Extraordinary revision for newly discovered facts barred where claims reinterpret existing evidence rather than prove fundamental error

Şedinţa publică din data de 11 martie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 234/F din 02 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 249/F/22.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 131/A/25.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, formulată de revizuentul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. a fost obligat revizuentul la plata a 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. x/2024, A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 249/F/2017 din 22.12.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016, modificată prin încheierea din 05.01.2018 şi a deciziei penale nr. 131/A din 25.05.2018 modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 11.01.2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., precum şi art. 453 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 459 C. proc. pen.

În esenţă, revizuentul a arătat că, prin rechizitoriul nr. x/2011, a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de participaţie improprie la mărturie mincinoasă cu autor necunoscut şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, dispunându-se, totodată, şi disjungerea cauzei în vederea identificării autorului necunoscut şi stabilirea calităţii acestuia.

Dosarul disjuns a fost declinat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, fiind înregistrat sub numărul x/P/2016 (disjuns din dosarul nr. x/2011), acesta fiind soluţionat fără a se efectua vreun act de urmărire penală, printr-o soluţie de clasare, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru autorul necunoscut. Ordonanţa de clasare din 12.10.2021 emisă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 a fost menţinută prin ordonanţa procurorului ierarhic superior nr. 336/II-2/2021 din 06.01.2022, şi, ulterior, prin încheierea din 17.03.2022 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2022.

Revizuentul A. a susţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, având în vedere că a fost formulată în termenul prevăzut de lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. pen.., raportat la art. 459 alin. (1), (2) şi (3) lit. a) şi b) C. proc. pen.. şi art. 456 C. proc. pen.., şi a fost introdusă de una dintre persoanele prevăzute de art. 455 alin. (1) lit. a) raportat la art. 457 C. proc. pen.. De asemenea, a menţionat că cererea a fost adresată instanţei competente, potrivit dispoziţiilor art. 458 C. proc. pen.. raportat la art. 44 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen.., respectiv Curţii de Apel Bucureşti, precum şi că a fost formulată în scris, este motivată, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., raportat la art. 453 alin. (4) C. proc. pen.., iar în probaţiune s-a solicitat a se avea în vedere înscrisurile noi ce se referă la martorul persoanelor vătămate, numita B., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 şi în organele de conducere ale Consiliului Superior al Magistraturii, aspecte ce au influenţat soluţia pronunţată, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă, din dosarul nr. x/2016.

Totodată, a învederat că înscrisurile noi de care înţelege să se folosească pot fi confirmate prin audierea martorului care cunoaşte aceste împrejurări noi, respectiv în legătură cu declaraţia şi susţinerea pe care i-a acordat-o martora B. persoanei vătămate C.. Referitor la aceste înscrisuri a arătat că nu au fost cunoscute la momentul încheierii procesului de condamnare, acestea apărând ulterior, au valoare de fapte şi împrejurări noi, în accepţiunea art. 453 alin. (1) lit. a) raportat la art. 453 alin. (4) C. proc. pen.., nu au fost cunoscute şi dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză. În plus, a precizat că împrejurarea invocată tinde să conducă la pronunţarea în cauză a unei soluţii diametral opuse celei definitive care este supusă revizuirii, în special pe latură civilă, iar regulile procesului echitabil trebuie să-i acorde posibilitatea combaterii caracterului verosimil al acuzaţiilor formulate împotriva sa, în condiţiile existenţei înscrisurilor ce constituie împrejurări noi în raport cu judecata anterioară şi care îl pot plasa în afara activităţii infracţionale.

În final, revizuentul a susţinut că cele două infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat se află într-o strânsă legătură, astfel că se impune admiterea în principiu a cererii de revizuire pentru ambele infracţiuni.

Au fost ataşate dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la care se află ataşat dosarul de urmărire penală nr. 1335/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.

La termenele din 04.11.2024 şi 02.12.2024 a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri solicitată de revizuentul A..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 249/F/22.12.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la mărturie mincinoasă şi a infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus desfiinţarea raportului de expertiză medico-legală - examen ADN nr. x/11.05.2011, întocmit de experţii din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul A. a determinat, cu intenţie, experţii din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti să întocmească raportul de expertiză medico-legală nr. x din 11.05.2011, ce conţine aspecte necorespunzătoare realităţii, privind relaţia de înrudire biologică între minora D. şi susnumit, prin intermediul unei persoane rămasă neidentificată, care a înlocuit probele biologice, în scopul determinării experţilor la denaturarea, fără vinovăţie, a rezultatului examenului ADN.

Totodată, la data de 17.07.2015, inculpatul A., s-a împotrivit la executarea hotărârii judecătoreşti, reprezentată de încheierea emisă la data de 05.06.2015, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, prin opunerea de rezistenţă faţă de organele de executare, fapt ce a determinat imobilizarea sa de către organele de cercetare ale poliţiei judiciare, cu sprijinul lucrătorilor E.., pentru realizarea dispoziţiilor procedural penale cuprinse în art. 190 din C. proc. pen.

Prin decizia nr. 131/A/25.05.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis apelul formulat de inculpat şi a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei la care a fost condamnat.

Analizând condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de A., Curtea de Apel a constatat, în esenţă, că motivele de revizuire invocate de revizuentul A. nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen.. întrucât revizuentul nu a relevat fapte şi nu a adus probe care să conducă, în mod evident, la stabilirea existenţei vreunui temei legal care să permită revizuirea.

În acest sens, în acord cu jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., instanţa de fond a constatat că revizuirea nu poate fi utilizată pentru a determina o rejudecare a fondului cauzei, ca un al treilea grad de jurisdicţie. În lipsa dovedirii unor fapte sau împrejurări noi, esenţiale în stabilirea unei situaţii de fapt radical diferite de cea avută în vedere de instanţele care au pronunţat hotărârile definitive atacate, această cale extraordinară de atac nu poate fi admisă şi nu poate determina repunerea în discuţie a hotărârii intrată în puterea lucrului judecat.

Instanţa de fond a reţinut că, în prezenta cauză, în realitate, revizuentul a solicitat o reapreciere a probelor deja administrate sau o prelungire a administrării probelor, ceea ce este însă inadmisibil, atâta timp cât cererea de revizuire nu se fundamentează pe niciunul din motivele indicate în mod expres de legiuitor.

În aceste condiţii, s-a constatat că motivele invocate de petent prin cererea formulată nu se încadrează în cazurile de revizuire menţionate, ci motivele invocate se circumscriu, mai degrabă, unei căi de atac ordinare care nu mai poate fi exercitată în prezent, hotărârea fiind definitivă la data pronunţării deciziei de către instanţa de control judiciar.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel revizuentul A., solicitând admiterea apelului formulat, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru admiterea în principiu a revizuirii.

În esenţă, a susţinut că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Astfel, apelantul a subliniat că, în cauză, au intervenit împrejurări noi, ce constau în declaraţia domnului B., cu privire la modalitatea în care martora B. şi partea vătămată F. au acţionat în legătură cu anchetarea şi condamnarea sa.

De asemenea, a susţinut că, în cursul soluţionării fondului cauzei, i s-au respins toate solicitările de probe, cu excepţia înscrisurilor, unele şedinţe de judecata la fond s-au desfăşurat în regim de şedinţe secrete, la demisol, nefiind permis accesul publicului, deşi nu a fost admisă o astfel de cerere. Totodată, a învederat că pentru dovedirea infracţiunii de nerespectarea hotărârii judecătoreşti, au fost audiaţi în calitate de martori poliţişti desemnaţi să preleveze în mod ilegal probe biologice, precum şi că au fost audiaţi în calitate de martori posibilii autori ai unei infracţiuni de mărtuire mincinosă.

Totodată, apelantul a susţinut că, prin audierea domnului B. doreşte să dovedească că între martora B. şi partea vătămată F. a existat o înţelegere prealabilă pentru anchetarea şi condamnarea sa, la momentul audierii martora prezentând date neconforme adevărului.

Analizând apelul declarat de revizuentul A., prin prisma motivelor invocate, în raport de dispoziţiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prioritar, Înalta Curte subliniază că judecarea prezentului apel se realizează din perspectiva soluţiei pronunţate prin sentinţa atacată, fiind vorba despre soluţionarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, şi nu de soluţionarea fondului cauzei.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 459 C. proc. pen.., revizuirea este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii. Prin urmare, în această etapă procesuală, instanţa se limitează la verificarea cererii de revizuire sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor legale de folosire a acestei căi de atac extraordinare. În cadrul acestei analize trebuie să se verifice, potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen..; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) C. proc. pen..; c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Verificând, din această perspectivă, susţinerile apelantului revizuent, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen.., întrucât împrejurările invocate de A. nu conduc la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea, neavând aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Referitor la dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., în jurisprudenţa Înaltei Curţi s-a reţinut că "revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal".

De asemenea, elementele de probă noi la care se referă textul de lege trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi considerate "noi", în sensul cerut de lege, probele care aduc doar argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudenţa în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunţată hotărârea iniţială (printre altele: deciziile penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 32/A din 28 ianuarie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, nr. 152/A din 27 aprilie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi nr. 40/A din 14 februarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, nepublicate).

Raportând aceste argumente de principiu la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că împrejurările invocate de către revizuent nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., întrucât, în concret, nu aduc în discuţie elemente de fapt cu caracter informativ, noi, apte a conduce la dovedirea netemeiniciei hotărârii supuse revizuirii, ci aspecte ce antamează o presupusă evaluare eronată a probatoriului pe baza căreia a fost pronunţată aceasta ori încălcarea normelor care reglementează procedura de judecare a cauzei în fond.

Astfel, atât prin solicitarea de audiere a numitului B., referitor la o presupusă infracţiune de mărturie minicinoasă comisă de martora B., cu ocazia audierii în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, cât şi prin invocarea înscrisurilor medicale, revizuentul A. urmăreşte, în realitate, repunerea în discuţie a unor fapte şi împrejurări cunoscute de instanţele care au dispus condamnarea, respectiv reinterpretarea probatoriului. Or, aşa cum s-a menţionat în cele ce preced, în calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate reinterpreta probatoriul administrat în cauză sau suplimenta probaţiunea pe aspectele de fapt avute în vedere de instanţele care au judecat cauza.

Totodată, susţinerile apelantului revizuent referitoare la respingerea de către instanţa care a soluţionat fondul cauzei a probelor solicitate, la faptul că unele şedinţe de judecată s-au desfăşurat în camera de consiliu, la demisol, nefiind permis accesul publicului, precum şi cele referitoare la audierea, în calitate de martori, a poliţiştilor desemnaţi să preleveze în mod ilegal probe biologice, şi la audierea, în calitate de martori, a eventualilor autori ai infracţiunii de mărtuire mincinosă, Înalta Curte constată că acestea constituie apărări care au fost invocate în apel şi analizate în cuprinsul deciziei supuse revizuirii (paginile 35-45 din hotărârea Înaltei Curţi), nefiind, aşadar, elemente de fapt noi ce ar putea fi valorificate în prezenta procedură.

Aşadar, revizuentul urmăreşte, în realitate, o nouă reexaminare în fapt a cauzei, fără a invoca şi a face dovada existenţei unor situaţii sau stări noi, apte a dovedi, în condiţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., netemeinicia hotărârii definitive de condamnare dispusă faţă de acesta.

Faţă de aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 234/F din 02 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 234/F din 02 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2025.