Inadmissibility of cassation challenge to life sentence for domestic violence murder based on factual re-evaluation and subjective element criticism outside statutory penalty limit grounds

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 7 din data de 16.01.2025, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, în condiţiile săvârşirii infracţiunii de violenţă în familie, prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 199 alin. (1) C. pen., la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

În temeiul art. 65 alin. (2), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorii de arme.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul A., prin încheierea penală nr. 74/DL/25.07.2024 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Maramureş.

În temeiul art. 72 C. pen., art. 184 C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsă internarea în vederea efectuării expertizei psihiatrice, reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 25.06.2024 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea 76/2008, a fost dispusă prelevarea de la inculpatul A. a probelor biologice pentru S.N.D.G.J.

În temeiul art. 397 alin. (1), raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. şi a fost obligat inculpatul A. la plata următoarelor sume către aceasta:

- 3.200 RON - reprezentând despăgubiri materiale;

- 40.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1), raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă C. şi a fost obligat inculpatul A. la plata următoarelor sume către aceasta:

- 3.200 RON - reprezentând despăgubiri materiale;

- 40.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenţii formulate de părţile civile B. şi C..

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. un pet de 1,5 litri cu inscripţia "D.", cu benzină, ambalat în coletul nr. 3, şi petul din plastic, ambalat în plicul de hârtie nr. 5, ambele înregistrate la poziţia nr. 166/2024 în Registrul de mijloace de probă al Tribunalului Maramureş.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., în temeiul art. 162 alin. (3) C. proc. pen., a fost dispusă păstrarea până la rămânerea definitivă a cauzei a mijloacelor materiale de probă înregistrate la poziţia nr. 166/2024 în Registrul de mijloace de probă al Tribunalului Maramureş, respectiv compleu, bluză şi pantalon de culoare albastră (fragmente) purtate de către victimă, ridicate din tomberonul din curtea locuinţei ce prezintă urme de arsură, ambalate coletul 1E; 1 pereche de şosete albe cu model roşu şi un sutien cu modele imprimate şi dantelă de culoare neagră, purtate de către victimă, ridicate din tomberonul din curtea locuinţei, ambalate în coletul nr. 3E; lavetă de culoare gri 36 x 36 cm, ridicată din tomberonul din curtea locuinţei, ambalată în coletul nr. 4E, cu butoane ridicat din hol, un telefon tip Smartphone ridicat din living, ambele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, ambalate în plicul nr. 1, sigilat cu autocolant, după care vor fi arhivate împreună cu dosarul.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., în temeiul art. 162 alin. (3) C. proc. pen., a fost dispusă păstrarea până la rămânerea definitivă a cauzei a probelor biologice înregistrate la poziţia nr. 166/2024 în Registrul de mijloace de probă al Tribunalului Maramureş, respectiv tegument exfoliat ars, ridicat cu ocazia cercetării la faţa locului, din faţa televizorului din living, ambalat în plicul nr. 2, urmă lichidă recoltată prin tamponare de pe masa de sub copertină, cu ocazia cercetării la faţa locului, ambalată în plicul nr. 4; smocuri de păr descoperite pe fragmentele obiectelor de îmbrăcăminte a din tomberonul din curtea locuinţei, ambalate în coletul nr. 2E; fire de păr (coletul nr. 1A), sânge intracranian (coletul nr. 2A) şi depozit subunghial (coletul nr. 3A), aparţinând victimei E. prelevate cu ocazia efectuării necropsiei din data de 16.06.2024, după care vor fi arhivate împreună cu dosarul.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.000 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Sumele reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu în cauză s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămân în sarcina statului, după cum urmează: 200 RON - av- F. (desemnată pentru persoana vătămată C.), 200 RON - av. G. (desemnată pentru persoana vătămată B.), 400 RON - av H. (desemnată pentru inculpatul A.).

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 996/A din data de 10.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2024 în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 7 din data de 16.01.2025, pronunţate de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 424 alin. (3) din C. proc. pen., s-a constatat că apelantul-inculpat A. a fost internat într-o instituţie de specialitate în vederea efectuării expertizei psihiatrice, reţinut, respectiv arestat preventiv începând cu data de 25.06.2024 şi până la zi, perioadă care, în baza art. 184 alin. (28) din C. proc. pen. şi art. 72 alin. (1) din C. pen., se deduce din durata pedepsei închisorii, în cazul înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii, conform dispoziţiilor art. 58-59 din C. pen., respectiv se include în perioada de 20 de ani de detenţiune, necesară pentru dispunerea liberării condiţionate, conform art. 99 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În temeiul art. 424 alin. (2), raportat la art. 399 alin. (1) şi art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestării preventive faţă de apelantul-inculpat A. şi dispune trimiterea extrasului prevăzut la art. 553 alin. (3) C. proc. pen., în vederea emiterii mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă, conform art. 555 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat la plata către stat a sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie, inculpatul A. la data de 09.05.2025, pe email, prin apărător ales, avocat I., prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., solicitând, admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esenţă, s-a arătat că:

- nu exista nicio probă certă din care să rezulte vinovăţia inculpatului pentru a fi întrunit elementul subiectiv al infracţiunii de omor, existând doar posibilitatea izbucnirii flăcărilor din cauza ţigării aprinse;

- fapta nu poate constitui infracţiunea de omor, cel mult ucidere din culpă;

- s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea de Apel Cluj, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A. cu menţiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, după cum urmează: Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 11 august 2025 şi părţilor civile, C. B. la data de 08 august 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 august 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 15 octombrie 2025, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 996/A din data de 10 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Se reţine că decizia penală nr. 996/A din data de 10.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2024 a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, fiind respectate dispoziţiile art. 434 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen.., se constată că şi acestea sunt îndeplinite. Astfel, titularul cererii de recurs în casaţie este inculpatul A., iar prin decizia recurată a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta.

Deopotrivă, este respectată şi cerinţa reglementată de art. 435 C. proc. pen.., cererea de recurs în casaţie fiind formulată cu respectarea termenului prevăzut de aceste dispoziţii.

Se constată că sunt îndeplinite şi cerinţele reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., în cuprinsul cererii fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, iar cererea este semnată de partea care a exercitat calea de atac. În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., în sensul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce priveşte cazul de casare invocat de recurent, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., trebuie menţionat că aceste prevederi sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

Criticile formulate de recurent, în sensul că nu există nicio probă certă din care să rezulte vinovăţia inculpatului, precum şi împrejurarea că fapta nu poate constitui infracţiunea de omor, cel mult ucidere din culpă, nu se circumscrie cazului de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..).

În realitate, prin motivele formulate recurentul solicită rejudecarea cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa configurării unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită de instanţele inferioare şi intrată în puterea lucrului judecat, ceea ce ar conduce la aplicarea unei alte sancţiuni mai uşoare.

Referitor la susţinerea recurentului, în sensul că nu ar fi întrunite elementele de tipicitate subiectivă a infracţiunii, Înalta Curte reţine că acest motiv nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, nici prin prisma cazului de casare invocat, nici prin prisma altui caz reglementat de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

O astfel de critică - fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege - nu poate fi verificată nici prin intermediul cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., întrucât dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. prevăd această ipoteză ca o teză distinctă de cea în care soluţia de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", acest caz de casare preluând doar prima teză a art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs în casaţie nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate, fiind obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situaţia factuală deja stabilită de instanţa de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu se circumscriu cazului de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..) şi nici altui caz prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 996/A din data de 10 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024 nu îndeplineşte în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 996/A din data de 10 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2025.