Finality of admissibility rulings in cassation proceedings and the exclusion of ordinary appeals against decisions under Article 431 C. proc. pen.

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2025

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 479 din data de 29 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 318 din 30 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2015, dispunându-se obligarea contestatorului la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 400 RON şi avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în cuantum de 720 RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 23 din 27 ianuarie 2016 a Tribunalului Suceava, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 11 (unsprezece) ani şi 3 (trei) luni închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani şi pedeapsa accesorie având acelaşi conţinut, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat (de către o persoană care a mai comis anterior o tentativă la infracţiunea de omor), în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 32 rap. la art. 188, 189 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. s-a computat din pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 15 februarie 2015 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestului preventiv faţă de inculpatul A..

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 20 alin. (4) cu raportare la alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă (fiind tardivă), acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal Fălticeni privind obligarea inculpaţilor A. şi C. la plata sumei de 2.572,52 RON - cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată B..

Prin decizia penală nr. 318 din 30 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 27 ianuarie 2016 a Tribunalului Suceava, dispunându-se deducerea, în continuare, din pedeapsa aplicată acestuia, a duratei arestării preventive de la data pronunţării sentinţei apelate, 27 ianuarie 2016, la zi şi obligarea apelantului la plata sumei de 460 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 360 RON - onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta.

Împotriva deciziei penale sus-menţionate a formulat contestaţie în anulare persoana condamnată A., invocând, ca temei de drept, art. 426 lit. b) C. proc. pen., iar ca argumente de fapt, împrejurarea că a fost condamnat deşi exista o cauză de încetare a procesului penal, neexistând probe care că ateste vinovăţia sa.

Evaluând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare prin prisma dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat că, deşi hotărârea atacată este definitivă, fiind susceptibilă a face obiectul căii extraordinare de atac care a fost promovată, în termenul prevăzut de lege, de către titularul acestui drept, condamnatul A., motivul invocat în susţinerea acesteia nu se circumscrie cazului de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen., care priveşte situaţia în care inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Acest caz de contestaţie în anulare presupune o error în procedendo, adică o eroare procedurală a instanţei de a se pronunţa cu privire la o cauză de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - h) şi j) C. proc. pen., pentru care existau probe în cauză.

Or, contestatorul A. a invocat în motivarea cererii sale aspecte care ţin de temeinicia hotărârii pronunţate, cazul fiind invocat, aşadar, formal.

În plus, împotriva aceleiaşi decizii, condamnatul A. a mai formulat o contestaţie în anulare, întemeiată pe acelaşi caz prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen., care a fost soluţionată prin decizia nr. 885 din 28 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2023.

*

Împotriva deciziei sus-menţionate, contestatorul A. a formulat, la data de 13 mai 2025, contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 27 mai 2025, sub nr. x/2025, ca şi "contestaţie - contestaţie în anulare", fiind repartizată completului C10.

La termenul fixat în cauză, 2 octombrie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, concluziile procurorului sub acest aspect, ca şi cele ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 479 din data de 29 aprilie 2025, prin care, în procedura verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de acelaşi contestator împotriva deciziei penale nr. 318 din 30 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2015.

Decizia astfel contestată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 4251 C. proc. pen. sau ale art. 432 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.:

"calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

Or, dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunţate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (reflectată, exemplificativ, în deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 şi nr. 251/A/2020, toate ale I.C.C.J., secţia penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că "sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M. Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015) reţinându-se explicit aplicabilitatea prevederilor art. 432 C. proc. pen. numai în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei, după admiterea acesteia în principiu.

În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată distinct prin dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speţă, contestatorul A. a atacat o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 479 din data de 29 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în cuantum de 377 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 479 din data de 29 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 377 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2025.