Cassation appeal against tax evasion conviction rejected as inadmissible for failing to meet legal ground requirements

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 40/D din data de 24.02.2025, pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus:

1. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de "omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate", s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g), C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa, exercita orice funcţie de administrator la vreo societate comercială din România.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa, exercita orice funcţie de adminitrator la vreo societate comercială din România.

S-a constatat că infracţiunea de evaziune fiscală din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de un 1 şi 8 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 897/23.05.2019 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia nr. 100/29.01.2020 Curţii de Apel Bacău.

În temeiul art. 105 C. pen. s-a dispus anularea liberării condiţionate dispusă prin sentinţa penală nr. 33/19.01.2022 a Judecătoriei Bacău, pentru restul de 48 de zile rămase de executat din pedeapsa aplicată de 1 an şi 8 luni sentinţa penală nr. 897/23.05.2019 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia nr. 100/29.01.2020 Curţii de Apel Bacău.

A fost repusă în individualitate pedeapsa rezultantă de un 1 (un) an şi 8 luni ani închisoare în pedepsele componente de:

-1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 374-375 C. proc. pen. coroborat cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (comisă la data de 26.12.2016);

-1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 1532/2015 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 10.11.2015 prin neapelare.

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 1532/2015 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 10.11.2015 prin neapelare.

- şi înlăturat sporul de două luni aplicat prin sentinţa penală nr. 1532/2015 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 10.11.2015 prin neapelare.

S-a menţinut revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1532/2015 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 10.11.2015 prin neapelare, aşa cum s-a dipus prin sentinţa penală nr. 897/23.05.2019 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia nr. 100 din data de 29.01.2020 a Curţii de Apel Bacău.

În temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., art. 88 alin. (5) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală cea mai mare de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., la care a adăugat o treime din cumulul celorlalte trei pedepse, respectiv de 1 (un) an, 1 an şi două luni şi şase închisoare .

La pedeapsa rezultantă s-au adăugat şi cele 48 de zile rămase din liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 33/19.01.2022 a Jud. Bacău. pentru restul de 48 de zile rămase de executat din pedeapsa aplicată de 1 an şi 8 luni sentinţa penală nr. 897/23.05.2019 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia nr. 100/29.01.2020 a Curţii de Apel Bacău.

PEDEAPSĂ REZULTANTĂ DE EXECUTAT = 3 (trei) ani, 10 (zece) luni, 20 (douăzeci) zile şi 48 de zile închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 C. pen., lit. a), b), g) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa, exercita orice funcţie de adminitrator la vreo societate comercială din România.

A fost dedusă din pedeapsa rezultantă de executat perioada executată deja de la 09.07.2020 la 19.01.2022 (data liberării condiţionate).

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul A. şi partea civilă ANAF-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău.

Prin decizia penală nr. 610 din data de 3 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 40/D din 24.02.2025, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2023.

A desfiinţat, în parte sentinţa penală apelată, pe latură penală şi, în rejudecare:

A majorat la 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., urmând ca PEDEAPSĂ REZULTANTĂ DE EXECUTAT să fie 5 (cinci) ani, 4 (patru) luni, 20 (douăzeci) zile închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.

A înlăturat din pedeapsa rezultantă cele 48 de zile rămase din liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 33/19.01.2022 a Jud. Bacău rămase de executat din pedeapsa aplicată de 1 an şi 8 luni sentinţa penală nr. 897/23.05.2019 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia nr. 100/29.01.2020 Curţii de Apel Bacău.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca fiind nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. şi partea civilă ANAF-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău împotriva sentinţei penale nr. 40/D din 24.02.2025, pronunţată de Tribunalul Bacău.

Împotriva deciziei penale nr. 610 din data de 3 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 31 iulie 2025.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 10 septembrie 2025, când s-a stabilit termen la data de 21 octombrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) c) şi d) C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul cererii sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 610 din data de 3 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie), motivarea recursului în casaţie şi semnătura inculpatului.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat a arătat că fapta pentru care a fost trimis în judecată constă în aceea că: în calitate de administrator în fapt al S.C. B. S.R.L., în prioada mai 2015- iunie 2015 a comercializat mărfuri (deşeuri feroase şi neferoase) către:S.C. C. S.R.L. - 31 facturi fiscale, S.C. Bocova S.R.L. - 103 facturi, S.C. D. S.R.L. - 3 facturi fiscale, S.C. E.. l. - 7 facturi fiscale, S.C. F. S.R.L. - 8 facturi fiscale, fără a înregistra în compatibilitate tranzacţiile efectuate, producând un prejudiciu bugetului consolidat la statului în sumă totală de 607.851 RON.

În raport de această situaţie de fapt, încadrarea juridică a faptei a fost aceea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9, lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 din C. pen.

În opinia recurentului inculpat, situaţia de fapt astfel reţinută de instanţele de fond şi de apel nu conduce la concluzia că inculpatul avea obligaţia de a ţine contabilitatea unei societăţi. Astfel, însoţirea tatălui, care se manifesta ca administrator al societăţii, plătind toate obligaţiile acesteia, ale fratelui care scria şi ştampila facturile şi avizele de însoţire a mărfurilor, precum şi considerarea de către reprezentanţii celorlalte societăţi ca un colaborator, nu impun obligaţii cerute de Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală.

Mai mult, a arătat că legea contabilităţii obligă ca fiecare operaţiune comercială să fie consemnată într-un înscris care devine document justificativ, or, în cauză, aceste documente există, au fost întocmite, completate şi înmânate de G., faţă de care s-a dat o soluţie de clasare pentru aceeaşi faptă.

Existenţa documentelor justificative ale operaţiunilor comerciale este cunoscută de partea vătămată, denunţătorul din cauză şi a fost confirmată de depunerea lor la dosar. Lipsa explicaţiilor în cursul controlului financiar, urmat de începerea urmăririi penale este justificată de decesul tatălui inculpatului, H..

Deşi la fila x din cuprinsul deciziei penale atacate se reţine că elementul material din structura laturii obiective a infracţiunii constă în acţiunea inculpatului de a nu declara sau înregistra în contabilitate tranzacţii efectuate, producând un prejudiciu bugetului consolidat al statului, totuşi inculpatul nu a afirmat că a omis să declare sau să înregistreze în contabilitatea societăţii tranzacţiile comerciale ale acesteia, ci inculpatul nu a făcut nicio astfel de înregistrare, nu i-a cerut nimeni.

De asemenea, a precizat că pentru fapta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus o soluţie de clasare, apreciind că aceeaşi soluţie s-ar fi impus şi pentru infracţiunea dedusă judecăţii în cauză, respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Sub aspectul laturii subiective, a arătat că inculpatul a trecut printr-o tragedie de proporţii, trei generaţii s-au stins.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată recurentul inculpatul I., prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul I. a fost depusă în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen., însă nu respectă dispoziţiile art. 437 lit. c) C. proc. pen.

Susţinerile recurentului inculpat, expuse în cuprinsul cererii de recurs în casaţie - referitoare la inexistenţa obligaţiei de a ţine contabilitatea societăţii, perceperea sa ca un simplu colaborator de către reprezentanţii altor societăţi, existenţa documentelor justificative ale operaţiunilor comerciale care, deşi neînregistrate contabil, au fost totuşi întocmite, precum şi invocarea situaţiei familiale - nu se încadrează în cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., care are în vedere ipoteza neprevederii faptei în legea penală.

În realitate, recurentul nu urmăreşte să supună cenzurii Înaltei Curţi nelegalitatea hotărârii, ci solicită o nouă examinare a situaţiei de fapt şi o reconsiderare a materialului probator, în scopul stabilirii unei alte situaţii decât cea reţinută definitiv de instanţa de apel, care să conducă la o soluţie favorabilă, or, asemenea motive nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, iar Înalta Curte poate cenzura situaţia de fapt într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Mai mult, aspectele referitoare la latura subiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală, circumscrise cazului de achitare prevăzut de dispoziţiile art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs în casaţie.

Raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., potrivit cărora infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, doar neprevederea în legea penală ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 610 din data de 3 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 610 din data de 3 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2025.