Recognition and Execution of Foreign Judgments: Conflation of Sentences Under Romanian Law vs. Foreign Cumulative Execution and Prematurity of New Foreign Certifications

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2025

Deliberând asupra contestaţiei, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 80/P din 02 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.. şi art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Constanţa Poarta Albă în contradictoriu cu intimatul condamnat A. şi a fost lămurită sentinţa penală nr. 77/P/17.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 198/A/18.07.2024, după cum urmează:

În baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. s-a constatat că infracţiunile judecate prin sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, definitivă la data de 02.11.2023, şi sentinţa penală nr. 1551/2023 din data de 02.11.2023 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Hasselt - Belgia, definitivă la data de 02.02.2024, recunoscute şi puse în executare pe teritoriul României prin s.p. nr. 77/P/17.06.2024, sunt concurente.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate intimatului A. pentru infracţiunile concurente - închisoarea de 24 luni şi închisoarea de 26 luni - şi s-a aplicat acestuia pedeapsa mai grea a închisorii de 26 luni la care s-a adăugat un spor de 8 luni, urmând ca, în final, intimatul A. să execute pedeapsa rezultantă a închisorii de 34 luni, adică 2 ani şi 10 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă a închisorii de 2 ani şi 10 luni aplicată persoanei condamnate A. perioada de 78 zile executate în detenţie de la 16.03.2023 la 01.06.2023, precum şi de la 25.10.2023 la zi.

În baza art. 599 alin. (4) C. proc. pen.. a fost anulat M.E.P.I. nr. 36/P/18.07.2024 la rămânerea definitivă a prezentei şi s-a dispus emiterea unor noi forme de executare.

S-a dispus ca prezenta sentinţă penală rămasă definitivă şi un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii, emise în baza acesteia, să se comunice persoanei condamnate, autorităţii competente a statului solicitant, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Direcţiei de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei din România.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 272 C. proc. pen.., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa a sumei de 377 RON în favoarea av. B..

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.. raportat la art. 166 alin. (14) din Legea nr. 302/2004, şi art. 171 din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă ca prematur introdusă contestaţia la executare formulată de condamnatul A..

S-a înaintat, pe cale administrativă, Ministerului Justiţiei - Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară documentaţia transmisă de către Serviciul Public Federal pentru Justiţie al Regatului Belgiei, în calitate de autoritate centrală a acestui din urmă stat, respectiv:

- adresa de înaintare nr. WL33/ETB/23/2228 (în referire la dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Constanţa),

- certificatul din 28.05.2025 emis potrivit Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI,

- hotărârea penală nr. 2025/1164 din 12.03.2025 a Curţii de Apel Anvers - R. Belgiei.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul condamnat A. către stat la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin cererea nr. x din data de 09 octombrie 2024, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie sub nr. x/2024, Penitenciarul Constanţa Poarta Albă a solicitat lămuriri cu privire la cuantumul pedepsei închisorii pe care persoana condamnată A. o are de executat potrivit mandatului de executare nr. 36/P/18.07.2024 emis în baza sentinţei penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2024.

De asemenea, a solicitat să se precizeze numărul de zile care trebuie deduse efectiv din pedeapsa închisorii aplicată condamnatului intimat, deoarece în perioada 16.03.2023 - 01.06.2023 sunt cuprinse 78 zile, iar nu 77, după cum a consemnat şi dedus Curtea.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.01.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea a calificat cererea penitenciarului ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. pen., având ca obiect nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, în speţă a celor statuate prin decizia penală nr. 198/A din 18.07.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză penală, hotărâre prin care s-a dispus, ca urmare a admiterii apelului, emiterea unui singur mandat de executare a pedepsei închisorii pentru ambele pedepse recunoscute prin sentinţa penală nr. 77/P/17.06.2024 a Curţii de Apel Constanţa. Prin aceeaşi încheiere de şedinţă a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul sentinţei penale nr. 77/P/17.06.2024 a Curţii de Apel Constanţa cu privire la numărul de zile care se deduc din pedepsele recunoscute, dispunând consemnarea corectă a numărului de 78 de zile în sensul menţionat.

Prin sentinţa penală nr. 10/P din 29 ianuarie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 50 C. proc. pen.., a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Înaltei Curţi de secţia şi secţia, secţia penală, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/2025 din data de 04.02.2025.

Prin sentinţa penală nr. 207 din 07 mai 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 50 C. proc. pen.., a stabilit competenţa materială a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea cauzei, trimiţând dosarul acestei din urmă instanţe.

La Curtea de Apel Constanţa cauza a fost înregistrată sub nr. x/2025 din data de 30.05.2025.

Prin cererea din data de 19 septembrie 2024, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia I penală sub nr. x/2024, petentul condamnat A. a formulat contestaţie la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., fără a preciza motivele de fapt ale cererii.

Prin sentinţa penală nr. 2883/07.11.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia I penală şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, unde dosarul a fost înregistrat la data de 18.11.2024 sub acelaşi număr.

Tribunalul Bucureşti, luând act de precizările verbale repetate ale contestatorului condamnat, în sensul că solicită lămurirea sentinţei penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2024 - deoarece pedepasa închisorii de 24 luni recunoscută de autorităţile române nu a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă, întrucât ca urmare a admiterii unei căi de atac promovate în faţa autorităţilor judiciare belgiene, pedeapsa a fost redusă la 18 luni - a recalificat contestaţia la executare din perspectiva temeiului juridic, stabilind că cererea este fundamentată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., iar la data de 05.02.2025, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

La Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie dosarul a fost înregistrat la data de 25.02.2025.

Contestatorul condamnat a reafirmat şi în faţa Curţii de Apel Constanţa motivele de fapt ale contestaţiei la executare, respectiv că sentinţa penală nr. 641/2021 pronunţată de Tribunalul de primă instanţă Limburg - Departamentul Tongeren (Regatul Belgiei), prin care i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de 24 luni, a fost recunoscută Curtea de Apel Constanţa deşi această hotărâre judecătorească străină nu era definitivă, iar prin hotărârea penală nr. 1164/2025 pronunţată la data de 12.03.2025, Curtea de Apel Anvers (R. Belgiei) a admis opoziţia/recursul său şi a redus pedeapsa de la 24 luni la 18 luni închisoare.

La solicitarea instanţei a fost ataşat dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Constanţa, iar autorităţile judiciare belgiene au informat că, la data de 06.05.2024, a fost admisă opoziţia persoanei condamnate la sentinţa penală nr. 641/2021, iar sancţiunile au rămas neschimbate. De asemenea, a fost înaintată sentinţa penală nr. 467/2024 pronunţată la data de 06.05.2024 de către Tribunalul de primă instanţă Limburg- Departamentul Tongeren (Regatul Belgiei).

Ulterior, au fost comunicate instanţei adresa de înaintare nr. WL33/ETB/23/2228 (în referire la dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Constanţa), certificatul din 28.05.2025 emis potrivit Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI şi hotărârea penală nr. 2025/1164 din 12.03.2025 a Curţii de Apel Anvers - R. Belgiei prin care a fost admis recursul persoanei condamnate A. declarat împotriva sentinţei penale nr. 467/2024, pronunţată la data de06.05.2024 de către Tribunalul de primă instanţă Limburg- Departamentul Tongeren, iar pedeapsa aplicată acestuia a fost redusă la 18 luni închisoare, în vederea recunoaşterii acestei hotărâri.

Prin încheierea din data de 17.06.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen.., a reunit cauzele nr. 267/1/2025 şi nr. 26803/302/2024 sub numărul x/2025, cu care instanţa a fost mai întâi învestită (anterior declinării dosarului nr. x/2024).

Examinând contestaţiile la executare reunite, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 77/P din data de 17 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 166 alin. (3) şi alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea nr. 22960/II/5/2024 din 05.06.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta şi s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare pe teritoriul României a următoarelor hotărâri:

- sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, definitivă la data de 02.11.2023, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A., pedeapsa închisorii de 24 luni pentru comiterea infracţiunilor (3) de a fi cultivat plante din care provin substanţe soporifice, stupefiante şi alte substanţe psihotrope care ar putea induce dependenţa, a căror listă este stabilită de Rege, cu condiţia ca infracţiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociaţii (1), prevăzută de art. 2bis par. 1şi 3,b şi art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 180, 3, 6 par. 2 şi 61, precum şi anexele I-V la Decretul regal din 06 septembrie 2017, a infracţiunii de vânzarea, oferirea spre vânzare, livrarea sau furnizarea de resurse, cu excepţia cazurilor de la art. 8 din Decretul regal din 06 sept. 2017, definite la art. 2, 120 din acelaşi decret regal, cu titlu oneros sau gratuit, fără autorizaţia prealabilă a ministrului competent sau a delegatului acestuia, cu condiţia ca infracţiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociaţii (2), prevăzută de art. 2bis par. 1, 2bis par. 3,b şi art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 120, 140, 180, 3, 6 par. 1, 8, 50 şi 61, precum şi anexele I-V la Decretul regal din 06 sept. 2017, şi a infracţiunii de furt simplu (3), prevăzută de art. 461 alin. (1) şi art. 463 alin. (1) din C. pen. belgian şi incriminate în legea penală română [Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 228 alin. (1) din C. pen..];

- sentinţa penală nr. 1551/2023 din data de 02.11.2023 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Hasselt - Belgia, definitivă la data de 02.02.2024, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A., pedeapsa închisorii de 26 luni pentru comiterea infracţiunilor (4) de a fi cultivat plante din care provin substanţe soporifice, stupefiante şi alte substanţe psihotrope care ar putea induce dependenţa, a căror listă este stabilită de Rege, cu condiţia ca infracţiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociaţii (1), prevăzută de art. 2bis par. 1şi 3,b şi art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 180, 3, 6 par. 2 şi 61, precum şi anexele I-V la Decretul regal din 06 sept. 2017, a infracţiunii de vânzarea, oferirea spre vânzare, livrarea sau furnizarea de resurse, cu excepţia cazurilor de la art. 8 din Decretul regal din 06 sept. 2017, definite la art. 2, 120 din acelaşi decret regal, cu titlu oneros sau gratuit, fără autorizaţia prealabilă a ministrului competent sau a delegatului acestuia, cu condiţia ca infracţiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociaţii (2), prevăzută de art. 2bis par. 1, 2bis par. 3,b şi art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 120, 140, 180, 3, 6 par. 1, 8, 50 şi 61, precum şi anexele I-V la Decretul regal din 06 sept. 2017, a infracţiunii de deţinerea, achiziţionarea sau transportul de mijloace, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 8 din Decretul regal din 06 sept. 2017, definite la art. 2, 120 din acelaşi decret regal, cu titlu oneros sau gratuit, fără autorizaţia prealabilă a ministrului competent sau a delegatului acestuia, cu condiţia ca infracţiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociaţii(3), prevăzută de art. 2bis par. 1, 2bis par. 3,b şi art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 120, 140, 180, 3, 6 par. 1, 8, 50 şi 61, precum şi anexele I-V la Decretul regal din 06 sept. 2017, precum şi a infracţiunii de furt simplu (4), prevăzută de art. 461 alin. (1) şi art. 463 alin. (1) din C. pen. belgian şi incriminate în legea penală română [Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Lege nr. 143/2000 şi art. 228 alin. (1) din C. pen..].

În baza art. 166 alin. (12) raportat la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatelor de executare a pedepselor închisorii (2) aplicate persoanei condamnate A. prin sentinţele penale anterior menţionate şi comunicarea acestora potrivit legii.

S-a dedus din pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. prin sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, definitivă la data de 02.11.2023, perioada de 77 zile executate în detenţie de la 16.03.2023 la 01.06.2023, precum şi de la 25.10.2023 la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate din Belgia într-un penitenciar de pe teritoriul României.

S-a dispus ca la momentul rămânerii definitive a sentinţei penale, aceasta şi câte un exemplar al mandatelor de executare a pedepselor închisorii, emise în baza acesteia, se comunică persoanei condamnate, autorităţii competente a statului solicitant, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Direcţiei de Drept Internaţional si Cooperare Judiciară din Cadrul Ministerului Justiţiei din România.

S-a dispus ca transferul persoanei condamnate să se realizeze de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 272 din C. proc. pen., duma de 540 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat C., s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel persoana condamnată A..

Prin decizia nr. 198/A din data de 18 iulie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 77/P din data de 17 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată, numai în ceea ce priveşte emiterea a două mandate de executare a pedepselor închisorii aplicate persoanei condamnate A. şi, rejudecând, a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepselor închisorii aplicate persoanei condamnate A. prin sentinţele penale recunoscute prin hotărârea apelată.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1163 RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Potrivit celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală anterior menţionată, "(...) soluţia instanţei de fond este nelegală în ceea ce priveşte dispoziţia de emitere a două mandate de executare a pedepselor închisorii aplicate persoanei condamnate A. prin cele două sentinţe penale pronunţate de autorităţile judiciare din Belgia, care au fost recunoscute prin hotărârea atacată.

Astfel, analizând cererea de recunoaştere a celor două hotărâri de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare belgiene, prima instanţă avea obligaţia, pe de-o parte, de a stabili o pedeapsă unică finală, pentru ca persoana condamnată să execute o singură pedeapsă rezultantă în care să fie configurată întreaga situaţie juridică a acesteia, şi, pe de altă parte, de a dispune emiterea unui singur mandat de executare a pedepsei. Or, aşa cum rezultă din cele ce preced, recunoscând hotărârile de condamnare, instanţa de fond a dispus, în mod greşit, executarea celor două pedepse şi emiterea a două mandate de executare.

Sub aspectul omisiunii primei instanţe de a stabili o pedeapsă unică pentru a fi executată, o eventuală statuare suplimentară a instanţei de control judiciar, în apelul persoanei condamnate, ar aduce în discuţie principiul non reformatio in peius. De altfel, pentru remedierea acestei nelegalităţi, persoana condamnată poate formula contestaţie la executare."

Soluţionând contestaţia la executare promovată de administraţia locului de deţinere a persoanei condamnate, în vederea lămuririi pedepsei pe care intimatul A. o are de executat potrivit sentinţei penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 198/A/18.07.2024, Curtea a procedat, cu titlu prealabil, la stabilirea situaţiei juridice a persoanei condamnate după cum aceasta rezultă din cele două hotărâri judecătoreşti recunoscute de autorităţile judiciare române.

Astfel, a reţinut că prin sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, definitivă la data de 02.11.2023, A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 24 luni pentru comiterea a trei infracţiuni în perioada 21.01.2019-20.05.2019, iar prin sentinţa penală nr. 1551/2023 din data de 02.11.2023 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Hasselt - Belgia, definitivă la data de 02.02.2024, A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 26 luni pentru comiterea a patru infracţiuni în perioada 01.09.2022 - 17.03.2023.

De asemenea, având în vedere că toate infracţiunile analizate prin cele două sentinţe penale străine au fost comise mai înainte de judecarea definitivă a persoanei condamnate pentru vreuna dintre ele, acestea sunt concurente, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen.

Totodată, a constatat că cele două pedepse mai sus menţionate (închisoarea de 24 luni şi închisoarea de 26 luni) nu au fost contopite/cumulate de către autorităţile judiciare belgiene într-o pedeapsă rezultantă, instanţa care a recunoscut hotărârile de condamnare reţinând în acest sens în mod expres lipsa oricăror hotărâri judecătoreşti/altor acte judiciare prin care cele două pedepse să fi fost cumulate (s.p. nr. 77/P/17.06.2024 - "Având în vedere relaţiile furnizate de către autorităţile judiciare belgiene, potrivit cărora sistemul judiciar al statului emitent funcţionează ca un sistem cumulativ de executare a pedepselor, faţă de lipsa oricărei hotărâri judecătoreşti/alt act judiciar care să poată fi recunoscut(ă) de această instanţă şi prin care cele două pedepse cu închisoarea să fi fost cumulate...").

În continuare, Curtea a reţinut că, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."

Aşadar, Curtea a reţinut că nici instanţa care a recunoscut hotărârile de condamnare străine şi nici instanţa de executare nu sunt în situaţia de a aprecia asupra conversiunii condamnărilor dispuse de către instanţele străine, conform art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, şi aceasta pentru că în cauză autorităţile belgiene nu au stabilit şi o pedeapsă rezultantă ca urmare a contopirii sau cumulării celor două pedepse cu închisoarea recunoscute şi a cărei durată să fie analizată pentru verificarea compatibilităţii ei cu legislaţia naţională, astfel încât Decizia nr. 23/2009 pronunţată într-un recurs în interesul legii nu este incidentă în speţă.

Prin urmare, procedând la aplicarea legii procesual penale române executării celor două pedepse cu închisoarea recunoscute prin s.p. nr. 77/P/17.06.2024, Curtea a admis contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Constanţa Poarta Albă în contradictoriu cu intimatul condamnat A. şi a lămurit sentinţa penală nr. 77/P/17.06.2024 în sensul în care, potrivit art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a contopit pedepsele aplicate intimatului A. pentru infracţiunile concurente - închisoarea de 24 luni şi închisoarea de 26 luni - şi a aplicat acestuia pedeapsa mai grea a închisorii de 26 luni, la care a adăugat un spor de 8 luni, urmând ca, în final, intimatul A. să execute pedeapsa rezultantă a închisorii de 34 luni, adică 2 ani şi 10 luni închisoare.

Curtea a subliniat imposibilitatea legală de executare pe teritoriul României a celor două pedepse în mod cumulat, chiar dacă prin certificatul emis conform art. 4 din Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI s-a pretins astfel, deoarece autorităţile judiciare străine solicitante nu au dispus în prealabil cumulul pedepselor printr-o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar susceptibile de recunoaştere în condiţiile art. 166 din Legea nr. 302/2004, iar instanţa naţională nu a identificat incidenţa art. 585 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., cu referire la art. 43 alin. (1) şi (2) C. pen.

Executarea în cumul aritmetic a pedepselor cu închisoarea dispuse de către autorităţile belgiene condamnatului A. ar fi fost posibilă numai dacă aceasta ar fi continuat pe teritoriul Belgiei, stat care, potrivit răspunsului furnizat la solicitarea Curţii, beneficiază de un sistem cumulativ de executare a pedepselor.

Deopotrivă, Curtea a observat demersul juridic prin intermediul căruia a lămurit pedeapsa ce trebuie executată potrivit s.p. nr. 77/P/17.06.2024, este în acord cu dreptul Uniunii Europene, fiind chiar "reglementat" jurisprudenţial prin hotărârea din 15.04.2021 pronunţată de C.J.U.E. în cauza nr. C-221/19, acesta respectând condiţiile şi limitele care decurg din articolul 8 alin. (2)-(4), din articolul 17 alin. (2) şi din articolul 19 alin. (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI, astfel cum a fost modificată.

Cât priveşte contestaţia la executare formulată de persoana condamnată, Curtea a reţinut că nu poate fi primită solicitarea acesteia de constatare a faptului că sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, a fost recunoscută deşi nu era definitivă, întrucât prin sentinţa penală nr. 77/P/17.06.2024, s-a reţinut în mod expres, cu titlu definitiv şi cu autoritate de lucru judecat, că sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg a rămas definitivă la data de 02.11.2023, fiind îndeplinite toate condiţiile pentru recunoaşterea hotărârilor de condamnare pronunţate de Tribunalul Limburg, Departamentele Tongeren şi Hasselt şi transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării pedepselor închisorii de 24 luni şi, respectiv, de 26 luni într-un penitenciar în România.

De altfel, faptul că sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg a rămas definitivă la data de 02.11.2023 este consemnat în certificatul întocmit de către autorităţile judiciare belgiene în baza art. 4 din Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI.

Aşadar, rămânerea definitivă a hotărârii nr. 641/2021 la data de 02.11.2023 fiind certificată de însăşi autoritatea centrală a Regatului Belgiei, respectiv de Serviciul Public Federal pentru Justiţie al acestuia, Curtea nu a identificat niciun element suplimentar care să pună la îndoială acurateţea consemnărilor. Împrejurarea că, ulterior transmiterii certificatului şi recunoaşterii hotărârii pe teritoriul României, aceasta a fost modificată sau desfiinţată ca urmare a admiterii unei căi de atac nu este de natură a infirma veridicitatea consemnărilor din certificat, care se apreciază prin raportare la data întocmirii sale.

Cu toate acestea, examinând contestaţia la executare din perspectiva pronunţării unei noi hotărâri judecătoreşti de către autorităţile belgiene ca urmare a rejudecării cauzei în care contestatorul fusese condamnat la pedeapsa de 24 luni închisoare (s.p. nr. 641/2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg) cu consecinţa reducerii acestei pedepse la 18 luni închisoare, Curtea a reţinut că, la data de 11.06.2025, autoritatea centrală belgiană, respectiv Serviciul Public Federal pentru Justiţie al Regatului Belgiei, a înaintat acestei instanţe, cu adresa nr. x (în referire la dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Constanţa), certificatul din 28.05.2025 emis potrivit Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI şi hotărârea penală nr. 2025/1164 din 12.03.2025 a Curţii de Apel Anvers - R. Belgiei.

Or, în condiţiile în care demersul ce urmează a fi întreprins de către autorităţile naţionale este diferit după cum noul certificat este transmis înainte sau după transferarea persoanei condamnate, Curtea a reţinut că, în prezenta cauză, persoana condamnată A. a fost transferată şi se află deja în executarea pe teritoriul României a pedepselor recunoscute, şi în raport de art. 171 din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia natura măsurilor ce urmează a fi întreprinse este una administrativă, iar, la acest moment, Ministerul Justiţiei - Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, în calitate de autoritate centrală, are atribuţii în iniţierea acestora, nu se poate recunoaşte noua hotărâre judecătorească transmisă de către autorităţile judiciare belgiene deoarece lipseşte demersul administrativ prealabil.

În consecinţă, apreciind solicitarea persoanei condamnate de lămurire a sentinţei penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2024, în sensul că pedeapsa ce trebuie executată în baza s.p. nr. 641/2021 este închisoarea de 18 luni, ca urmare a recunoaşterii şi punerii în executare pe teritoriul României a hotărârii penale nr. 2025/1164 din 12.03.2025 a Curţii de Apel Anvers - R. Belgiei, este prematur formulată, şi având în vedere că, în ansamblul ei, contestaţia la executare pusă pe rol la cererea persoanei condamnate tinde la recunoaşterea acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, Curtea a respins ca prematur introdusă contestaţia la executare formulată de condamnatul A..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi condamnatul A..

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a susţinut, în esenţă, că, în ceea ce priveşte contestaţia la executare formulată de Penitenciar cu privire la cuantumul pedepsei închisorii pe care persoana condamnată A. o are de executat, instanţa de fond, aplicând dispoziţiile art. 38-39 C. pen., nu a respectat exigenţele art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, care reglementează condiţiile în care poate fi adaptată pedeapsa rezultantă de către instanţa română. În acest sens, a învederat că, prin hotărârile a căror recunoaştere s-a solicitat iniţial (înainte de emiterea unui nou certificat) s-au aplicat pedepse de 24 luni şi de 26 luni (cumulat, în total 1500 zile închisoare), iar această pedepsă nu depăşeşte maximul general de 30 ani şi nici totalul rezultat din însumarea pedepselor de 24 şi 26 luni.

În aceste condiţii, sensul în care trebuia lămurită hotărârea potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. este că s-au aplicat pedepse de 24 luni, respectiv de 26 luni, cumulat în total 1500 zile închisoare, conform comunicării transmise de statul Belgian din data de 07.06.2024 prin e-mail, aflată la dosarul x/2024 al Curţii de Apel Constanta, în care se precizează că cele 2 pedepse stabilite se execută cumulativ.

În continuare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi în ceea ce priveşte respingerea, ca prematur formulată, a cererii prin care condamnatul a solicitat reducerea de la 24 la 18 luni a uneia dintre pedepsele pentru care a fost condamnat, ca urmare a pronunţării unei noi hotărâri judecătoreşti de către autorităţile belgiene într-o procedură de rejudecarea a cauzei, întrucât nu au fost respectate exigenţele art. 351 C. proc. pen.., nefiind pusă în discuţie excepţia prematurităţii, instanţa pronunţându-se direct pe fond în acest sens.

De asemenea, a precizat că, avându-se în vedere emiterea unui nou certificat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 166 alin. (13) lit. b) şi alin. (14) din Legea nr. 302/2004, care fac trimitere la art. 171 din acelaşi act normativ, existând, aşadar, în cursul procedurii pendinte, posibilitatea de a se emite adresă la Ministerul Justiţiei pentru a îndeplini cerinţa prev. de art. 171 din Legea 302/2004.

De altfel, după pronunţarea hotărârii ce face obiectul contestaţiei, Ministerul Justiţiei a îndeplinit această procedură şi prin adresa din 09.07.2025 a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi, invocând noul certificat emis în baza hotărârii nr. 2025/1164 pronunţată de Curtea de Apel Anvers a arătat că s-a dispus condamnare definitivă la 1320 zile închisoare.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, în lămurirea sentinţei penale nr. 77/P/17.06.2024 în sensul că pedepsele recunoscute şi puse în executare de 24 şi respectiv 26 luni se cumulează rezultând în total de 1500 zile închisoare. Totodată, a solicitat admiterea contestaţiei la executare formulată de condamnat, în sensul de a se constata că pedeapsa de 24 luni recunoscută prin sentinţa penală nr. 77/P/17.06.2024 a fost redusă la 18 luni şi recontopirea pedepselor de 18 luni, respectiv 26 luni, rezultând în final 1320 zile.

Condamnatul A. nu a motivat în scris contestaţia declarată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 23 iulie 2025, având fixat termen de soluţionare la data de 30 septembrie 2025.

La termenul din data de 30 septembrie 2025, reprezentantul Ministerului Public a susţinut, în esenţă, primul motiv de contestaţie formulat în scris şi a solicitat admiterea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de lămurire a sentinţei penale nr. 77/P din 17 iunie 2024 formulate de Penitenciarul Constanţa Poarta-Albă, în sensul că persoana transferată are de executat 1500 zile închisoare, rezultate din cumulul pedepselor de 24 şi 26 luni închisoare.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv al contestaţiei, acesta nu a mai fost susţinut astfel cum a fost formulat în scris, ci a fost parţial modificat, susţinându-se, în esenţă, că persoana condamnată a formulat o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., cererea acesteia fiind calificată în mod greşit, ca vizând o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută. În acest context, a solicitat admiterea căii de atac exercitate de condamnat, disjungerea cauzei şi, în baza art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa. În plus, în condiţiile în care excepţia prematurităţii nu a fost pusă în discuţia părţilor, a susţinut că se impune desfiinţarea hotărârii şi sub acest aspect.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul A. a susţinut, în esenţă, că în mod greşit a fost respinsă ca prematur formulată contestaţia acestuia, în condiţiile în care procedura prevăzută de art. 171 din Legea nr. 302/2004 a fost parcursă, la dosarul cauzei fiind transmis de către autorităţile străine certificatul pentru pedeapsa de 18 luni, motiv pentru care nu se putea respinge ca prematură contestaţia la executare privind înlăturarea pedepsei de 24 de luni, ci ar fi trebuit recunoscută hotărârea Curţii de Apel Anvers din 2025, şi stabilită pedeapsa rezultantă prin raportare la pedeapsa de 18 luni.

Examinând hotărârea contestată, Înalta Curte constată întemeiate contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de condamnatul A. pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a prezentat în mod detaliat istoricul cauzei şi succesiunea hotărârilor pronunţate, motiv pentru care nu va mai fi reluat, însă subliniază că obiectul prezentei cauze îl constituie atât contestaţia la executare promovată de administraţia locului de deţinere a persoanei condamnate, în vederea lămuririi pedepsei pe care intimatul A. o are de executat potrivit sentinţei penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 198/A/18.07.2024 [art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen..], cât şi contestaţia la executare formulată de persoana condamnată referitoare la intervenirea unui cauze de micşorare a pedepsei, respectiv pronunţarea hotărârii penale nr. 1164/2025 la data de 12.03.2025, prin care Curtea de Apel Anvers (R. Belgiei) a admis calea de atac formulată de aceasta împotriva sentinţei penale nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, rămasă definitivă la data de 02.11.2023 (recunoscută prin sentinţa penală nr. 77/P/17.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2024), şi a redus pedeapsa de la 24 luni la 18 luni închisoare.

De asemenea, se observă că, astfel cum rezultă din conţinutul hotărârii atacate, prima instanţă a analizat doar contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Constanţa Poarta Albă, nu şi pe cea formulată de condamnatul A., aceasta fiind respinsă ca prematur introdusă.

În acest context, Înalta Curte constată că, deşi prima instanţă a reţinut în mod just că prin hotărârea penală nr. 1164/2025 din data de 12.03.2025, Curtea de Apel Anvers a admis o cale extraordinară de atac formulată de persoana condamnată împotriva sentinţei penale nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, şi a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 24 de luni închisoare la 18 luni închisoare, identificând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 166 alin. (14) raportat la art. 171 din Legea nr. 302/2004, nu a făcut aplicarea acestora, ci a respins cererea ca prematur formulată, fără ca această excepţie să fie pusă în discuţia părţilor.

Or, aşa cum în mod corect a susţinut Ministerul Public, prin omisiunea de a pune în discuţia părţilor excepţia prematurităţii contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 351 alin. (2) C. proc. pen.., conform cărora instanţa este obligată să pună în discuţie cererile procurorului, ale părţilor sau ale celorlalţi subiecţi procesuali şi excepţiile ridicate de aceştia sau din oficiu şi să se pronunţe asupra lor prin încheiere motivată, lipsind, astfel, Parchetul de posibilitatea concretă de a solicita emiterea unei adrese către Ministerul Justiţiei pentru îndeplinirea exigenţelor art. 171 din Legea nr. 302/2004, cu atât mai mult cu cât la data de 11.06.2025, autorităţile judiciare din Belgia au transmis la dosar, la solicitarea instanţei de fond, atât un nou certificat, cât şi hotărârea penală nr. 1164/2025 din data de 12.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Anvers. De altfel, aşa cum Ministerul Public a menţionat în motivele contestaţiei formulate, după pronunţarea hotărârii atacate în prezenta cauză, Ministerul Justiţiei a îndeplinit procedura prevăzută de art. 171 din Legea nr. 302/2004 şi a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Aşadar, în absenţa unei evaluări a ambelor contestaţii la executare cu care a fost învestită în aceeaşi cauză, Înalta Curte constată că se impune desfiinţarea hotărârii şi rejudecarea cauzei de către curtea de apel, cu respectarea dispoziţiilor legale care obligă instanţa la evaluarea obiectului cauzei în întregul său. Cu alte cuvinte, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele se impune soluţionarea contestaţiilor la executare formulate de Penitenciarul Constanţa Poarta Albă şi de condamnatul A. în acelaşi cadru, cu atât mai mult cu cât şi prin sentinţa nr. 207 din 07 mai 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, prin care Înalta Curte a trimis contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Constanţa Poarta Albă în dosarul nr. x/2024, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Constanţa, s-a reţinut în mod expres că "pentru lămurirea situaţiei juridice a condamnatului trebuie avută în vedere inclusiv eventuala reducere a pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, de la 24 de luni închisoare la 18 luni închisoare."

În final, trebuie subliniat, contrar celor susţinute de reprezentantul Ministerului Public, că prima instanţă a reţinut în mod corect incidenţa dispoziţiilor art. 38-39 C. pen., în condiţiile în care, pe de-o parte, prin sentinţa nr. 77/P/17.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 198/A/18.07.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost recunoscute două hotărâri pronunţate de autorităţile judiciare străine (sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, definitivă la data de 02.11.2023, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A., pedeapsa închisorii de 24 luni şi sentinţa penală nr. 1551/2023 din data de 02.11.2023 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Hasselt - Belgia, definitivă la data de 02.02.2024, prin care i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 26 luni), iar autorităţile din Belgia nu au pronunţat o hotărâre prin care să cumuleze cele două pedepse aplicate persoanei condamnate A. prin deciziile anterior menţionate, şi pe de altă parte, legiuitorul român a prevăzut în art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu privire la legea care guvernează executarea, că în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română.

De altfel, contrar celor susţinute de Ministerul Public, în prezenta cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, incidenţa acestor dispoziţii legale fiind evaluată în procedura prin care se dispune recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare străine.

Pentru considerentele prezentate şi având în vedere că Înalta Curte nu ar putea efectua direct în ultimul grad de jurisdicţie o analiză a particularităţilor fondului cauzei, în acord cu exigenţele art. 166 alin. (13) lit. b) şi alin. (14) şi art. 171 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 597 şi urm. C. proc. pen.., deoarece ar priva persoana condamnată de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicţie, prevăzut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO, va admite, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen.., contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 80/P din 02 iulie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

Va desfiinţa sentinţa penală contestată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Constanţa, urmând ca, în cursul rejudecării, prima instanţă să procedeze la soluţionarea ambelor contestaţii la executare formulate în cauză şi să evalueze în concret efectele juridice ale aspectelor invocate de condamnat asupra pedepsei executabile.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 80/P din 02 iulie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

Desfiinţează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv la Curtea de Apel Constanţa.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 octombrie 2025.