Cassation inadmissibility for failure to articulate legal error versus factual re-evaluation in organized crime and drug trafficking convictions

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 780/P din 23 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 60/30.01.2025 a Tribunalului Constanţa pronunţată în dosarul penal nr. x/2022, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 367 alin. (1), (2), (3), (6) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 367 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

Pedeapsa principală se execută în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 367 alin. (1), (2), (3), (6) C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 367 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse principale stabilite prin prezenta şi s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă).

Pedeapsa rezultantă principală, de 6 ani închisoare, se execută în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, stabilită prin prezenta pentru fiecare dintre cele 2 infracţiuni deduse judecăţii, se aplică după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., pedeapsa accesorie stabilită prin prezenta pentru fiecare dintre cele 2 infracţiuni deduse judecăţii, se aplică de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante privative de libertate.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel, printre alţii, şi inculpaţii A. şi B..

Prin decizia nr. 780/P din 23 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 30.06.2025 la domiciliu, unde, primind actele, numita C. a refuzat semnarea dovezii de înmânare, iar inculpatei B. la de 30.06.2025 la domiciliu, unde a semnat de primire soţul acesteia. De asemenea, pentru inculpatul A. s-a procedat şi la afişarea înştiinţării privind comunicarea deciziei penale, la sediul instanţei, la data de 24.06.2025, având termen de 7 zile pentru ridicarea comunicării.

Data până la care inculpaţii aveau posibilitatea să declare recurs în casaţie este 31.07.2025, inclusiv.

Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie la data de 29.07.2025, prin avocat ales D. cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul de recurs în casaţie .

În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat că în mod eronat organele judiciare au concluzionat că ar fi participat la constituirea grupului infracţional organizat, întrucât mijloacele de probă nu demonstrează implicarea acestuia în comiterea unor fapte care întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni.

De asemenea, inculpata B. a declarat recurs în casaţie la data de 29.07.2025, prin avocat ales E., cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul de recurs în casaţie .

În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat că din analiza întregului material probator administrat în cauză nu rezultă că inculpata ar fi constituit, alături de ceilalţi inculpaţi, un grup infracţional organizat, cu scopul de a efectua activităţi de trafic ilicit de droguri.

Cererile de recurs în casaţie au fost comunicate tuturor participanţilor, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 16.09.2025, la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie fiind îndeplinită.

La data 15.10.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţi A. şi B., Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 C. proc. pen. (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Examinând cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 780/P din 23 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Cererile de recurs în casaţie întrunesc condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele, domiciliul inculpatului care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum şi semnătura persoanei care a redactat cererea, în speţă, avocatul inculpaţilor.

În schimb, condiţia reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu este îndeplinită de căile de atac promovată de inculpaţi, cu toate că aceştia au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. În acest sens, se observă că cei doi inculpaţi, prin motivele de recurs în casaţie contestă interpretarea de către instanţele de fond şi de apel a probelor administrate, cu consecinţa schimbării stării de fapt reţinute cu titlu definitiv.

Pe calea recursului în casaţie nu se poate invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante şi le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Starea de fapt reţinută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum şi reţinerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanţelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casaţie reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

În acest context, susţinerile recurenţilor-inculpaţi la faptul că nu ar fi întrunite elementele de tipicitate ale faptelor reţinute în sarcina lor sunt expuse în cererea de recurs în casaţie doar din punct de vedere teoretic, fără a se motiva, în concret, ce determină incidenţa dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Or, prin aceste motive, în realitate, nu se urmăreşte să supună cenzurii Înaltei Curţi legalitatea incriminării în speţă prin raportare la particularităţile faptice reţinute prin decizia recurată, ci se tinde la o reevaluare a însuşi conţinutului acestor particularităţi, ceea ce excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate de art. 433 şi art. 447 C. proc. pen.

În acest context, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat, echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, ce atrage nerespectarea cerinţei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Relativ la cele ce precedă, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen. în ceea ce priveşte cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţi, instanţa constată că sunt inadmisibile în principiu.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 780/P din 23 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii-inculpaţi A. şi B. la plata sumei de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare datorate statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 780/P din 23 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022.

Obliga recurenţii-inculpaţi A. şi B. la plata sumei de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare datorate statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2025.