Drug trafficking sentence upheld; cassation appeal challenging choice of favorable law ruled inadmissible

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 300 din 27 iunie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, cu privire la inculpatul A. s-au hotărât următoarele:

S-a respins cererea formulată de inculpatul A. de reţinere a art. 5 C. pen., ca fiind incidentă o lege penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, respectiv forma Legii nr. 143/2000 în reglementarea anterioară datei de 5 martie 2023.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. - pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc, la pedeapsa de 11 ani inchisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a) si b C. pen.

Pedeapsa principală se va executa în regim de detenţie conform art. 60 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsa accesorie, pe durata executarii pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 8.05.2023 la zi.

În baza art. 399 C. proc. pen., în referire la art. 208 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive, faţă de inculpatul A., pe o durată de 60 de zile, calculate începând cu data pronunţării prezentei sentinţe.

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel inculpaţii B., A. şi C..

Prin decizia penală nr. 941/P din data de 17.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B., A. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 300 din 27 iunie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 404 alin. (4) din C. proc. pen., a dedus durata măsurii arestului preventiv pentru inculpaţii A. şi C., precum şi durata măsurii arestului la domiciliu pentru inculpatul B., de la data de 27.06.2024, la zi.

Împotriva deciziei penale nr. 941/P din data de 17.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 14 august 2025.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 29 septembrie 2025, când s-a stabilit termen la data de 21 octombrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) teza I şi d) C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul cererii sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 941/P din data de 17.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie), motivarea recursului în casaţie şi semnătura apărătorului ales al inculpatului.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat a arătat că, în raport cu situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi de apel, precum şi cu probatoriul administrat în cauză, rezultă că în data de 03.04.2023, inculpaţii C. şi A. au recoltat cultura de cannabis şi au depozitat-o în imobilul unde locuia C., iar după această dată, inculpaţii nu s-au mai deplasat la imobilul unde era înfiinţată cultura.

Aşadar, a subliniat că rezoluţia infracţională a luat naştere în luna februarie 2023, când a fost pusă şi în practică. În cuprinsul actului de sesizare, la rubrica descrierea faptei fiind indicate în concret modalităţile obiective de realizare a actului material, fiind reţinută varianta cultivării în rubrica încadrare juridică.

De asemenea, a învederat că în cauză, la data de 07.05.2023, au fost efectuate percheziţii domiciliare, iar din procesele-verbale încheiate rezultă că toate echipamentele erau legate între ele, funcţionale, dar nu erau puse în funcţiune, ceea ce denotă că, respectiva cultură de canabis fusese recoltată, iar produsul finit transportat la inculpatul C..

Cu ocazia acestor percheziţii, s-au prelevat mai multe urme papilare de pe bunurile identificate, acestea fiind ulterior analizate din punct de vedere criminalistic, astfel cum rezultă din rapoartele de constatare tehnic-ştiinţifice. Potrivit concluziilor acestor rapoarte, urmele gasite au fost create de inculpatul A..

Infracţiunea reţinută în sarcina recurentului inculpat se derulează în timp datorită acţiunii/inacţiunii făptuitorului, momentul consumării faptei se raportează la momentul săvârşirii celei de-a doua acţiuni/inacţiuni, iar momentul epuizării se situează la data săvârşirii ultimei acţiuni/inacţiuni.

A apreciat că, în raport de argumentele prezentate din perspectiva situaţiei de fapt, dar şi de conţinutul textului de lege apare ca fiind evidentă situaţia aplicabilităţii dispoziţiilor art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă, prin reţinerea dispoziţiilor din Legea nr. 143/2000, anterioare modificării din 5 martie 2023, având în vedere că actele iniţiale şi rezoluţia infracţională din administrarea probatoriului au fost săvârşite în luna februarie 2023.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în cauză cea în vigoare la data iniţierii rezoluţiei infracţionale şi nu de la data cultivării cantităţii de droguri.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată recurentul inculpatul A., prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost depusă în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen., însă nu respectă dispoziţiile art. 437 lit. c) C. proc. pen.

Se constată că, deşi recurentul condamnat a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege - acest motiv a fost invocat în mod formal, în realitate criticile formulate vizând stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile de către instanţa de apel şi, în concret, stabilirea legii penale vechi ca fiind mai favorabile, critici care nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie invocat (şi, de altfel, niciunui alt caz de recurs în casaţie).

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of., Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, a statuat că determinarea legii penale mai favorabile presupune analizarea ansamblului de criterii privind condiţiile de incriminare, răspunderea penală şi pedeapsa aplicabilă (cuantum, natură, modalităţi de individualizare).

Stabilirea, în concret, a legii penale aplicabile aparţine exclusiv instanţelor care judecă fondul sau apelul, iar rezultatul acestei evaluări nu poate fi supus cenzurii pe calea recursului în casaţie.

În consecinţă, verificarea legalităţii pedepsei în cadrul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. presupune o verificare matematică a cuantumului acesteia prin raportare la limitele speciale prevăzute de lege şi nu o reanalizare a dispoziţiilor art. 5 C. pen., cu consecinţa reindividualizării pedepsei, în sensul solicitat de apărare.

De altfel, instanţa de fond şi de apel au analizat această critică reţinând că:

"această solicitare nu este întemeiată, având în vedere că activitatea infracţională a inculpatului a debutat în luna februarie 2023 şi s-a finalizat în luna mai 2023. În situaţia unităţii legale de infracţiuni, precum cea a infracţiunii continuate, dacă există o succesiune de legi penale între momentul consumării infracţiunii şi momentul epuizării, legea aplicabilă se stabileşte în funcţie de momentul epuizării. Aşadar, într-o atare împrejurare, se pune problema legii aplicabile întregii activităţi infracţionale, lege care este cea în vigoare la data epuizării activităţii infracţionale, respectiv la data de 7.05.2023." .

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 941/P din data de 17.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 941/P din data de 17.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2025.