Cassation appeal against criminal conviction inadmissible for failure to invoke specific cassation grounds and attempt to re-litigate established factual findings

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1158 din 06.11.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Focşani a dispus, printre altele, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată (trei acte materiale), faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen.

A dedus din durata pedepsei închisorii perioada reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestării preventive de la 29.11.2022 la 12.08.2023, inclusiv.

A admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. şi l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă B..

A admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă C. şi l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 4.500 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă C..

A admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă D. şi i-a obligat în solidar pe inculpaţii A., E. şi F. la plata sumei de 97.000 RON, cu titlu de daune materiale, şi a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă D..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a menţinut sechestrele dispuse de Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani prin ordonanţa din data de 21.12.2022 şi de instanţa de judecată prin încheierea din data de 28.11.2023, definitivă prin necontestare, după cum urmează: asupra sumei de 2.700 RON ridicată de la inculpatul A. şi asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, aparţinând inculpaţilor A., E. şi F., până la concurenţa sumei de 97.000 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, în ceea ce priveşte confiscarea specială a sumei de 2.700 RON, ridicată de la inculpatul A..

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 1.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 700 de RON pentru faza de urmărire penală şi 600 de RON pentru faza de judecată.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, printre alţii, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 740/A din 27 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1158 din 06.11.2024 pronunţate de Judecătoria Focşani în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 272, art. 274 alin. (1) şi art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanţii-inculpaţi în cuantum de 2000 RON s-a avansat către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) şi din C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat A. la plata către stat a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 11 iulie 2025.

Termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 11 august 2025 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 28 iulie 2025, a declarat recurs în casaţie inculpatul A. (personal), fără a invoca vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În esenţă, recurentul a susţinut că în cursul judecării apelului nu au fost analizate probele administrate în cursul urmăririi penale sau probele propuse de acesta. Astfel, a învederat că din localizarea prin celule GSM rezultă că, în data de 27.11.2022, între orele 08:00 şi 10.30, când se presupune că ar fi săvârşit fapta, era la o distanţă de 15-50 km de locul faptei. De asemenea, a precizat că cercetarea judecătorească nu a fost completă, întrucât nu au fost audiaţi martori şi nu s-au analizat stenogramele depuse la dosar.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi la 04 august 2025 şi celorlalte părţi, cel mai târziu la data de 18 august 2025.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. a expirat, cel mai târziu la data de 29 august 2025, fără ca la dosar să fi fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 25 septembrie 2025. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie prevăzută de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. era îndeplinită.

La data de 20 octombrie 2025 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. apare ca inadmisibilă în principiu, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. [nefiind respectate cerinţele de la art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen..].

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Conform dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Reglementând conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. stabileşte că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c), precum şi semnătura persoanei care a promovat recursul în casaţie (lit. d).

Rezultă, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum şi voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, respectiv motivele în fapt şi în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs.

Aşa cum se prevede în art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conţinut la care se referă expres art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. constituie o condiţie de admisibilitate a recursului în casaţie, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea, ca inadmisibilă, a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerinţa prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., decizia penală nr. 740/A din 27 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, se constată că recursul în casaţie a fost promovat, în termen legal, de către A., persoană care, faţă de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) din C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, iar calea de atac a fost respinsă de Curtea de Apel Galaţi.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casaţie din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întruneşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele, domiciliul şi locul de detenţie al recurentului, este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că inculpatul A. nu a invocat niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., recurentul susţinând, în esenţă, că instanţa de apel nu a analizat probele administrate în cursul urmăririi penale sau probele propuse de acesta, din localizarea prin celule GSM rezultând că, în data de 27.11.2022, între orele 08:00 şi 10.30, când se presupune că ar fi săvârşit fapta, era la o distanţă de 15-50 km de locul faptei.

Aspectele invocate în concret de recurentul inculpat vizează, în realitate, stabilirea eronată a situaţiei de fapt de către instanţa şi apel, aspecte care nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile expres reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât situaţia de fapt ce a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţele de fond şi apel nu mai poate fi repusă în discuţie în acest cadru procesual.

Înalta Curte subliniază că recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal.

Aşadar, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, prin care se realizează doar un control al legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, nu se poate obţine modificarea sau completarea bazei factuale cu aspecte ce nu au fost stabilite de instanţele de fond şi/sau apel.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 740/A din 27 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2025.