Complaint against discontinuation of abuse in office proceedings in public procurement dismissed as unfounded; judicial costs imposed on complainant

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanţa nr. 219/2/P/2023 (219/P/2023) din 07 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a infracţinilor asimilate infracţiunilor de corupţie s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infractiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Pentru a dispune această soluţie, procurorul de caz a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin ordonanta nr. 219/P/2023 din data de 17 noiembrie 2023 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infractiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin 1 C. pen.

În fapt, la nivelul Directiei Nationale Anticoruptie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infractiunile de coruptie săvârşite de militari, la data de 30 iulie 2020, a fost înregistrată plângerea formulată de S.C. A. S.R.L. prin reprezentant legal B., împotriva numitilor C., ministrul economiei, D. - director Compania Natională Romarm, membrii consiliului de administratie C.N. Romarm şi E. - consilier al directorului general C.N. Romarm, cu privire la săvârşirea unor infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie, în special în ceea ce priveşie procedura de atribuire prin negociere fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare pentru atribuirea acordului cadru de furnizare pistoale calibru 9x19mm şi cartuşe calibru 9x19, organizată de I.G.P.R. între 08 - 15 mai 2020.

Lucrarea a fost înregistrată în registrul penal la data de 23 aprilie 2021 sub nr. x/2021.

In concret, petenta S.C. A. S.R.L. a sesizat că, în perioada octombrie- noiembrie 2019, numiţii C. (ministrul economiei, antreprenoriatului şi turismului în intervalul noiembrie 2019- decembrie 2020) şi D. (director general C.N. Romarm începând cu luna decembrie 2019), cunoscând că vor fi numiţi în aceste funcţii, ar fi efectuat demersuri în vederea obţinerii de foloase necuvenite prin desfăşurarea unor achiziţii publice.

In acest scop, D. ar fi contactat mai multe firme producătoare de armament, cărora le-ar fi propus să încheie contracte de consultanţă cu firma la care era asociat, promitând că, prin influenta institutională a acestuia, le va facilita câştigarea de contracte de achizitie publică. Petentul a precizat că în cadrul acestor discutii D. le-ar fi menţionat reprezentantilor societăţilor în cauză că va fi numit director general Romarm S.A. şi că din această pozitie va determina punerea în operă a unor programe de înzestrare cu armament pentru M.Ap. N., M.A.I. şi alte structuri, urmând să garanteze câştigarea contractelor în favoarea celor care ar intra în colaborare cu acesta. Ulterior, D., în calitatea sa de director al C.N. Romarm, l-ar fi desemnat pe E. (fost şef al Direcţiei Management Contracte din cadrul Departamentului pentru Armamente din cadrul M.Ap. N.) în functia de consilier personal, în scopul înlesnirii fraudării unor contracte de achizitie publică, petenta suspicionând că, prin complicitate cu alti functionari publici, S.C. A. S.R.L. ar fi fost înlăturată de la licitatiile publice unde ar fi avut şanse să câştige contractul.

Una dintre societătile comerciale pe care D. le-ar fi favorizat în cadrul procedurilor de achizitie publică ar fi S.C. F. S.R.L., societate despre care petentul precizează că ar fi furnizat informaţii false despre caracteristicile tehnice de performantă ale unor produse, iar astfel ar fi obţinut contracte de furnizare echipament de fabricare muniţii la filiala U.M. Sadu, echipament de fabricat măşti de protecţie la U.M. Dragomireşti şi un contract furnizare pistoale la I.G.P.R. din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Prin ordonanta nr. 51/P/2021 din data de 11 mai 2023 a fost declinată competenta pentru efectuarea urmăririi penale în favoarea sectiei de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie, unde a fost înregistrat dosarul cu nr. x/2023

Situaţia de fapt, astfel cum a rezultat din anchetă, respectiv documente existente la dosar, a fost stabilită de procuror după cum urmează:

S.C. A. S.R.L. prin reprezentant legal B. a depus plângere împotriva numitilor C. - ministrul economiei, D. - director Compania Natională Romarm, membrii consiliului de administratie C.N. Romarm şi E. - consilier al directorului general C.N. Romarm cu privire la săvârşirea unor infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie, plângere care a fost înregistrată în cadrul Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infractiunile de coruptie săvârşite de militari, în registrul penal, la data de 23 aprilie 2021, sub nr. x/2021.

În cadrul procesual stabilit prin ordonanta nr. 51/P/2021 din data de 19 mai 2021 au fost solicitate date pentru stabilirea calitătii de militari activi în cadrul Ministerului Apărării Nacionale a unor persoane, iar din răspunsul nr. x din data de 28 mai 2021 formulat de Directia generală management resurse umane din cadrul M.Ap. N. a reieşit faptul că niciuna dintre persoane nu avea calitatea de militar activ la data săvârşirii presupuselor fapte de natură penală. Prin ordonanta nr. 51/P/2021 din data de 11 mai 2023 a fost declinată competenta de solutionare a cauzei în favoarea sectiei pentru combaterea infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie.

La data de 23 mai 2023, la nivelul sectiei de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, plângerea formulată de S.C. A. S.R.L. a făcut obiectul dosarului înregistrat sub nr. x/2023, cadrul procesual fiind determinat prin ordonanta din data de 17 noiembrie 2023, când a fost începută urmărirea penală in rem sub aspectul săvârşirii infractiunii de abuz în serviciu prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.

Pe fond, cercetând aspectele care au făcut obiectul sesizării, analizând materialele existente la dosarul cauzei, procurorul a constatat următoarele:

1. Cu privire la infractiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, procurorul a constatat că nu sunt probe care să ateste săvârşirea faptei penale, astfel cum a fost sesizată de către S.C. A. S.R.L.

Dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 devin aplicabile în măsura în care se constată, mai întâi, că fapta săvârşită întruneşte toate elementele de structură ale continutului variantei tip descrise de art. 297 alin. (1) C. pen.

Elementul material al infractiunii de abuz în serviciu constă într-o actiune sau inactiune a functionarul public, care, în exercitarea atributiilor de serviciu, nu îndeplineşie un act sau îl îndeplineşie în mod defectuos, iar aceasta să presupună încălcarea unui act normativ din legislatia primară.

S-a reţinut că nu sunt indicii în sensul comiterii vreuneia dintre modalitătile alternative ale elementului material al infractiunii de abuz în serviciu, întrucât nu au fost constatate încălcări ale atributiilor de serviciu care să se afle sub incidenta legislatiei primare, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curtii Constituţionale.

La nivelul Directiei Nationale Anticoruptie, A. S.R.L. a depus şi alte sesizări privind disfunctionalităţi în diverse proceduri de achiziţii privind armament şi muniţii, reclamând aceleaşi situaţii: efectuarea de operaţiuni cu arme şi muniţii fără a deţine autorizaţiile necesare, participarea în cadrul unor proceduri de atribuire a unor contracte de achiziţie publică prin depunerea unor documente neconforme, reclamând funcţionari publici care ar fi facilitat participarea unor societăţi la proceduri de achiziţii publice fără ca acestea să deţină autorizările necesare sau cu diverse nereguli în cadrul ofertelor depuse.

O parte din cele reclamate în plângerea care face obiectul dosarului nr. x/2023, cea referitoare la fraudarea licitaţiei publice de armament din cadrul procedurii de atribuire a acordului cadru de furnizare pistoale calibru 9x19mm şi cartuşe calibru 9x19 - a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 al sectiei de combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie, soluţionat prin clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, şi declinarea competentei pentru infracţiunile prev. la art. 322 art. 323 C. pen. către Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2.

În vederea stabilirii situaţiei de fapt în dosarul penal nr. x/2023, organul de urmărire penală a procedat la verificarea documentelor în legătură cu atribuirea acordului cadru de furnizare pistoale calibru 9x19mm şi cartuş calibru 9x19, documente puse la dispoziţie de autoritatea contractantă - I.G.P.R. Astfel, s-a constatat că există contract încheiat, trei contracte subsecvente, însotite de ordine de plată şi procese-verbale de recepţie calitativă cantitativă - deci mărfurile au fost livrate şi nu au fost sesizate neconformităţi în derularea acestei proceduri.

Aşadar, a arătat procurorul că nici în dosarul penal nr. x/2023 nu poate fi vorba de fraudarea licitaţiei publice de armament din cadrul procedurii de atribuire a acordului cadru de furnizare pistoale calibru 9x19mm şi cartuşe calibru 9x19, întrucât acest aspect a fost cercetat anterior în dosarul penal nr. x/2023 şi nu s-a confirmat.

Astfel, a concluzionat că demersurile reclamantei sunt presupuneri şi aprecieri personale, subiective, având în vedere relaţiile concurenţiale evidente între societăţi în cadrul procedurilor de achiziţii privind armament şi muniţii, întrucât între presupusele nereguli pe care le reclamă S.C. A. S.R.L. nu au fost identificate elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, astfel nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate cerute pentru existenţa infracţiunii.

În formularea acestei concluzii, procurorul a avut în vedere decizia CCR nr. 458/2017, potrivit căreia textul de lege care incrimina tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 a fost declarat ca fiind neconstituţional.

2. In ceea ce priveşte presupusele fapte de corupţie legate de faptul că D. ar fi contactat mai multe firme producătoare de armament, cărora le-ar fi propus să încheie contracte de consultanţă cu firma la care era asociat, promiţând că, prin influenţa instituţională a acestuia, le va facilita câştigarea de contracte de achiziţie publică, procurorul a arătat că nu au fost regăsite elementele de tipicitate cerute de legiuitor pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă. S-a precizat că, deşi în percepţia unor persoane anumite acţiuni pot îmbrăca forme penale, în cazul de faţă nu au fost sesizate elementele constitutive ale unei infractiuni de corupţie. Afirmaţiile petentului că au existat discuţii anterioare aparent ilicite între D. şi anumite firme producătoare de armament sunt simple presupuneri şi nu au fost regăsite indicii care să ateste săvârşirea unei faptei incriminate de legea penală.

3. În ceea ce priveşte comiterea infracţiunilor prevăzute în C. pen. la art. 322 - fals în înscrisuri sub semnătură privată şi la art. 323 - uz de fals, referitoare la sustinerile petentului că documentele folosite de S.C. F. S.R.L. pentru a participa la procedurile de licitaţie publică au continut informatii false privind caracteristicele tehnice de performanţă ale produselor, procurorul a precizat că cercetarea acestor aspecte care nu intră în sfera faptelor de corupţie nu este de competenta D.N.A., fiind declinate spre solutionare către organul de parchet competent prin dispozitivul ordonantei nr. 311/P/2023 din data de 11 ianuarie 2024.

Având în vedere că săvârşirea unei infractiuni e singurul temei al răspunderii penale, procurorul a concluzionat că fapta de abuz în serviciu nu există, motiv pentru care, reţinându-se incidenţa dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus clasarea cauzei.

Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petenta, în temeiul art. 339 din C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanţa nr. 99/II-2/2024 din data de 19.04.2024 a procurorului-şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a infracţinilor asimilate infracţiunilor de corupţie s-a dispus respingerea plângerii formulate de petent împotriva soluţiei de clasare, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune această soluţie, procurorul şef, examinând ordonanţa de clasare şi actele dosarului, a reţinut, în ceea ce priveşte o posibilă lipsă de imparţialitate a procurorului de caz, generată de faptul că acesta a mai soluţionat şi alte cauze care au avut ca obiect fapte reclamate de petentă, că această critică este neîntemeiată, neputându-se susţine că, prin simplul fapt al soluţionării de către acelaşi procuror a mai multor sesizări formulate de aceeaşi persoană, imparţialitatea acestuia este afectată.

A arătat procurorul că, astfel cum prevede textul art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., este necesară existenţa unei suspiciuni rezonabile cu privire la afectarea imparţialităţii procurorului, ceea ce în cauză nu a rezultat.

Cu privire la critica privind faptul că soluţia de clasare pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 a fost fundamentată prin raportare la soluţia dispusă într-o altă cauză (dosarul nr. x/2023 al DNA, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie) şi la înscrisurile ridicate în aceasta, a reţinut procurorul şef că în mod întemeiat, pentru a preîntâmpina încălcarea principiului ne bis in idem, procurorul a procedat astfel, deoarece fapta de abuz în serviciu sesizată în prezenta cauză a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 cu privire la care s-a dispus clasarea, chiar dacă plângerea împotriva acestei soluţii nu era încă soluţionată de procurorul ierarhic superior.

În acest context, a precizat procurorul şef că plângerea împotriva soluţiei de clasare a fost între timp soluţionată, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin ordonanţa nr. 59/II-2/2024 din data de 28.02.2024.

În cuprinsul acestei ordonanţe, s-a arătat că "procurorul care a efectuat urmărirea penală a administrat mijloace de probă suficiente pentru lămurirea situaţiei de fapt, în sensul unei anchete efective, apreciind în mod judicios că faţă de faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, se impune dispunerea unei soluţii de clasare întemeiată pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzută de legea penală."

A arătat procurorul şef că nici critica privind faptul că nu a fost analizată infracţiunea de abuz în serviciu în varianta tip, prev. de art. 297 C. pen., nu este întemeiată, având în vedere că în cuprinsul ordonanţei de clasare sunt consideraţii cu privire la varianta tip a infracţiunii de abuz în serviciu (pag. 4-5 din ordonanţă).

În concluzie, a arătat procurorul şef că motivele invocate de petent în susţinerea plângerii formulate împotriva ordonanţei atacate nu sunt de natură să conducă la netemeinicia sau nelegalitatea soluţiei de clasare dispuse în prezenta cauză, urmând ca plângerea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva ordonanţei de clasare a formulat plângere petenta, în termen legal, în condiţiile art. 340 din C. proc. pen., motivele fiind dezvoltate pe larg în plângerea aflată la dosar şi, totodată, expuse succint în partea introductivă a hotărârii, urmând a fi reluate în cele de mai jos, cu ocazia analizării lor, astfel că nu se impune reiterarea lor şi la acest moment.

Plângerea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală la data de 20.05.2024 sub nr. x/2024*, iar prin sentinţa penală nr. 255/16.10.2024, pronunţată în acest dosar, tribunalul a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanelor a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a plângerii formulate de petenta A. S.R.L.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că din anul 2016 şi până în prezent intimatul C. deţine diverse calităţi (deputat, ministru, europarlamentar), pentru care competenţa de soluţionare în primă instanţă a infracţiunilor presupus a fi săvârşite de acesta aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind aplicabil art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., indiferent dacă aceste infracţiuni sesizate au sau nu legătură cu serviciul (întrucât intimatul deţine în continuare astfel de calităţi) şi indiferent că unele dintre calităţi au fost dobândite după săvârşirea presupuselor fapte (art. 48 alin. (2) din C. proc. pen.).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 06.11.2024, fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C9 C. pen., stabilindu-se termen de soluţionare a plângerii la data de 11.12.2024, când cauza a rămas în pronunţare.

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în raport de dispoziţiile legale incidente, judecătorul de cameră preliminar constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339, poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa ce face obiectul verificărilor în speţă este legală şi temeinică.

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu încriminată prin dispoziţiile art. 297 C. pen., se constată că aceasta are ca obiect juridic generic relaţiile sociale referitoare la buna asigurare a relaţiilor de serviciu, iar atunci când prin comiterea faptei se produce şi un prejudiciu, infracţiunea poate avea şi un obiect juridic adiacent constând în relaţiile sociale privind ocrotirea patrimoniului. Conform normei de încriminare prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., subiectul activ al infracţiunii de abuz în serviciu este funcţionarul public, astfel cum este definit prin dispoziţiile art. 175 C. pen., iar condiţia premisă necesară pentru angajarea răspunderii penale este existenţa unui raport de serviciu, deoarece fapta trebuie săvârşită "în exercitarea atribuţiilor de serviciu". Elementul material al laturii obiective a aceleiaşi infracţiuni, astfel cum a fost circumstanţiat prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, poate fi realizat fie prin neîndeplinirea unui act (ceea ce presupune omisiunea, cu ştiinţă, de a-l efectua, deşi potrivit atribuţiilor de serviciu, îndeplinirea acestuia era obligatorie), fie prin îndeplinirea unui act cu încălcarea legii, neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuind analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară.

Analizând actele dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că nu există fapte, date, împrejurări, care să releve în mod concret elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., neexistând activitatea pe care norma de incriminare o descrie în verbum regens, motiv pentru care temeiul de drept al clasării, prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este legal şi temeinic.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, pentru a se reţine în cauză săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen., trebuie să se dovedească încălcarea cu intenţie a unor atribuţii de serviciu complementare unei legislaţii primare, actele dosarului nerelevând, însă, o astfel de încălcare.

În ceea ce priveşte critica privind faptul că procurorul de caz a realizat o analiză a unor probe administrate în dosarul nr. x/2023, dosar ce are ca obiect cercetarea unor infracţiuni săvârşite în legătură cu aceeaşi procedură de achiziţie publică, soluţia fiind fundamentată prin raportare la soluţia dispusă în acest dosar, Judecătorul de cameră preliminară constată că în mod întemeiat procurorul a procedat în acest fel, având în vedere că fapta de abuz în serviciu sesizată în prezenta cauză a făcut şi obiectul dosarului nr. x/2023 cu privire la care s-a dispus clasarea, iar faptele priveau aceeaşi procedură de achiziţie publică.

În ceea ce priveşte critica privind faptul că petenta a apreciat ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 65 alin. (1) corob. cu art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., domnul procuror G. fiind incompatibil pentru soluţionarea justă a cauzei, întrucât era lipsit de imparţialitate, Judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul nu devine automat incompatibil dacă a soluţionat anterior plângeri ale aceleiaşi părţi, în lipsa unor date concrete din care să rezulte o suspiciune rezonabilă cu privire la afectarea imparţialităţii acestuia.

În plus, dacă petenta avea suspiciuni cu privire la afectarea imparţialităţii procurorului, avea posibilitatea legală de a formula o cerere de recuzare a procurorului de caz, adresată procurorului ierarhic superior, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 70 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) corob. cu art. 64 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., invocate de apărătorul ales al petentei cu ocazia dezbaterilor, Judecătorul de cameră preliminară constată că acest caz de incompatibilitate nu se aplică şi procurorului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curţi va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. S.R.L împotriva ordonanţei nr. 219/2/P/2023 (219/P/2023) din 07 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a infracţinilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. S.R.L împotriva ordonanţei nr. 219/2/P/2023 (219/P/2023) din 07 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a infracţinilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 11 decembrie 2024.