Inadmissible cassation for failure to invoke specific legal grounds rather than re-evaluating drug trafficking facts

Şedinţa din Camera de Consiliu din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 237 din data de 20.07.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Giurgiu, secţia Penală, Cauze Generale, s-a dispus cu privire la inculpatul A., următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 alin. (1) şi art. 92 alin. (1) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul DGASPC Sector 4 Bucureşti sau la DGASPC Sector 5, pe o perioadă de 100 de zile.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi a art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii, arestării preventive şi arestul la domiciliu, de la data de 04.07.2017 până la data de 30.03.2018, inclusiv.

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1407/A din data de 19 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. (cu excepţia situaţiei inculpaţilor B. şi C.) şi de inculpaţii D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W., împotriva sentinţei penale nr. 237/20.07.2023, pronunţate de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. x/2018, pe care a desfiinţat-o parţial şi, în rejudecare:

Cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen., a dedus durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu din intervalul 04.10.2017-31.03.2018, inclusiv.

Împotriva deciziei penale nr. 1407/A din data de 19 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 13 iunie 2025.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 10 septembrie 2025, când s-a stabilit termen la data de 21 octombrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) teza a II-a şi d) C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul cererii sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 1407/A din data de 19 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală), motivarea recursului în casaţie şi semnătura inculpatului.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat a precizat că înţelege să formuleze prezenta cale de atac împotriva sentinţei penale pronunţate de Tribunalul Giurgiu, instanţă de fond, întrucât nu au fost avute în vedere cele relatate.

În acest sens, a arătat că în prima fază a cercetărilor penale, coinculpatul X. a declarat că împreună cu recurentul inculpat A. a luat droguri pentru consum şi nu pentru trafic. Ulterior încheierii unui acord între Parchet şi coinculpatul X., declaraţia iniţială a acestuia a dispărut de la dosar.

Într-o altă declaraţie ulterioară, tot coinculpatul X. a declarat că recurentul inculpat A. a vândut cantitatea de 10 grame de cocaină, deşi în realitate acesta îl contactase pentru a cumpăra droguri în vederea consumului.

De asemenea, recurentul inculpat a arătat că nu a negat că a cumpărat droguri, dar pentru consumul propriu şi nu pentru vânzare.

A solicitat să se facă dreptate în acest dosar.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată recurentul inculpatul A., prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost depusă în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen., însă nu respectă dispoziţiile art. 437 lit. c) C. proc. pen.

Recurentul inculpat nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., iar aspectele invocate nu pot fi încadrate, din oficiu, în niciunul dintre cazurile de casare.

Or, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Mai mult, se constată că recurentul inculpat nu invocă veritabile aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în unul dintre cazurile de casare prevăzute expres de art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11 sau 12 C. proc. pen., ci, în realitate, urmăreşte o reevaluare a situaţiei de fapt în raport de probatoriul administrat în faza de urmărire penală, demers care excede natura şi finalitatea recursului în casaţie.

Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Scopul recursului în casaţie este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1407/A din data de 19 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1407/A din data de 19 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2025.