Inadmissibility of successive appeal against final Court of Appeal decision upholding preliminary chamber ruling

Încheierea nr. 664

Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea finală de cameră preliminară nr. 180 din data de 12 martie 2025 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art. 342 raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen.., au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A..

În baza art. 342 raportat la art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. şi art. 41 alin. (1)-(3) C. proc. pen.., s-a constatat competenţa materială, după calitatea persoanei şi teritorială a Tribunalului Constanţa în soluţionarea prezentei cauze penale.

În baza art. 342 raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen.., a fost constatată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în prezenta cauză penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie inculpatul A..

II. Prin încheierea penală nr. 285/P/CP din data de 29 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 4251alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 347 C. proc. pen.., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii finale de cameră preliminară nr. 180/12.03.2025 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

*

Împotriva acestei din urmă încheieri a formulat contestaţie inculpatul A., care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 03 iulie 2025, sub numărul x/2024/a1, fiind fixat termen de judecată la data de 08 octombrie 2025, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul inculpat A., cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii, Înalta Curte - Completul de doi judecători de cameră preliminară constată următoarele:

La nivel teoretic, se reţine că, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportând consideraţiile teoretice anterior expuse la speţa dedusă judecăţii, se constată că inculpatul A. a declarat o cale de atac care nu este prevăzută de legea procesual penală şi, în consecinţă, este inadmisibilă.

Astfel, conform prevederilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Potrivit art. 347 C. proc. pen.., în faza de cameră preliminară procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie împotriva încheierilor pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă sesizată cu rechizitoriu, contestaţie ce se soluţionează de instanţa ierarhic superioară celei sesizate.

În considerarea acestor dispoziţii legale se reţine că, inculpatul A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Prima instanţă sesizată - Tribunalul Constanţa a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii prin încheierea nr. 180 din 12 martie 2025, care a fost atacată cu contestaţie de către inculpatul A..

Această contestaţie a fost respinsă, ca nefondată, prin încheierea nr. 285/P/CP din 29 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Împotriva acestei din urmă încheieri, contestatorul inculpat a formulat o nouă şi succesivă cale de atac a contestaţiei cu care a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în prezenta cauză.

Or, hotărârea atacată de contestatorul inculpat A. este una definitivă pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ca instanţă ierarhic superioară şi care nu mai poate să fie supusă unui nou control judiciar pe calea ordinară de atac a contestaţiei.

Cu referire la regulile care guvernează exercitarea căilor de atac, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant, în sensul că, accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite (e.g. Decizia nr. 99/2000, Decizia nr. 66/2001).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 285/P/CP din data de 29 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., faţă de culpa sa procesuală, contestatorul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) raportat la art. 273 alin. (5) C. proc. pen.., onorariul cuvenit interpretului de limbă spaniolă se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 285/P/CP din data de 29 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 08 octombrie 2025.