Cassation appeal: one inadmissible for lack of grounds, one admitted for unlawful penalty aggregation and remanded

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 91 din 8 aprilie 2024 pronunţată de Tribunalul Galaţi s-au hotărât, printre altele, următoarele:

1. A fost condamnat inculpatul B. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. (faptă din iunie 2018);

În temeiul art. 65 şi art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv dreptul a fi profesionist în înţelesul art. 3 alin. (2) C. civ. sau fondator, asociat, administrator, director ori reprezentant de orice fel în cadrul societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, regiilor autonome, grupurilor de interes economic, societăţilor europene ori grupurilor europene de interes economic, pe o durată de 3 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi.

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (în formă continuată), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 2561 şi art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018);

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018).

În temeiul art. 865 în referire la art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galaţi (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curţii de Apel Galaţi) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (faptă din august 2009- iunie 2010).

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. (b) C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele anterior menţionate, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, sporită cu 2 ani şi 10 luni închisoare, în final, 6 ani şi 10 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. (g) C. pen., respectiv dreptul a fi profesionist în înţelesul art. 3 alin. (2) C. civ. sau fondator, asociat, administrator, director ori reprezentant de orice fel în cadrul societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, regiilor autonome, grupurilor de interes economic, societăţilor europene ori grupurilor europene de interes economic, pe o durată de 3 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală durata reţinerii (14.11.2018 - 15.11.2018) şi a arestului la domiciliu de la 15.11.2018 la 11.02.2019.

2. A fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. (faptă din iunie 2018);

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (în formă continuată), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 2561 şi art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018).

În temeiul art. 65 şi art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv dreptul a fi profesionist în înţelesul art. 3 alin. (2) C. civ. sau fondator, asociat, administrator, director ori reprezentant de orice fel în cadrul societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, regiilor autonome, grupurilor de interes economic, societăţilor europene ori grupurilor europene de interes economic, pe o durată de 3 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele anterior menţionate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 4 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv dreptul a fi profesionist în înţelesul art. 3 alin. (2) C. civ. sau fondator, asociat, administrator, director ori reprezentant de orice fel în cadrul societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, regiilor autonome, grupurilor de interes economic, societăţilor europene ori grupurilor europene de interes economic, pe o durată de 3 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală aplicată inculpatului durata reţinerii (14.11.2018 - 15.11.2018) şi a arestului la domiciliu de la 15.11.2018 la 11.02.2019.

În temeiul art. 396 alin. (5) în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălare de bani (în formă continuată), prevăzută de art. 48 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin aceeaşi hotărâre s-au pronunţat soluţii şi cu privire la inculpaţii: C., S.C. D. S.A. Galaţi, S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. Galaţi.

În temeiul art. 1357 alin. (1) C. civ. au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., C. şi A. la plata următoarelor sume: 2.923.600 RON către partea civilă S.C. G. S.R.L.; 54.046,95 RON către partea civilă H. şi 5.881,9 RON către partea civilă S.C. I. S.R.L.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile deţinute în tot sau în parte de inculpaţii B., C. şi A..

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de câte 10.000 RON fiecare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, printre alţii, inculpaţii B. şi A..

b. Prin decizia penală nr. 763/A din 2 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-au admis, printre altele, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 91 din 8 aprilie 2024 a Tribunalului Galaţi, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, printre altele:

S-au înlăturat din sentinţa penală dispoziţiile referitoare la inculpaţii B. şi A. privind condamnarea acestora pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., contopirea pedepselor şi stabilirea pedepselor rezultante principale, complementare şi accesorii şi obligarea, în solidar, la plata despăgubirilor către părţile civile H. şi I. S.R.L.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de inculpaţii B. şi A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. (încadrare stabilită prin încheierea de şedinţă din data de 16.01.2025 - faptă din iunie 2018 - 14.11.2018), ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

S-au menţinut dispoziţiile de condamnare a inculpatului B. la pedepsele de:

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune calificată, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 2561 C. pen., înlăturând disp. art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018);

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018).

S-a menţinut dispoziţia privind anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. prin sentinţa penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galaţi (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curţii de Apel Galaţi) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. (c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (faptă din august 2009- iunie 2010), potrivit art. 865 în referire la art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. (b) C. pen. s-au contopit pedepsele anterior menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 10 luni închisoare [(3 ani şi 6 luni + 2 ani)/3], în total inculpatul B. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi a arestului la domiciliu de la 14.11.2018 la 11.02.2019.

S-au menţinut dispoziţiile de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, dar pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune calificată cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 2561 C. pen., înlăturându-se disp. art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018).

S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi a arestului la domiciliu de la 14.11.2018 la 11.02.2019.

S-au redus de la 2.923.600 RON la 2.921.797,78 RON, despăgubirile civile la care au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., C. şi A. către partea civilă S.C. G. S.R.L.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. s-au lăsat nesoluţionate acţiunile civile exercitate de părţile civile H. şi S.C. I. S.R.L.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

*

La data de 14 iulie 2025, prin e-mail, inculpatul B. a formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 763/A din 2 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin avocat J..

La data de 21 iulie 2021 (data poştei), inculpatul A. a formulat recurs în casaţie împotriva aceleiaşi decizii penale.

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Galaţi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 22 august 2025, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin rezoluţia din aceeaşi dată s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 16 octombrie 2025.

În conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit şi depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Procedând, în acest cadru, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 şi art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. au fost introduse în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen. şi îndeplinesc condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Cererile îndeplinesc şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., fiind formulate de inculpaţii A. şi B., care au formulat şi apel în cauză.

În fine, cererile îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind indicate numele şi prenumele recurenţilor, domiciliul sau unitatea de detenţie în care se află aceştia şi hotărârea atacată, deopotrivă, cererile fiind semnate de recurentul inculpat A., personal şi, respectiv, de apărătorul recurentului inculpat B..

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. c) C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 C. proc. pen. (cazurile în care se poate face recurs în casaţie), Înalta Curte, judecătorul de filtru constată, prioritar, că aceasta presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele de recurs în casaţie expres prevăzute de lege.

În al doilea rând, constată că din interpretarea dispoziţiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, rezultă că motivarea, precizarea sau modificarea cererii de recurs în casaţie se poate realiza numai în interiorul termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen. în care poate fi exercitată calea de atac, termenul de motivare a căii de atac suprapunându-se peste termenul de exercitare a recursului în casaţie atât în privinţa duratei, cât şi a momentului de la care începe să curgă.

Ca urmare, motivele de recurs în casaţie formulate după expirarea termenului de exercitare a căii extraordinare de atac nu pot fi avute în vedere de către instanţa de control judiciar, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., exercitarea unui drept procesual cu nerespectarea termenului instituit de lege atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Aceasta înseamnă că exercitarea dreptului la recurs în casaţie - în forma şi în condiţiile expres prevăzute de lege, inclusiv în privinţa motivării cererii de recurs - trebuie să intervină în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen., admiterea ipotezei contrare echivalând cu recunoaşterea de efecte juridice unei cereri de recurs în casaţie care eludează exigenţele art. 437 C. proc. pen.

În contextul acestor considerente teoretice, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că, în cererea de recurs în casaţie formulată, recurentul inculpat A. nu a indicat care sunt argumentele care o susţin, menţionând însă expres în cuprinsul acesteia că motivele căii extraordinare de atac vor fi formulate şi depuse la dosarul cauzei de către apărătorul său ales până la primul termen de judecată.

Or, ulterior formulării cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat A. nu a mai trimis la dosar vreun memoriu conţinând motivele căii extraordinare de atac sau vreo cerere precizatoare/completatoare a celei iniţiale, nici personal şi nici prin intermediul unui apărător.

Ca urmare, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., fiind inadmisibilă.

Relativ la cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B., Înalta Curte constată că, în susţinerea acesteia, apărarea recurentului a invocat cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În argumentare, a arătat că prin sentinţa penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galaţi (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curţii de Apel Galaţi) recurentul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (faptă din august 2009- iunie 2010), la o pedeapsă de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, care a început să curgă la data de 30.10.2020 şi s-a epuizat la data de 30.10.2024.

Prin decizia penală nr. 763/A din 02.07.2025 a Curţii de Apel Galaţi recurentul a fost condamnat pentru infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, comise în formă continuată, epuizate la data de 14.11.2018, ambele aflate în concurs real. Astfel, a primit o pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi 4 ani închisoare pentru cea de spălare de bani.

În acest context, instanţa de apel a menţinut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galaţi, deşi cele două fapte cercetate în cauză au fost comise în anul 2018, iar nicidecum înăuntrul termenului de încercare stabilit prin hotărârea anterior menţionată. Or, în aceste condiţii, pedeapsa de 2 ani închisoare se considera executată, prin împlinirea termenului de încercare, la data de 30.10.2024, context în care includerea ei, ca pedeapsa activă, în procedura de contopire, alături de pedepsele aplicate în cauză, a determinat stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele permise de lege.

Practic, contopirea celor trei pedepse a condus la stabilirea unei pedepse rezultante superioare celei care ar fi rezultat din aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privind: concursul de infracţiuni (art. 34 C. pen. din 1969), legea penală mai favorabilă (art. 5 C. pen.) şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 861 C. pen. din 1969).

Tocmai de aceea, pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni aplicată inculpatului, care este consecinţa reţinerii în procesul de contopire şi a sancţiunii penale de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, ceea ce a condus la un cuantum majorat al acesteia, este nelegală.

În plus, contopirea pedepselor s-a realizat în baza dispoziţiilor noului C. pen., cu ignorarea principiului fundamental al legii penale mai favorabile, care ar fi impus ca aceasta să se realizeze conform C. pen. din 1969 - ca lege mai favorabilă în materia contopirii pedepselor întrucât sporul aplicat era facultativ şi, în niciun caz, în speţă, acesta nu ar fi depăşit 1 an.

În contextul prezentat, apărarea a susţinut că, practic, în cauză există două ipoteze de lucru:

a. aceea în care anularea/revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare este nelegală (în speţă nefiind vorba despre noi fapte comise înăuntrul termenului de încercare), caz în care această pedeapsa urmează a fi considerată executată la expirarea termenului de încercare, şi, deci, nu poate fi inclusă în procedura de contopire. În acest caz se pot aplica la contopire regulile din C. pen. actual, ceea ce înseamnă că la pedeapsa de 4 ani închisoare se adaugă o treime din pedeapsa de 3 ani, respectiv 14 luni închisoare, ceea ce conduce la un cuantum rezultant de 5 ani şi 2 luni închisoare;

b. cea de-a doua ipoteză este aceea în care s-ar considera că este legală menţinerea dispoziţiei privind anularea/revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, urmând ca aceasta să fie considerată ca activă în cadrul contopirii. În acest caz este, însă, obligatoriu să se aplice regulile privind contopirea din C. pen. din 1969, ceea ce determină aplicarea facultativă a unui spor, care nu poate depăşi 1 an întrucât în cazul speţei este vorba despre o situaţie faptică care, într-o realitate corectă, ar fi fost cel mult un litigiu între profesionişti. Or, în speţă, disp. art. 865 din C. pen. din 1969 se coroborează cu art. 866 din acelaşi cod.

Pentru argumentele prezentate, apărarea a solicitat admiterea recursului în casaţie, cu consecinţa desfiinţării, în parte, a deciziei penale recurate şi a reindividualizării pedepsei rezultante conform legii penale mai favorabile, ca urmare a înlăturării nelegalităţilor invocate.

Înalta Curte mai constată că, după înregistrarea, la data de 22 august 2025, a căii extraordinare de atac pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 2 octombrie 2025, prin e-mail, iar la datele de 3 octombrie 2025 şi 6 octombrie 2025 şi prin poştă, apărătorul ales al recurentului inculpat B., avocat J., a depus o completare a motivelor de recurs în casaţie, invocând, suplimentar cererii iniţiale, cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sfera căruia, în esenţă, a reclamat inexistenţa materială a infracţiunilor de înşelăciune şi spălare de bani pentru care a fost condamnat definitiv inculpatul.

Această completare a motivelor de recurs în casaţie fiind, însă, depusă după expirarea, pentru inculpatul B., a termenului de exercitare a căii extraordinare de atac (respectiv, la data de 4 august 2025) şi chiar după parcurgerea fazei scrise a procedurii de soluţionare a acesteia, nu poate fi avută în vedere la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, care se va limita, pe cale de consecinţă, la motivele anterior prezentate, formulate în termenul prev. de art. 435 C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte, judecătorul de filtru, face trimitere la argumentele expuse anterior, în examinarea admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., referitoare la necesitatea motivării căii de atac în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen., argumente care îşi păstrează valabilitatea şi în privinţa completării motivelor de recurs în casaţie formulate de inculpatul B. prin invocarea, după expirarea termenului de 30 de zile, a cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

*

În aceste limite, raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei de admisibilitate analizate, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului inculpat B. în sensul că, întrucât cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat definitiv în cauză au fost comise în anul 2018, iar nu în termenul de supraveghere a suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galaţi (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curţii de Apel Galaţi), instanţa de apel a menţinut în mod nelegal dispoziţia de anulare a acestui beneficiu şi a inclus pedeapsa anterior menţionată în procesul de contopire, ceea ce a condus la stabilirea unei pedepse principale rezultante în alte limite decât legale - se circumscriu, formal, cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Deopotrivă, critica aceluiaşi recurent inculpat privind tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni sus-menţionate - sub aspectul greşitei stabiliri a legii penale mai favorabile - presupunând exclusiv o analiză în drept, se circumscrie formal cazului de recurs în casaţie invocat.

În consecinţă, cererea de recurs în casaţie formulată inculpatul B. îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., sub aspectul criticilor circumscrise cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pentru argumentele prezentate, constatând, prin urmare, că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., dar nu şi pe cea prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., o va respinge, ca inadmisibilă.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pe de altă parte, constatând că, raportat la argumentele anterior expuse, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., iar pe cea prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., numai sub aspectul criticilor circumscrise cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., o va admite, în principiu şi va dispune trimiterea cauzei completului 10, în compunere de 3 judecători.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 763/A din data de 2 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

II. Admite, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. împotriva aceleiaşi decizii penale, sub aspectul criticilor circumscrise cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Trimite cauza Completului 10, în compunere de 3 judecători.

Acordă termen la data de 13 noiembrie 2025, completul C10, cu citarea recurentului inculpat B. şi a intimatelor părţi civile S.C. G. S.R.L., H. şi S.C. I. S.R.L. şi asigurarea apărării recurentului inculpat (apărător ales şi/sau din oficiu).

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2025.