Transfer challenge inadmissible; venue ruling stands and costs imposed for lack of statutory appeal.

Şedinţa publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii căii de atac de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 36/PI din data de 27 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 72 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de petentul A., în calitate de condamnat, privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Tribunalului Bihor.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata în favoarea statului a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că motivele invocate de către petent nu vizează existenţa unei lipse de obiectivitate sau de imparţialitate în soluţionarea dosarului cu nr. x/2025 al Tribunalului Bihor, modalitatea de desfăşurare a soluţionării dosarului în primă instanţă nefiind aptă să trădeze existenţa elementelor de părtinire a părţii în cauză.

De asemenea, s-a reţinut că motivele învederate de către petent nu au suport probatoriu, cu atât mai mult cu cât nu s-a procedat la soluţionarea dosarului aflat pe rolul Tribunalului Bihor, cauza fiind amânată la primul termen de judecată în vederea soluţionării cererii de strămutare formulate.

În concluzie, Curtea a considerat că împrejurările cauzei nu afectează atributele de obiectivitate sau de imparţialitate ale instanţei având în vedere că nu există motive pertinente sau îndoielnice care să susţină ipoteza petentului, motiv pentru care dorinţa acestuia de a fi judecată cauza de către o altă instanţă de judecată este lipsită de fundament juridic.

Împotriva sentinţei penale nr. 36/PI din data de 27 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a formulat "recurs" petentul A..

Cauza a fost înregistrată ca şi "contestaţie" pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 16.06.2025, sub nr. x/2025, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C1.

La termenul fixat, 01 octombrie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac, concluziile acestuia fiind fidel redate în practicaua prezentei încheieri.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestaţii îl constituie sentinţa penală nr. 36/PI din data de 27 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, prin care, în baza art. 72 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de petentul A., în calitate de condamnat, privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Tribunalului Bihor.

Astfel, instanţa supremă constată că este învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de petentul A. împotriva unei sentinţe pronunţate în cadrul procedurii de soluţionare a unei cereri de strămutare, reglementate de art. 71 şi urm. din C. proc. pen., contestaţia fiind exercitată împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, având în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. potrivit cărora "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă", sentinţă care "nu este supusă niciunei căi de atac".

În referire la hotărârile supuse contestaţiei, Înalta Curte notează că, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea inadmisibilităţii.

Pentru considerentele prezentate, constatând că, în speţă, contestatorul petent A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (7) şi art. 585 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta.

În consecinţă, reţinând că se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 36/PI/2025 din data de 27 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 octombrie 2025.