Revision of criminal cassation rejection based on subsequent unconstitutionality of case-law precedent limit for incorrect dismissal of proceedings

Şedinţa publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţe şi Justiţie, secţia Penală a fost înregistrată, la data de 21.07.2025, sub nr. x/2025, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. privind încheierea din data de 07 iunie 2023 pronunţată de instanţa supremă, în dosarul nr. x/2023.

Prin susţinerile orale şi cererea formulată în scris, în baza art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuenta A., prin apărător ales, a arătat, în esenţă, că ulterior pronunţării încheierii din 07 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., textul de lege care a fundamentat această soluţie, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., a fost declarat neconstituţional.

A subliniat că, în cauză, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., iar la acel moment procesual, prin încheierea din data de 7 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia şi a sesizat Curtea Constituţională în acest sens.

*

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată revizuenta A. împotriva încheierii din data de 07 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Fiind o cale extraordinară de atac, aceasta se formulează în scris şi trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia şi este admisibilă doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen.

Instanţa învestită cu soluţionarea unei astfel de cereri are, ca primă obligaţie, verificarea condiţiilor de admisibilitate, urmând ca, în măsura constatării întrunirii acestora, să procedeze la analiza temeiniciei motivelor invocate.

Analizând cererea de revizuire formulată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că sunt pe deplin întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de disp. art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., întrucât cererea respectă exigenţele legale referitoare la formă, obiect, titular, termen şi motive, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile legale anterior menţionate.

Astfel, cererea de revizuire a fost formulată în scris, este motivată în fapt şi se întemeiază în drept pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate).

Chestiunea pronunţării Deciziei nr. 50/2025 a Curţii Constituţionale nu a fost valorificată printr-o cerere anterioară de către revizuenta A., iar aspectele evocate sunt susţinute prin publicarea deciziei de referinţă în Monitorul Oficial.

Cererea de revizuire priveşte încheierea din 07.06.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, hotărâre definitivă, pronunţată în calea extraordinară a recursului în casaţie, prin care s-a reţinut că motivele de recurs în casaţie întemeiate de recurentă pe disp. art. 438 pct. 8 din C. proc. pen., prin care s-a criticat faptul că în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal pentru întreaga unitate infracţională ce i-a fost imputată inculpatei, nu pot fi încadrate în niciun caz de recurs în casaţie.

Cererea de revizuire a fost formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) teza finală din C. proc. pen., în mai puţin de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 februarie 2025 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025), respectiv la data de 21.07.2025, de către revizuenta A., persoană care a promovat recursul în casaţie ce a format obiectul dosarului nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Totodată, se constată că cererea de revizuire este întemeiată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de cazul de revizuire invocat.

Astfel, ulterior hotărârii pronunţate în calea extraordinară a recursului în casaţie, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituţională.

Totodată, se constată că revizuenta A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în cauza având ca obiect recursul în casaţie, anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 februarie 2025.

Cererea acesteia de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., a fost admisă şi a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale invocate anterior.

Mai mult, consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi în prezent în privinţa revizuentei atâta timp cât soluţia de respingere a recursului său în casaţie, ca inadmisibil, pentru cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., a fost rezultatul aplicării dispoziţiei legale care ulterior a fost declarată neconstituţională, iar aceste efecte nu pot fi remediate decât prin revizuirea acestei hotărâri.

Înalta Curte subliniază că, deşi hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate într-o altă cauză, aceasta profită şi revizuentei A., care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., anterior momentului publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 februarie 2025, în condiţiile prevăzute de lege, fiindcă s-a folosit de acest mijloc procesual în apărare, în scopul valorificării drepturilor şi intereselor sale legitime, în dosarul având ca obiect judecata recursului său în casaţie.

În aceste condiţii, se impune recunoaşterea beneficiului efectelor Deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curţii Constituţionale, în favoarea revizuentei A..

În acest context, se reiterează cele statuate de Curtea Constituţională: o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv (paragraful 33 din Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016) .

În privinţa procedurii şi etapelor judecăţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac se va realiza uno ictu, determinând anularea încheierii pronunţate în procedura de filtru a recursului în casaţie şi trimiterea pentru repartizare aleatorie în vederea judecării căii de atac întemeiate pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (în acest sens, s-a pronunţat anterior Înalta Curte prin decizia penală nr. 134 din 15 februarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, decizia penală nr. 628 din 14 iunie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 18 din 10 ianuarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, decizia penală nr. 594 din 7 iunie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 914 din 29 septembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi decizia penală nr. 915 din 29 septembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, hotărâri prin care au fost admise cererile de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., au fost anulate încheierile atacate şi s-a dispus rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 459 din C. proc. pen., astfel că va admite în principiu cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii din data de 07 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023.

Totodată, făcând aplicarea celor statuate de Curtea Constituţională în considerentele deciziei mai sus arătate, va admite cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva aceleaşi hotărâri.

Va fi anulată, în parte, încheierea atacată şi se va dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpata A., cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

Se va dispune trimiterea la repartizare aleatorie a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 84/A din 28 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare prilejuite de soluţionarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în principiu cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii din data de 07 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023.

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva aceleiaşi încheieri.

Anulează, în parte, încheierea atacată şi dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpata B., cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 84/A din 28 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile judiciare prilejuite de soluţionarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 octombrie 2025.