrarea juridică reţinută faptei stabilită cu titlu definitiv de instanţa de apel, nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii, urmând a se face exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reţinută de instanţa de apel.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 25 septembrie 2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situaţiei de fapt.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se notează că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie că fapta a fost dezincriminată.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, concordanţa acesteia cu probele administrate, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

În aceste coordonate de principiu, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, criticile formulate de recurentul A. referitoare la condamnarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, Înalta Curte poate cenzura, în drept, hotărârea în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, excluzând rejudecarea cauzei în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel şi analizând, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată.

Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au reţinut ca situaţie de fapt, că la datele de 17 iunie 2016, 05 iulie 2016 şi 08 iulie 2016, în mod repetat, şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul A. a lansat către utilizatorul C. comenzi a câte 100 de comprimate ecstasy, ce conţin MDMA, cu logoul "D." pe site-ul E. greenbunny, care-i aparţinea şi care se accesa cu parola "F.", iar din aceste cantităţi de droguri de mare risc ce i-au fost expediate pe calea unor trimiteri poştale externe, au fost descoperite două comprimate de ecstasy, ce conţin MDMA, cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 13 iulie 2016, iar 100 de comprimate au fost descoperite, într-un plic în cutia poştală aferentă apartamentului în care locuia fără forme legale, cu ocazia percheziţiei domiciliare şi a percheziţiei corespondenţei din noaptea de 18/19 iulie 2016.

Prin motivele formulate, recurentul inculpat A. a susţinut, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece pentru existenţa tipicităţii obiective a acestei infracţiuni se impunea identificarea şi descrierea modalităţii concrete de introducere în ţară a drogurilor, modalitatea în care acestea au pătruns pe teritoriul României şi de asemenea, modalitatea în care respectivele droguri au fost recepţionate de către inculpat.

Potrivit art. 3 din Legea 143/2000 - (1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Elementul material al infracţiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se realizează prin acţiunea de a introduce sau de a scoate din ţară, de a importa sau exporta droguri de mare risc, indiferent de modalitatea utilizată şi de scopul urmărit.

Urmarea sau rezultatul socialmente periculos constă în crearea unei sări de pericol pentru sănătatea publică şi pentru ordinea publică, prin punerea în circulaţie a unor substanţe care pot avea efecte nocive asupra consumatorilor şi pot alimenta piaţa ilicită de droguri. Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi realizarea faptei incriminate, respectiv introducerea în ţară a drogurilor de mare risc. Nu este necesar ca drogurile să fi fost distribuite sau consumate, simpla introducere a lor în România generează pericolul social pe care legea îl sancţionează.

Analizând această faptă pentru care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte constată că aceasta întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

Pentru realizarea elementului material, este suficient ca substanţele, calificate drept "droguri de risc" sau "droguri de mare risc", să fie introduse în România fără drept.

Infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc se consumă în momentul în care drogurile trec frontiera de stat, nefiind necesar ca inculpatul să le transporte personal sau să fie prins în flagrant. În cauză, instanţa de apel, a stabilit cu titlu definitiv că, inculpatul a comandat droguri de mare risc pe de darknet, care au fost livrate din străinătate, prin colet poştal, pe teritoriul României, fiind recepţionate de acesta. Faptul că droguri au fost comandate online şi livrate prin poştă nu înlătură tipicitatea obiectivă a infracţiunii, astfel cum a susţinut recurentul.

Prin motivele de recurs în casaţie, recurentul arată că nu a fost stabilit în ce mod au fost introduse efectiv şi material drogurile în ţară şi au fost recepţionate de către acesta. Totodată a arătat că instanţa de apel nu a motivat de unde se trage concluzia că drogurile găsite în cutia poştală a apartamentului, în care acesta locuia fără forme legale, au făcut parte din drogurile comandate de pe darknet.

Înalta Curte reţine că recurentul, prin criticile aduse hotărârii definitive, nu a evidenţiat elemente de nelegalitate, ci tinde la reinterpretarea probelor şi la stabilirea unei situaţii de fapt diferită de cea care a fost valorificată cu titlu definitiv de către instanţa de apel, aspect nepermis dată fiind natura juridică a recursului în casaţie de cale extraordinară de atac exclusiv de drept.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că fapta reţinută în sarcina recurentului întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, sub aspectul laturii obiective, fiind neîntemeiate criticile recurentului sub acest aspect.

Pentru considerente expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 di C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 376 din data de 28 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 376 din data de 28 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 noiembrie 2024.