Criminal cassation appeal against conviction and sentencing deemed inadmissible for failure to cite statutory grounds

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată:

Prin sentinţa penală nr. 454 din 28.02.2025 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5, Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. rap. la art. 335 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (faptă comisă la data de 13.07.2023).

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. rap. la art. 337 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă comisă la data de 13.07.2023. (…)

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii au fost săvârşite şi descoperite în termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 6 din 09.01.2023 a Judecătoriei Turnu Măgurele, definitivă prin neapelare la data de 31.01.2023.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 6/09.01.2023 a Judecătoriei Turnu Măgurele, definitivă prin neapelare la 31.01.2023 şi s-a hotărât executarea pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. şi, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, astfel încât inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 x 27 luni închisoare = 9 luni închisoare), inculpatul A. având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare. (…)

Prin decizia penală nr. 977/A din 18.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpate A. împotriva sentinţei penale nr. 454 din 28.02.2025 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

Împotriva deciziei penale nr. 977/A din 18.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, în termen legal, la data de 19.06.2025, (dată ştampilă, plic fila x ds.rec.), inculpatul A. a declarat recurs în casaţie, la dosar fiind depuse trei cereri în acest sens.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte reţine următoarele:

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în situaţia în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

În acest sens, Înalta Curte constată că cererea de recurs a inculpatului A. este formulată împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casaţie conform art. 434 C. proc. pen., în termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei, prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen.. Au fost respectate dispoziţiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiaşi articol, iar condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt îndeplinite.

Cu privire la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se constată că, în cuprinsul cererilor depuse nu este indicat niciunul din cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 C. proc. pen., recurentul susţinând, în esenţă, că este nevinovat şi decizia instanţei de apel este nelegală, întrucât nu i s-au acceptat probele, fiind condamnat pe nedrept.

Având în vedere că în conţinutul cererii nu este indicat niciunul din cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., potrivit căreia, cererea de recurs în casaţie trebuie să cuprindă indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază şi motivarea acestora.

Deşi prin cererea formulată recurentul inculpat îşi exprimă, în esenţă, nemulţumirea în legătură cu condamnarea sa, acest aspect nu suplineşte cerinţa prevăzută în mod imperativ de norma legală menţionată, în sensul indicării cazului de recurs în casaţie şi motivării acestuia.

În acest sens, Înalta Curte aminteşte că nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voinţa de a recura, fiind necesar să rezulte şi limitele acestei voinţe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanţei de casaţie, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare. În condiţiile în care, potrivit art. 442 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438, invocate în cererea de recurs în casaţie, atât conţinutul, cât şi motivarea cererii reprezintă condiţii de admisibilitate ale recursului în casaţie, întrucât lipsa menţiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească şi motivarea incidenţei vreunui asemenea caz în speţă.

În consecinţă, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele legale referitoare la admisibilitatea în principiu, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 977/A din 18.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 977/A din 18.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2025.