Cassation appeal against immediate imprisonment for drug trafficking declared inadmissible for failing to invoke specific grounds

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 72 din 17 aprilie 2025 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia penală s-au hotărât următoarele:

S-a constatat că prin încheierea din 20 martie 2025 au fost admise cererile formulate de inculpaţii A. şi B. de judecare a cauzei conform procedurii simplificate ca urmare a recunoaşterii învinuirii.

1. În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni ilicite cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi f) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a sentinţei, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

Pedeapsa accesorie aplicată inculpatului A. s-a dispus a fi executată doar în situaţia în care pedeapsa principală va deveni executabilă.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Olt, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului A. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Olt sau organizat în colaborare instituţiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Bârza, judeţul Olt şi în cadrul Primăriei oraşului Balş, judeţul Olt, pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. şi art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 399 alin. (1) şi (3) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. şi art. 241 alin. (1)1 lit. a) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul A. prin mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 17.01.2025 emis de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2025.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului de arestare anterior menţionat, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 16.01.2025, respectiv până la punerea în libertate (deducere ce va fi aplicată în situaţia în care pedeapsa va deveni executabilă).

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii acestora în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.

2. În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (1), (2) şi (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni ilicite cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi f) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni de la data rămânerii definitive a sentinţei, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

Pedeapsa accesorie aplicată inculpatei B. s-a dispus a fi executată doar în situaţia in care pedeapsa principală va deveni executabilă.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligată inculpata B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Olt, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatei B. obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Olt sau organizat în colaborare instituţiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata B. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei oraşului Balş, judeţul Olt şi în cadrul Scolii Gimnaziale nr. 1 Balş, judeţul Olt, pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. şi art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei B. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă fată de inculpata B. prin ordonanţa din data de 27.01.2025 şi menţinută prin încheierea nr. 29 din 05.02.2025, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2025.1.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata B., în vederea introducerii acestora în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.

În temeiul 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale, de la inculpatul A., a următoarelor cantităţi: 0,9 grame pulbere care conţine 2-MMC, depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., conform dovezii seria x/nr. x; 0,73 grame pulbere care conţine 2-MMC şi 0,7 grame pulbere ce conţine 2-CMC, depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., conform dovezii seria x/nr. x; 0,81 grame pulbere care conţine 2-MMC, depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., conform dovezii seria x/nr. x.

În temeiul 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale, de la inculpatul A., a sumei de 1.000 RON, plătită acestuia de colaboratorul autorizat cu ocazia cumpărărilor autorizate în cauză, precum şi a sumei de 2.200 RON, plătită acestuia prin interpuşi, respectiv prin intermediul inculpatei B., de martorii C. şi D., în schimbul vânzării de substanţe psihoactive acestora.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut, în parte, măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa din 20.01.2025, constând în indisponibilizarea sumei de 2.715 euro compusă din 5 bancnote din cupiura de 200 de euro, 7 bancnote din cupiura de 100 de euro, 16 bancnote din cupiura de 50 de euro, 10 bancnote din cupiura de 20 de euro, o bancnotă din cupiura de 10 euro şi o bancnotă din cupiura de 5 euro, existente în contul IBAN-x deschis la E. S.A. - Sucursala Slatina, titular cont-ANABI - A., sumă ridicată de la inculpatul A. cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din 16.01.2025, în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

S-a revocat măsura asigurătorie a sechestrului cu privire la suma 34.850 RON compusă din 76 de bancnote din cupiura de 100 de RON, 123 de bancnote din cupiura de 200 de RON şi 53 de bancnote din cupiura de 50 de RON, în vederea confiscării sale, existentă în contul IBAN- x, deschis la E. S.A. - Sucursala Slatina, titular cont-ANABI- A., ridicată de la inculpatul A. cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din 16.01.2025, dispunându-se a fi restituită acestuia.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 3.000 RON - cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, după cum urmează: inculpatul A. - la plata sumei de 3.000 RON (din care suma de 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale) şi inculpata B. - la plata sumei de 2.000 RON (din care suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale).

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Olt.

Prin decizia penală nr. 935 din 8 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Olt împotriva sentinţei penale nr. 72 din 17 aprilie 2025 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia penală, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea apelată, exclusiv sub aspectul individualizării modului de executare a pedepsei principale şi, rejudecându-se în aceste limite:

S-au înlăturat dispoziţiile privind aplicarea art. 91 şi următoarele din C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-a dispus executarea în regim de detenţie a pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 16 ianuarie 2025 până la data de 17 aprilie 2025, inclusiv.

S-a dispus executarea în regim de detenţie a pedepsei principale de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatei B..

S-au menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa penală apelată, în măsura în care nu contravin deciziei penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de parchet au fost lăsate în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus ca onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A. şi B., în cuantum de câte 500 RON, să rămână în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Dolj.

*

La data de 8 august 2025 (prin e-mail), inculpaţii A. şi B. au formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 935 din 8 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin avocat F..

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 11 septembrie 2025, sub nr. x/2025, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin rezoluţia din aceeaşi dată s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 16 octombrie 2025.

În conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit şi depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. la data de 8 august 2025 a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen., care, raportat la data comunicării către aceştia a deciziei din apel (respectiv la data de 11 iulie 2025 - inculpatului A. şi la data de 18 iulie 2025, în condiţiile art. 264 raportat la art. 261 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. - inculpatei B.), s-a împlinit la datele de 11 august 2025 (pentru inculpatul A.) şi la data de 18 august 2025 (pentru inculpata B.).

În plus, cererea îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Cererea îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (1) C. proc. pen., fiind formulată de persoane cărora legea le recunoaşte această vocaţie, respectiv inculpaţii A. şi B..

Deopotrivă, îndeplineşte şi condiţia corelativă de admisibilitate care rezultă din interpetarea per a contrario a dispoziţiilor alin. (6) al aceluiaşi text de lege, potrivit cărora "Decizia instanţei de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casaţie de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras." întrucât, deşi inculpaţii A. şi B. nu au declarat apel în cauză, situaţia juridică a acestora a fost modificată în calea ordinară de atac exercitată de parchet.

În fine, cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele recurenţilor şi hotărârea care se atacă, deopotrivă, cererea fiind semnată de apărătorul recurenţilor inculpaţi. Deşi, în cuprinsul cererii, nu este indicat domiciliul recurenţilor, în condiţiile în care aceştia au fost încarceraţi în baza deciziei recurate, încă de la data pronunţării acesteia, respectiv 8 iulie 2025, este facil de identificat unitatea penitenciară în care se află fiecare dintre cei doi recurenţi.

În ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. c) C. proc. pen., se constată că, fără a indica vreunul dintre motivele de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., în cuprinsul cererii formulate, apărarea recurenţilor inculpaţi A. şi B. a arătat, în esenţă, următoarele:

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Craiova a dispus executarea pedepselor aplicate inculpaţilor cu argumentarea că:

"potrivit Legii nr. 30/2025 publicată în M. Of. la data de 26.03.2025, ulterior trimiterii în judecată a inculpaţilor, substanţele cu efecte psihoactive comercializate de inculpaţi, respectiv 2-MMC şi 2CMC, figurează în categoria drogurilor de mare risc, respectiv sunt menţionate în anexa II a Legii nr. 143/2000".

Prin urmare, la stabilirea cuantumului pedepselor, dar, mai ales, la individualizarea modului de executare a acestora, instanţa de apel a avut în vedere, în mod nelegal, faptul că substanţele cu efecte psihoactive comercializate de inculpaţi, respectiv 2-MMC şi 2CMC, figurează în categoria drogurilor de mare risc, respectiv sunt menţionate în anexa II a Legii nr. 143/2000.

Or, aşa cum se menţionează şi în decizia recurată, Legea nr. 30/2025 (publicată în M. Of. la data de 26.03.2025) a intrat în vigoare ulterior trimiterii inculpaţilor în judecată, context în care substanţele cu efecte psihoactive comercializate de aceştia, respectiv 2-MMC şi 2CMC, au intrat în categoria drogurilor de mare risc abia la acel moment.

Pentru aceste considerente, apărarea a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea deciziei instanţei de apel şi a sentinţei instanţei de fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, punerea în libertate a recurenţilor şi, în măsura în care se va aprecia că se impune luarea faţă de aceştia a unei măsuri preventive, plasarea lor sub măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Prealabil evaluării îndeplinirii condiţiei de admisibilitate supuse analizei, Înalta Curte, judecătorul de filtru reţine, prioritar, că verificarea respectării exigenţei de admisibilitate ce decurge din dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 C. proc. pen. (care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie) presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

În contextul cerinţei de admisibilitate analizate, indicarea expresă a cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea se raportează strict şi exclusiv la cele cinci situaţii subscrise punctelor 1,7, 8, 11 şi 12 ale alin. (1) al art. 438 C. proc. pen., singura normă care reglementează cazurile de recurs în casaţie.

Ca urmare, invocarea, ca temei legal al căii extraordinare de atac exercitate, a altor norme legale decât cele expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. sau invocarea generică a acestui ultim articol, însă fără indicarea explicită a vreunuia dintre punctele sus-menţionate care reglementează cazurile de recurs în casaţie în vigoare, nu echivalează cu îndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) raportat la art. 438 C. proc. pen.

În acest context, se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate analizată, întrucât în cuprinsul acesteia se invocă doar dispoziţiile art. 433 - 449 C. proc. pen. (în partea finală), fără a se indica însă, în mod explicit, vreunul dintre cazurile de recurs în casaţie expres prevăzute de lege.

Distinct de această concluzie, Înalta Curte constată, totodată, că aspectele concrete invocate de apărare în actualul cadru procesual - care vizează, în esenţă, greşita schimbare, în apel, a modalităţii de executare a pedepselor aplicate recurenţilor ca urmare a reţinerii, pretins nelegale, a împrejurării că substanţele cu efecte psihoactive comercializate de aceştia (2-MMC şi 2CMC) figurează în categoria drogurilor de mare risc, în anexa II a Legii nr. 143/2000, deşi catalogarea lor ca atare a intervenit ulterior trimiterii în judecată a inculpaţilor, în baza Legii nr. 30/2025 - nu pot fi cenzurate în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, necircumscriindu-se, nici măcar formal, cazurilor legale care justifică admiterea în principiu a unei căi de atac destinate, în mod esenţial (şi cu singura excepţie a chestiunii competenţei), să înlăture erori de drept substanţial ce afectează hotărârea definitivă.

Presupunând evaluarea unor împrejurări care, având legătură fie cu fapta săvârşită, fie cu persoana inculpatului, sporesc sau atenuează gradul de pericol social al infracţiunii ori periculozitatea infractorului, stabilirea modalităţii de executare a pedepsei - parte integrantă a procesului de individualizare judiciară a acesteia, constituie prerogativa exclusivă a instanţei de fond/apel, motiv pentru care nu poate face obiectul cenzurii instanţei de recurs în casaţie prin prisma vreunuia dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată.

Practic, în actualul cadru procesual, instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Or, în speţă, din conţinutul deciziei recurate, rezultă că pretinsul argument care a provocat nemulţumirea apărării recurenţilor inculpaţi şi a fundamentat exercitarea căii de atac, a fost menţionat exclusiv în expunerea motivelor de apel formulate de procuror, nicidecum în cuprinsul considerentelor avute în vedere de instanţa de apel, atunci când aceasta a dispus schimbarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, judecătorul de filtru concluzionează că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen.

Având în vedere cele anterior expuse, în baza art. 440 alin. (2) raportat la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 935 din data de 8 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurenţilor inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 935 din data de 8 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2025.