Inadmissibility of appeal against interlocutory order on correction of material error in final discontinuance decision
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, upholding the lower court’s decision and ordering the appellant to pay 100 RON in judicial costs to the state. The dispute concerned a request to correct a material error in a 2025 preliminary chamber order, which had previously rejected the appellant's complaint against a prosecutorial discontinuance (clasare) order; the Court of Appeal had initially denied the error correction request on the merits after verifying via audio recording that the original record accurately reflected the proceedings. The High Court ruled that orders issued in the procedure for correcting material errors within the context of challenging a final prosecutorial discontinuance decision inherit the final character of the underlying act, as the preliminary judge acts as the final jurisdiction in such matters. Consequently, invoking the constitutional principle of legality and Article 425¹(1) of the Code of Criminal Procedure, the Court held that appeals against such error-correction orders are not expressly provided for by law and are therefore inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 278 din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen, art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen, art. 340 din C. proc. pen, art. 4251 alin. (1) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against interlocutory order on correction of material error in final discontinuance decision: Prin încheierea din şedinţa de cameră de consiliu din data de 19 mai 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, în temeiul art. 278 din C. proc. pen., ca fiind nefondată, cererea formulată de petenta A., de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul încheierii din data de 27 februarie 2025, pronunţată în dosarul penal nr. x/2025 al Curţii de Apel Iaşi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din şedinţa de cameră de consiliu din data de 19 mai 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, în temeiul art. 278 din C. proc. pen., ca fiind nefondată, cererea formulată de petenta A., de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul încheierii din data de 27 februarie 2025, pronunţată în dosarul penal nr. x/2025 al Curţii de Apel Iaşi.
Totodată, în baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus obligarea petentei la plata către stat a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut următoarele:
Prin încheierea nr. 13 din data de 12 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2025, judecătorul de cameră preliminară a dispus, în baza dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de către petenta A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 7 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, soluţie menţinută prin ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nr. 28/II/2/2024 emisă la data de 18 decembrie 2024, acte pe care le-a menţinut.
La data de 31 martie 2025, petenta A. a depus la dosarul cauzei precizări şi a formulat o cerere, iar în urma adresei instanţei cu privire la calificarea cererii, petenta a precizat că aceasta reprezintă o cerere de îndreptare eroare materială. Pentru acest motiv a fost fixat termen de judecată la data de 30 aprilie 2025, dispunându-se citarea petentei pentru a da lămuriri cu privire la cererea formulată.
Prin cererea formulată, petenta a arătat, în esenţă, că există neconcordanţă între minuta şi încheierea din data de 27 februarie 2025, astfel că, în condiţiile în care, potrivit Deciziei nr. III/502/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţarea soluţiei în şedinţă publică trebuie să se regăsească în minută, apreciază că are dreptul la lămurirea dispozitivului hotărârii anterior menţionate.
La termenul de judecată din data de 30 aprilie 2025, petenta A. s-a prezentat personal, solicitând înlăturarea omisiunii din încheierea din data de 27 februarie 2025 şi adăugând că a invocat şi prescripţia, considerând că poprirea nu a fost înfiinţată legal, având în vedere că înfiinţările de poprire sunt prescrise conform legii. Or, instanţa a omis să înscrie acest aspect în încheierea de şedinţă din data de 27 februarie 2025.
Astfel învestit, judecătorul de cameră preliminară a dispus reascultarea înregistrării de şedinţă din data de 27 februarie 2025, din referatul întocmit de grefierul de şedinţă, aflat la dosarul cauzei, rezultând faptul că încheierea de şedinţă din aceeaşi dată este conformă cu discuţiile purtate în sală la termenul menţionat.
În contextul prezentat, analizând cererea formulată de petenta A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că art. 278 din C. proc. pen. vizează erorile materiale evidente care se îndreaptă de către însăşi instanţa care a întocmit actul, la solicitarea celui interesat.
A mai reţinut că doctrina şi practica sunt unanime în a concluziona că, pentru aplicarea acestei proceduri, eroarea trebuie să rezulte vădit din actele dosarului, cum e cazul, de exemplu, în situaţia greşelilor scriptice referitoare la numele unei persoane, la transcrierea unor sume de bani sau a unor date calendaristice. Evidenţa erorii reiese din absenţa oricărui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea sau exprimarea vreunei convingeri.
Or, în cauză, petenta invocă neconsemnarea în încheierea din data de 27 februarie 2025 a anumitor aspecte despre care susţine că le-ar fi invocat în şedinţa de judecată din aceeaşi dată.
Conform referatului întocmit de grefierul de şedinţă, care a procedat la ascultarea înregistrării şedinţei din data de 27 februarie 2025, rezultă însă că aspectele consemnate în încheierea aflată la dosar sunt conforme cu discuţiile purtate în sală, nefiind identificate alte susţineri ale petentei, care să nu fi fost consemnate în încheierea de şedinţă de la respectivul termen de judecată.
Or, faptul că, la acest moment, petenta susţine - nefondat, aşa cum rezultă din verificările efectuate de judecătorul de cameră preliminară - că a făcut şi alte susţineri la termenul din data de 27 februarie 2025, nu poate conduce la adăugarea unor menţiuni suplimentare faţă de aspectele declarate la data dezbaterilor ce au avut loc la termenul sus-menţionat şi care sunt consemnate corect în încheierea de şedinţă aflată la dosarul cauzei.
În final, judecătorul de cameră preliminară a mai reţinut că eventualele nemulţumiri ale petentei faţă de soluţia pronunţată în cauză excedează procedurii de faţă, nefiind posibilă o reformare a soluţiei prin intermediul procedurii prev. de art. 278 din C. proc. pen.
Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 278 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii din data de 27 februarie 2025 a Curţii de Apel Iaşi, procedând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.
*
Prin memoriul cvasi-lizibil din data de 27 iunie 2025, petenta A. a formulat contestaţie împotriva încheierii anterior menţionate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 3 iulie 2025, sub nr. x/2025, cu termen de soluţionare la data de 2 octombrie 2025.
La termenul fixat pentru soluţionarea cauzei, 2 octombrie 2025, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi a pus în discuţie, pe cale de excepţie, admisibilitatea contestaţiei formulate de petenta A., concluziile acesteia şi ale reprezentantului Ministerului Public asupra acestei excepţii fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Completul de doi Judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de cenzurare a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-un alt mijloc procesual ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată că a fost învestit cu soluţionarea contestaţiei declarate de petenta A. împotriva încheierii din şedinţa de cameră de consiliu din data de 19 mai 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori (învestit cu soluţionarea, în procedura prev. de art. 340 din C. proc. pen., a plângerii formulate de petenta A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 7 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi) a respins, în temeiul art. 278 din C. proc. pen., ca nefondată, cererea petentei A. de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul încheierii din data de 27 februarie 2025 pronunţate în cauză, dispunând obligarea petentei la plata către stat a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Această încheiere fiind pronunţată în procedura îndreptării erorilor materiale pretins strecurate în cuprinsul unei încheieri premergătoare pronunţate în cadrul plângerii formulate împotriva unei soluţii de clasare, are regimul juridic al actului procedural ce s-a dorit a fi îndreptat.
Or, încheierile premergătoare din procedura plângerii împotriva unei soluţii de clasare fiind pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară ca instanţă de ultimă jurisdicţie în materia soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, au caracter definitiv, caracter ce se răsfrânge şi asupra încheierilor prin care se urmăreşte îndreptarea lor în procedura prev. de art. 278 din C. proc. pen.
În contextul acestor consideraţii teoretice, constatând, prin urmare, că încheierea din şedinţa de cameră de consiliu din data de 19 mai 2025 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025 este definitivă, Înalta Curte constată că aceasta nu este susceptibilă a fi atacată cu contestaţie, cale de atac care, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen. "se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".
Or, nici în cuprinsul art. 278 din C. proc. pen. şi nici a altor dispoziţii procesual penale nu există dispoziţii exprese în sensul posibilităţii supunerii încheierilor pronunţate în procedura îndreptării erorilor materiale căii de atac a contestaţiei (sau vreunei alte căi de atac).
Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petenta A. împotriva încheierii din şedinţa de cameră de consiliu din data de 19 mai 2025, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025.
Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatoarei petente la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petenta A. împotriva încheierii din şedinţa de cameră de consiliu din data de 19 mai 2025, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025.
Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 2 octombrie 2025.